ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10235/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 5

martie 1998 pe rolul Judecătoriei Bacău, reclamanții V.V., I.L., M.L. și M.R.

au chemat în judecată pe pârâții S.L.P. Bacău, D.J.T.S. Bacău, F.I.L. Bacău, SC

T. Bacău, U.J. Bacău a C.N.S.L.R. F., SC C. SA Bacău, Biroul Individual de

Avocatură P.S.A.M., S.C. A. Bacău, C.N.S.L.R. F. București, Statul Român prin

D.G.F.P. Bacău și Consiliul Local al municipiului Bacău, pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța pârâții să fie obligați a le lăsa în deplină

proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Bacău, și terenul aferent

în suprafață de 934,20 mp, precum și evacuarea pârâților din imobilul

revendicat.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că sunt descendenți de gradul I ai autorului lor comun M.A., acesta din

urmă dobândind imobilele prin contractul de schimb, autentificat și transcris

sub nr. 1743 din 28 mai 1941 la fostul Tribunal Bacău, secția a III-a.

Prin sentințele nr. 318/1960 și

respectiv 362/1967 imobilele au fost preluate în mod abuziv de stat și trecute

în administrarea fostei U.G.S.R.

Judecătoria Bacău prin sentința

civilă nr. 10350 din 24 noiembrie 1999 a respins ca nefondată acțiunea

reclamanților.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanții V.V., I.L., M.L. și M.R.

Tribunalul Bacău, prin decizia

civilă nr. 1759 A din 2 octombrie 2000, a admis apelul reclamanților, a anulat

sentința atacată și a trimis cauza spre soluționare aceluiași tribunal, cu

motivarea că potrivit art. 2 lit. b) C. proc. civ., valoarea imobilelor

revendicate depășește suma de 150.000.000 lei.

Recursul declarat de pârâta

C.N.S.L.R. Frăția a fost constatat nul prin decizia civilă nr. 230 din 15

februarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului Bacău, secția civilă, la nr. 2931 din 22 martie 2001.

La termenele de judecată din data de

16 aprilie 2003 și 14 mai 2003, reclamanții și-au modificat acțiunea în sensul

că obiectul acțiunii îl constituie numai revendicarea imobilelor înțelegând să

se judece numai cu pârâții, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

C.N.S.L.R. F. București și U.J.S. Bacău a C.N.S.L.R. F.

Pârâta U.J. Bacău C.N.S.R.L. F. a

formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamanților la

contravaloarea îmbunătățirilor.

Tribunalul Bacău, secția civilă,

prin sentința nr. 332 din 18 iunie 2003, a admis în parte acțiunea, astfel cum

a fost modificată, obligând pârâții să lase reclamanților în deplină

proprietate și liniștită posesie, imobilul situat în Bacău, compus din: clădire

parter și etaj în suprafață construită de 208,66 mp și terenul aferent în

suprafață de 934,20 mp identificat conform expertizei tehnice H.C. și

expertizei topo-cadastrale J.I.

A respins ca nefondată cererea

reconvențională formulată de U.J. Bacău a C.N.S.L.R. F.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în esență, că autorul reclamanților M.A. a fost proprietarul

imobilelor în litigiu, conform contractului de schimb, transcris la grefa

fostului Tribunal Bacău, secția a III-a, sub nr. 1743 din 28 mai 1941, imobile

trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 218/1960 și

respectiv Decretul nr. 712/1966.

Potrivit Decretului nr. 362/1997

terenul a trecut în folosința gratuită a fostei U.G.S.R., iar construcțiile în

proprietatea acelorași uniuni sindicale, începând cu data de 1 noiembrie 1965.

După anul 1990, imobilele în litigiu

au trecut în patrimoniul și proprietatea C.N.S.L.R. F. București, ca una din

continuatoarele fostei U.G.S.R., iar U.J. Bacău a C.N.S.L.R. F. având doar

dreptul de administrare a acestor bunuri.

Preluarea în proprietatea statului a

imobilelor în litigiu s-a făcut fără un titlu valabil, așa cum rezultă din

dispozițiile art. 1 alin. (2) din H.G.R. nr. 26/1996, republicată, dată în

aplicarea Legii nr. 112/1995 și a Decretului nr. 218/1960.

Comparând titlurile de proprietate,

respectiv contractul de schimb autentic și transcris sub nr. 1743 din 28 mai

1941, cu titlu deținut de pârâți, respectiv Decretul nr. 362/1967 Tribunalul a

constatat că titlul reclamanților are prioritate.

În ceea ce privește cererea

reconvențională, a reținut că aceasta este nefondată, întrucât pretinsele

îmbunătățiri aduse imobilului în litigiu, sunt de fapt, lucrări de întreținere

curente și care nu au caracterul unor reparații capitale, situație care se

desprinde din concluziile raportului de expertiză tehnică.

Referitor la poziția Ministerului

Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român, instanța de fond a

reținut că acesta are calitate procesuală pasivă, deoarece terenul în litigiu,

după apariția Decretului nr. 362/1967, a rămas în proprietatea statului, iar pe

de altă parte, potrivit Legii nr. 213/1998 statul are calitate procesuală

pasivă prin Ministerul Finanțelor Publice.

