ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4103/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

8295 la Tribunalul Bacău, reclamanta   F. Bacău, a chemat în judecată pe

pârâții C.V., C.B., S.A. și Primăria Municipiului Bacău, pentru revendicarea

imobilului situat în Bacău,  compus din 890 m.p. teren și construcții –

ateliere, depozit, beci.

În motivarea acțiunii s-a arătat că,

în urma unor vânzări succesive, reclamanta a devenit proprietara imobilului.

Același imobil a făcut obiectul unei convenții de vânzare-cumpărare sub

semnătură privată intervenită între pârâții S.A. pe de o parte și  C.V., C.B.

pe de altă parte, titlu care nu le este însă opozabil, motiv pentru care

solicită anularea acestuia, lăsarea imobilului în deplină proprietate și

posesie, cu evacuarea pârâților.

Prin sentința civilă nr. 117/8 mai

2001 Tribunalul Bacău, a admis excepția privind autoritatea de lucru judecat, a

respins acțiunea în revendicare în contradictoriu cu pârâții C.V. și C.B. și a

disjuns judecarea cauzei cu privire  la celelalte capete de cerere din acțiune

și ceilalți pârâți, respectiv S.A.  și Primăria Municipiului Bacău, fixând

termen de judecată l a data de 5 iunie 2001.

Instanța a reținut că:

- prin cererea dosar nr. 1358/1995 Judecătoria Bacău

reclamanta S.C. F. Bacău, a chemat în judecată pe pârâții C.V. și B. pentru

revendicarea aceluiași imobil. La acest dosar a fost conexat dosarul 4207/1996

prin care C.V., ca reclamant, solicita evacuarea din imobil a pârâtelor F. și

C.C. Bacău.

- prin sentința civilă nr. 2230/12 martie 1997 pronunțată de

Judecătoria Bacău, s-a respins ca nefondată acțiunea în revendicare formulată

de F. Bacău în contradictoriu cu pârâții C.V., C.B.

- există deci identitate de părți, obiect și cauză între

cele două dosare nr. 1358/1995 și prezentul dosar -, fiind întrunite condițiile

art. 1201 C. civ.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 60/20 iulie

2001, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta F. Bacău, împotriva

sentinței civile nr. 117/8 mai 2001, pronunțată de Tribunalul Bacău.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel, sub un prim aspect, a reținut că suspendarea judecății în temeiul art.

244 pct. 2 C. proc. civ., este legal facultativă și nu obligatorie în cauză,

corect s-a făcut aplicarea prevederilor art. 1201 C. civ., iar, pe de altă

parte, la termenul când a fost soluționat capătul de cerere pentru revendicare,

pârâtul S.A. a fost legal citat. În ce privește natura litigiului, aceasta este

civilă și nu comercială.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. F. Bacău, invocând

nesocotirea dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând că,

dovedită fiind începerea urmăririi penale față de pârâți, instanța avea

obligația suspendării soluționării cauzei, la termenul respectiv era lipsă de

procedură cu pârâtul Ș.A., iar, litigiul fiind unul comercial, ambele instanțe

nu erau competente material.

Recursul nu este fondat.

Față de prevederile art. 244 alin.

(1) C. proc. civ., instanța de apel a apreciat în mod legal că măsura

solicitată de suspendare a judecății în baza pct. 2 din textul citat, nu este

obligatorie, ci facultativă. Aceasta chiar dacă, eventual, a fost începută

urmărirea penală pentru o infracțiune ce ar avea înrâurire asupra hotărârii ce

se va da.

Desigur, în ipoteza dorită de

reclamantă și în măsura în care s-ar realiza cerințele legii în acest sens,

partea va putea apela la posibilitatea oferită de art. 322 alin. (1) pct. 4 C.

proc. civ., având ca obiect revizuirea hotărârilor.

De asemenea, în mod corect a

apreciat instanța în ce privește chestiunea invocată prin al doilea motiv de

recurs, în sensul că, o eventuală lipsă de procedură cu pârâtul Ș.A., nu putea

fi invocată, ca motiv de nulitate a hotărârii, decât de acesta din urmă.

Referitor la competența materială,

în funcție de natura litigiului este de observat că o astfel de competență, pe

un asemenea criteriu, nu se poate raporta, ca imperativă, la instanțele în

discuție, unde împărțirea pe secții – civilă sau comercială – este o problemă

administrativă mai mult. Important este ca litigiul să fie soluționat pe baza

legii aplicabile raportului juridic respectiv. Or, din acest punct de vedere,

în cauza de față, judecata s-a purtat până în prezent numai în legătură cu

excepția privind autoritatea de lucru judecat, incidente fiind, așadar,

prevederile art. 1201 C. civ.

Față de cele arătate, recursul urmează

a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de F. Bacău împotriva deciziei nr. 60 din 20 iulie 2001 a Curții de

Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  17 octombrie 2003.