ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5550/2004

Asupra

recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

B.F.N. a chemat în judecată pe

pârâții M.C., S.T. și Comisia județeană Bacău pentru aplicarea Legii nr. 18/991

solicitând să se constate nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 5989

din 8 septembrie 1999, emis în favoarea lui M.C., pentru terenul în suprafață

de 1543 mp din tarlaua 83 și anularea contractului de vânzare-cumpărare

încheiat între cei doi pârâți, cu privire la terenul în suprafață de 1240 mp.

Reclamanta a arătat în motivarea

acțiunii că în mod greșit i-a fost reconstituit dreptul de proprietate

pârâtului M.C. pe terenul pe care-l cumpărase ea în anul 1982 de la C.M. și pe

care se găsea o casă construită din paiantă.

Prin sentința civilă nr. 1909 din 10

martie 2000 a Judecătoriei Bacău a fost respinsă ca nefondată acțiunea celei în

cauză, ca și cererea de intervenție în interes propriu formulată de S.T., ca

lipsită de interes.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului

de proprietate asupra terenului în litigiu, situat în Bacău, întrucât la data

intrării în vigoare a Legii nr. 18/991 construcția fusese demolată, iar terenul

intrase în proprietatea statului conform art. 30 și art. 32 din Legea nr.

58/974. El se regăsește în titlul de proprietate nr. 589 din 8 septembrie 1992

emis pe numele pârâtului M.C., care a vândut o parcelă însemnată din acest

teren celui pârât, și intervenient în cauză, neexistând motive de anulare a

acestei înstrăinări. S-a avut în vedere și că prin decizia nr. 1845 din 24 iunie

2000 a C.S.J., secția civilă, s-a dispus anularea ordinului nr. 242 din 18

septembrie 1996 prin care s-a atribuit suprafața de 1000 mp din același teren

reclamantei ca nelegal, întrucât cea în cauză nu beneficia de prevederile art.

36 alin. (3) din Legii nr. 18/991 .

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1980 din

30 octombrie 2000 a Tribunalului Bacău, secția civilă, pentru considerentele

avute în vedere și de instanța de fond.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamanta a declarat recurs, în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ce a

fost respins prin decizia nr. 379 din 6 aprilie 2001 a Curții de Apel Bacău,

secția civilă.

Împotriva acestei decizii, dată în

recurs, F.B.N. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe prevederile

art. 318 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1140 din 28 iunie

2001 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, a fost admisă contestația în

anulare, dispunându-se anularea deciziei și admiterea recursului declarat de

reclamantă împotriva deciziei nr. 1980 din 30 octombrie 2000 a Tribunalului

Bacău, secția civilă, ce a fost modificată în totalitate, astfel fiind admis

apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței, cu consecința admiterii

acțiunii. S-a constatat nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 5989

din 8 septembrie 1992 emis pe numele pârâtului M.C. cu privire la terenul în

litigiu în suprafață de 1543 mp. S-a dispus apoi anularea contractului de

vânzare-cumpărare nr. 17791 din 24 august 1994 autentificat la Notariatul

Județean Bacău încheiat între M.C. în calitate de vânzător și S.T. în calitate

de cumpărător, cu privire la terenul în suprafață de 1246 mp, teren arabil

intravilan sola 83, situat în Bacău. A fost respinsă ca nefondată cererea de

intervenție în interes propriu formulată de S.T.

În motivarea soluției de admitere a

contestației în anulare s-a reținut că sunt întrunite cerințele art. 318 C.

proc. civ, întrucât instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze toate

motivele de casare. Acestea au fost structurate pe trei critici de netemeinicie

și nelegalitate, însă instanța a respins recursul ca nefondat având în vedere

exclusiv decizia Curții Supreme de Justiție, în raport de care a apreciat că nu

mai este cazul să fie supus analizei fiecare motiv de recurs.

Considerând că această ultimă

hotărâre, dată în soluționarea contestației în anulare a fost pronunțată cu

încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond, totodată fiind și netemeinică, prin recursul în anulare de

față, promovat în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr.

92/992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ, în vigoare la data investirii

instanței, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție a solicitat casarea acestei decizii și menținerea hotărârii

pronunțate în recurs.

Se susține că nu sunt întrunite în

speță cerințele art. 318 C. proc. civ, în prezența cărora poate fi admisă

contestația în anulare, întrucât nici contestatoarea nu invocă greșeli grave în

soluționarea cauzei, care intră sub incidența tezei I din textul citat, toate

susținerile fiind practic critici de fond aduse hotărârii, ce pot fi invocate

numai prin căile ordinare de atac. De asemenea nu subzistă nici teza II a

textului invocat, pentru că recursul declarat de contestatori este

nesistematizat, făcându-se numai o expunere a situației de fapt, fără a fi

întemeiat pe motivele de casare prev. de art. 304 C. proc. civ. Ca atare nu se

poate susține cu temei că instanța a omis să examineze vreunul din motivele de

recurs.

Recursul în anulare este întemeiat,

urmând a fi admis în raport de cele ce urmează:

Potrivit art. 318 C. proc. civ

hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea

dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând

recursul a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Prima ipoteză are în vedere erori

materiale evidente, esențiale, în legătură cu aspectele formale ale judecării

recursului, pe această cale extraordinară de atac neputând fi valorificate

greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare și

aplicare a unor dispoziții legale.

Ori, în speță nici nu se invocă

astfel de greșeli materiale, avute în vedere de textul redat, ci dimpotrivă

contestatoarea susținând că hotărârea este rezultatul unor greșeli ce țin de

esența dreptului de proprietate, deoarece singura persoană îndreptățită la

restituire era deținătoarea construcțiilor. Iată, cum cea în cauză invocă

chestiuni de fond, de apreciere a probelor și aplicarea unor dispoziții legale.

Ori, acestea nu pot fi încadrate în așa numitele greșeli materiale, care pot fi

remediate pe calea contestației în anulare.

Nici teza a II a textului redat nu

este incidentă în cauză, pentru că art. 318 C. proc. civ are în vedere numai

omisiunea de a examina unul ori mai multe din motivele de casare invocate, iar

nu argumentele de fapt sau de drept invocate de recurent.

Dar, recursul în discuție nu numai

că nu este sistematizat, cuprinzând numai o expunere a situației de fapt, cu

accentuarea îndreptățirii reclamantei la reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenului în litigiu, dar el nu este întemeiat pe motivele

de casare prev. de art. 304 C. proc. civ, nu este motivat în drept, astfel că

nu se poate pretinde că instanța a omis să cerceteze vreunul dintre motive. Din

hotărârea atacată, rezultă că instanța de recurs a sistematizat criticile

formulate și le-a analizat în ansamblu, fiind în drept să răspundă printr-un

considerent comun și primordial.

Prin urmare, nu sunt realizate în

speță cerințele art. 318 C. proc. civ, astfel că numai prin încălcarea

esențială a legii a fost admisă contestația în anulare.

Așa fiind, recursul în anulare de

față urmează a fi admis, în raport de cele ce preced, a se casa decizia atacată

și a se respinge contestația.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei civile nr. 1140 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel

Bacău, secția civilă.

Casează

decizia menționată și respinge contestația în anulare promovată de F.B.N.

împotriva deciziei nr. 579 din 6 aprilie 2001 a Curții de Apel Bacău în

contradictoriu cu M.C., S.T. și Comisia Județeană Bacău de aplicare a Legii nr.

18/1991.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2004.