ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5682/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5682/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Municipiul Bacău, prin primar, a
chemat în judecată pe pârâții G.L., G.E.(soți), B.M., P.N. și P.G.(moștenitori
ai defuncților P.I. și S., decedați la 25 martie 1969 și respectiv 3 ianuarie
1981) și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se
constate nulitatea absolută a contractului autentic de vânzare-cumpărare nr.
12345 din 27 mai 1994 încheiat între pârâtul de rang 1, în calitate de
cumpărător și pârâta de rang 3, în calitate de vânzătoare, având ca obiect
transmiterea proprietății unui teren intravilan în suprafață de 800 mp situat
în municipiul Bacău, pe care toți cei trei pârâți în rang 3, 4 și 5 i-au
moștenit în coproprietate în calitate de descendenți de la autorii acestora
arătați anterior.
Motivând acțiunea, întemeiată pe dispozițiile
art. 948 pct. 3 și 4 C. civ., reclamantul a invocat lipsa condițiilor esențiale
pentru încheierea contractului și anume: un obiect determinat și o cauză licită
în raport de împrejurarea cunoscută de părțile contractante că terenul în
litigiu nu mai era în circuitul civil, întrucât intrase anterior în
proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 111/1951 prin sentința civilă
nr. 4454 din 21 iunie 1986 a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosarul nr.
5521/1986.
Alăturat reclamantului s-a formulat cerere
de intervenție în temeiul art. 51 C. proc. civ. de către soții G.T. și G.E.
(frate și respectiv cumnată cu pârâtul de rang 1) cu motivarea că sunt
proprietari de construcții aflate pe terenul în litigiu.
Părțile au administrat dovezi cu
înscrisuri, acte de vânzare-cumpărare, chitanțe, acte de stare civilă,
certificat de moștenitor nr. 684 din 4 mai 1998 autorizații administrative și
hotărâri judecătorești pronunțate în cauze anterioare cu privire la același
imobil inclusiv sentința civilă nr. 4454/1986.
Judecătoria Bacău prin sentința
civilă nr. 7669 din 17 noiembrie 2003 a admis acțiunea și cererea de
intervenție în interesul reclamantului, constatând nul absolut contractul
autentic de vânzare-cumpărare 12305 din 27 mai 1994 autentificat de Notariatul
de Stat al Judecătoriei Bacău.
Pentru a hotărî astfel prima
instanță a reținut și motivat că prin sentința civilă nr. 4454/1986, care
constituie titlu de proprietate, suprafața de 800 mp teren a trecut în
proprietatea publică a statului, împrejurare cunoscută de părțile contractante.
În aceste condiții, sentința nefiind
anulată, statul are un titlu valabil, iar înstrăinarea sa ulterioară către G.L.
de B.M., moștenitoare a lui P.I., pârât în dosarul nr. 5521/1986, constituie
fraudă căci
nemo dat que non habet
.
Curtea de Apel Bacău, secția civilă,
prin decizia civilă nr. 412 din 31 martie 2004 a admis apelul pârâților G.L. și
E. a schimbat în totalitate sentința în sensul că a respins ca nefondate
acțiunea și cererea de intervenție în interes alăturat.
Pentru a decide în sens contrar
primei instanțe Curtea a constatat ca fiind îndeplinite în cauză, cu referire
la contractul atacat, condițiile pentru încheiere și existență prevăzute de
art. 948 pct. 3 și 4 C. civ.
S-a reținut că în anul 1966 și 1967
pârâții G.L. și E. au cumpărat cu sdelcă de la soții P.I. și P.S. suprafața de
teren în litigiu de 900 mp situat în Fundătura Luceafărului, conform actelor
sub semnătură privată legalizate de notariat (file 75-76 fond), pe care și-au
construit cu autorizație, casă de locuit și dependințe, imobil pe care le-a
declarat și înscris la impozitul aferent la Secția financiară în anul 1968
(fila 77 fond). Această situație juridică a fost confirmată în contradictoriu
cu Primăria Bacău și prin sentința civilă nr. 4642/1982 a Judecătoriei Bacău,
terenul fiind în permanență în stăpânirea pârâților amintiți.
Transmiterea dreptului de
proprietate asupra terenului în litigiu către pârâți, prin încheierea actului
autentic de vânzare-cumpărare nr. 12345/1994 cu B.M. a reprezentat o recunoaștere
oficială de către moștenitoarea legală respectivă, confirmată și de ceilalți
doi succesori, a promisiunii de vânzare-cumpărare făcută de autori, care
decedaseră anterior la 25 martie 1969 și respectiv 3 ianuarie 1981.
Sentința civilă nr. 4456/1986 a
Judecătoriei Bacău a fost apreciată ca fiind lipsită de semnificație juridică
în raport cu motivele de nulitate absolută de reclamant întrucât nu a fost pusă
niciodată în executare, nu a fost transcrisă și ca atare nu a transmis dreptul
de proprietate către reclamant.
S-a mai reținut că P.I. și noul
proprietar pârât în dosarul nr. 5521/1986 era decedat anterior introducerii
acțiunii respective, iar celălalt coproprietar al terenului P.C., și ea
decedată, nu a fost introdusă în cauză, hotărârea nefiind opozabilă astfel
proprietarilor terenului și moștenitorilor acestora.
În plus Decretul nr. 111/1951 a fost
apreciat de instanță ca fiind neconstituțional în raport cu Constituția
României din anul 1948, hotărârile judecătorești pronunțate în baza sa neputând
constitui titlu valabil pentru stat.
Ca atare s-a concluzionat că terenul
în litigiu s-a aflat în permanență în circuitul civil, în proprietatea
promitenților vânzători și a succesorilor a acestora iar actul juridic atacat a
fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 948 C. civ.
Recursurile declarate în cauză de
reclamant și intervenienții în interes alăturat întemeiate pe dispozițiile art.
304 pct. 9 C. proc. civ. cu solicitarea de a fi menținută sentința, critică
soluția din apel ca fiind nelegală iar actul juridic atacat încheiat cu
fraudarea legii întrucât a fost vândut lucrul altuia fără ca vânzătorul
ulterior să facă demersuri pentru a obține acest teren în baza Legii nr.
10/2001, vânzarea fiind făcută și de către un singur moștenitor.
Criticile nu sunt întemeiate.
Lipsa ori existența condițiilor
esențiale pentru încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare nr.
12345/1994 prevăzute în art. 948 pct. 3 și 4 C. civ., se apreciază în funcție
de efectele translative de proprietate ale sentinței civile nr. 4454/1986 a
Judecătoriei Bacău.
Hotărârea respectivă nu a fost
niciodată transcrisă în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni ori carte
funciară, în conformitate cu dispozițiile art. 1801-1803 C. civ. și ca atare nu
a operat nici transmiterea dreptului de proprietate către stat (terenul fiind
în permanență în proprietatea pârâților și a autorilor acestora).
Cel de-al doilea motiv de recurs
este lipsit de interes pentru reclamant în condițiile în care se referă la
vânzarea bunului altuia, operațiune juridică sancționată cu nulitatea relativă
și față de care acesta este un terț.
În consecință, recursurile declarate
în cauză se vor respinge ca nefondate în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile
declarate de Municipiul Bacău, prin primar și de intervenienții în interesul
reclamantului G.E. și G.T. împotriva deciziei nr. 412 din 31 martie 2004 a
Curții de Apel Bacău, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2005.