În contra acestei hotărâri au

declarat apel pârâtele U.J.C.N.S.L.R F. Bacău și Ministerul Finanțelor Publice

prin D.G.F.P. Bacău.

În motivarea apelului său, pârâta

U.J.C.N.S.L.R. F. Bacău a susținut că în mod greșit li s-a respins cererea

reconvențională, întrucât au dovedit că au adus îmbunătățiri substanțiale

imobilului.

Pe cale de excepție, a solicitat

trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Bacău, întrucât

litigiile patrimoniale de până la 2 miliarde lei sunt date în competența

judecătoriei, ca instanță de fond.

Pârâta D.G.F.P. Bacău a invocat

lipsa calității procesuale a statului, întrucât imobilele au ieșit legal din

proprietatea acestuia.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă,

prin decizia nr. 93 din 6 noiembrie 2003, a respins ca nefondate apelurile

declarate de pârâți.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că îmbunătățirile pretinse de apelanta U.J.C.N.S.L.R. F. Bacău

au fost făcute fără acordul adevăratului proprietar și nu în interesul

acestuia, iar competența soluționării cauzei a fost corect stabilită în

favoarea Tribunalului Bacău.

În ceea ce privește apelul declarat

de pârâta D.G.F.P. Bacău a reținut că Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice își justifică calitatea procesuală întrucât reclamanții nu pot

revendica terenul decât de la Statul Român, acesta fiind deținătorul imobilului.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 93

din 6 noiembrie 2003 a Curții de Apel Bacău, apelanta D.G.F.P. Bacău a formulat

o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în decizie, în sensul că

deși eroare nu s-a trecut ca apelant Ministerul Finanțelor Publice prin

mandatar D.G.F.P. Bacău.

Prin încheierea din camera de

consiliu din 26 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău a fost

respinsă ca nefondată cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de

apelanta D.G.F.P. Bacău, cu motivarea că apelul a fost declarat de Ministerul

Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Bacău.

Împotriva deciziei a declarat recurs

pârâta U.J. C.N.S.L.R. F. Bacău, iar pârâta D.G.F.P. Bacău împotriva încheierii

de îndreptare a erorii materiale din 26 februarie 2004 pronunțată de Curtea de

Apel Bacău.

Prin recursul declarat pârâta U.J.

C.N.S.L.R. F. Bacău critică decizia instanței de apel, arătând că, în mod

greșit a fost respinsă cererea privind excepția competenței materiale a

tribunalului în soluționarea cererii, competentă fiind potrivit art. 1 pct. 2

din O.U.G. nr. 138/2000, judecătoria ca instanță de fond, întrucât valoarea

litigiului este de până la 2 miliarde lei.

În ceea ce privește cererea

reconvențională, a susținut că ambele instanțe nu au avut în vedere

îmbunătățirile aduse construcției, așa cum rezultă din raportul de expertiză

tehnică aflat la dosar.

Recurenta-pârâtă D.G.F.P. Bacău,

prin recursul declarat a susținut că, instanța de judecată s-a pronunțat fără

citarea părților, iar pe fondul cauzei, calitate procesuală a avut doar

Ministerul Finanțelor Publice și nu D.G.F.P. Bacău.

Recursurile sunt nefondate pentru

considerentele ce succed:

Excepția privind necompetența

materială a tribunalului a fost soluționată cu putere de lucru judecat prin

decizia nr. 1759 A din 2 octombrie 2000 pronunțată de Tribunalul Bacău, astfel

că această critică este nefondată.

Și cel de-al doilea motiv de recurs

vizând greșita respingere a cererii reconvenționale este nefondat.

Îmbunătățirile aduse imobilului în

litigiu sunt potrivit raportului de expertiză, întrețineri curente care incumbă

oricărui deținător și nu au caracterul unor reparații capitale.

Din dispozitivul sentinței civile

nr. 332 din 18 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Bacău, rezultă că pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice alături de C.N.S.L.R. F. și

U.J. a sindicatelor C.N.S.L.R. F. Bacău au fost obligați să lase reclamanților

în deplină proprietate și posesie imobilul în litigiu și nicidecum nu s-a

dispus obligarea recurentei D.G.F.P. Bacău.

Cererea de îndreptare a erorii

materiale se soluționează fără citarea părților.

Dacă instanța găsește succesor, spre

a obține unele lămuri, poate dispune și citarea părților [art. 281 alin. (2) C.

proc. civ.].

În speță, instanța de apel a

apreciat că nu se impune citarea părților, astfel că și acest motiv este

nefondat.

În consecință, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursurile fiind nefondate, urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de U.J. C.N.S.L.R., filiala Bacău, împotriva deciziei civile nr. 93

din 6 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, și

recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P.

Bacău împotriva încheierii din 26 februarie 2004 dată de Curtea de Apel Bacău,

secția civilă, în dosarul nr. 3503/2003.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 decembrie2005.