ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4103/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 8295 la Tribunalul Bacău, reclamanta F. Bacău, a chemat în judecată pe pârâții C.V., C.B., S.A. și Primăria Municipiului Bacău, pentru revendicarea imobilului situat în Bacău, compus din 890 m.p. teren și construcții – ateliere, depozit, beci. În motivarea acțiunii s-a arătat că, în urma unor vânzări succesive, reclamanta a devenit proprietara imobilului. Același imobil a făcut obiectul unei convenții de vânzare-cumpărare sub semnătură privată intervenită între pârâții S.A. pe de o parte și C.V., C.B. pe de altă parte, titlu care nu le este însă opozabil, motiv pentru care solicită anularea acestuia, lăsarea imobilului în deplină proprietate și posesie, cu evacuarea pârâților.

Prin sentința civilă nr. 117/8 mai 2001 Tribunalul Bacău, a admis excepția privind autoritatea de lucru judecat, a respins acțiunea în revendicare în contradictoriu cu pârâții C.V. și C.B. și a disjuns judecarea cauzei cu privire la celelalte capete de cerere din acțiune și ceilalți pârâți, respectiv S.A. și Primăria Municipiului Bacău, fixând termen de judecată l a data de 5 iunie 2001. Instanța a reținut că: - prin cererea dosar nr. 1358/1995 Judecătoria Bacău reclamanta S.C. F. Bacău, a chemat în judecată pe pârâții C.V. și B. pentru revendicarea aceluiași imobil. La acest dosar a fost conexat dosarul 4207/1996 prin care C.V., ca reclamant, solicita evacuarea din imobil a pârâtelor F. și C.C.

Bacău. - prin sentința civilă nr. 2230/12 martie 1997 pronunțată de Judecătoria Bacău, s-a respins ca nefondată acțiunea în revendicare formulată de F. Bacău în contradictoriu cu pârâții C.V., C.B. - există deci identitate de părți, obiect și cauză între cele două dosare nr. 1358/1995 și prezentul dosar -, fiind întrunite condițiile art. 1201 C. civ. Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 60/20 iulie 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta F. Bacău, împotriva sentinței civile nr. 117/8 mai 2001, pronunțată de Tribunalul Bacău. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, sub un prim aspect, a reținut că suspendarea judecății în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ., este legal facultativă și nu obligatorie în cauză, corect s-a făcut aplicarea prevederilor art. 1201 C. civ., iar, pe de altă parte, la termenul când a fost soluționat capătul de cerere pentru revendicare, pârâtul S.A.

a fost legal citat. În ce privește natura litigiului, aceasta este civilă și nu comercială. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. F. Bacău, invocând nesocotirea dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând că, dovedită fiind începerea urmăririi penale față de pârâți, instanța avea obligația suspendării soluționării cauzei, la termenul respectiv era lipsă de procedură cu pârâtul Ș.A., iar, litigiul fiind unul comercial, ambele instanțe nu erau competente material. Recursul nu este fondat. Față de prevederile art. 244 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel a apreciat în mod legal că măsura solicitată de suspendare a judecății în baza pct. 2 din textul citat, nu este obligatorie, ci facultativă.

Aceasta chiar dacă, eventual, a fost începută urmărirea penală pentru o infracțiune ce ar avea înrâurire asupra hotărârii ce se va da. Desigur, în ipoteza dorită de reclamantă și în măsura în care s-ar realiza cerințele legii în acest sens, partea va putea apela la posibilitatea oferită de art. 322 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., având ca obiect revizuirea hotărârilor. De asemenea, în mod corect a apreciat instanța în ce privește chestiunea invocată prin al doilea motiv de recurs, în sensul că, o eventuală lipsă de procedură cu pârâtul Ș.A., nu putea fi invocată, ca motiv de nulitate a hotărârii, decât de acesta din urmă. Referitor la competența materială, în funcție de natura litigiului este de observat că o astfel de competență, pe un asemenea criteriu, nu se poate raporta, ca imperativă, la instanțele în discuție, unde împărțirea pe secții – civilă sau comercială – este o problemă administrativă mai mult.

Important este ca litigiul să fie soluționat pe baza legii aplicabile raportului juridic respectiv. Or, din acest punct de vedere, în cauza de față, judecata s-a purtat până în prezent numai în legătură cu excepția privind autoritatea de lucru judecat, incidente fiind, așadar, prevederile art. 1201 C. civ. Față de cele arătate, recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de F. Bacău împotriva deciziei nr. 60 din 20 iulie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2003.