ÎCCJ, decizie (scj.ro #82690)

Cerere pentru restituirea terenului trecut în proprietatea statului

conform Legii nr.58/1974. când reclamantul a cumpărat locuința.Cerere fondată

pe Legea nr.10/2001

În cazul redat, nu sunt

aplicabile dispozițiile Legii nr.10/2001, proprietarul locuinței putând să-și

constituie titlu de proprietate asupra terenului conform art.36 din Legea

nr.18/1991

.

Secția civilă, decizia nr. 3888 din 8

octombrie 2003

Prin dispoziția nr. 1141din 8 mai 2002, primarul Municipiului

Bacău a respins cererea adresată prin intermediul notificării înregistrate sub nr.

14527/2001 de numitul Ș.G. care a solicitat restituirea în natură a unui teren

situat în Bacău, cu motivarea că pretenția nu se încadrează în prevederile

Legii nr.10/2001.

La data de 14 mai 2002, Ș.G. a solicitat instanței anularea dispoziției și

restituirea terenului cu motivarea că bunul a trecut în proprietatea statului

conform prevederilor Legii nr. 58/1974, (în prezent abrogată), terenul fiind

aferent construcției (casă de locuit) pe care reclamantul a cumpărat-o în anul

1977.

Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr. 384 din 19 iunie 2002, a

respins ca nefondată acțiunea, soluție menținută de Curtea de Apel Bacău,

secția civilă, care, prin decizia nr. 68 din 28 octombrie 2002, a respins ca

nefondat apelul reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut și motivat că, prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. 3396/19 septembrie 1997, reclamantul a dobândit în

proprietate o casă situată în Bacău,  terenul aferent fiind trecut în

proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974. Ulterior,

construcția a fost expropriată pentru cauză de utilitate publică și demolată,

reclamantul primind despăgubiri.

Soluția de respingere a acțiunii a fost fundamentată pe prevederile art.3 lit.

a) din Legea nr.10/2001, în conformitate cu care sunt îndreptățite, în sensul

acestei legi, la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau,

după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data

preluării în mod abuziv a acestora. Or, în speță, terenul a trecut direct, din

proprietatea vânzătorilor, în proprietatea statului, la data încheierii

contractului de vânzare-cumpărare, reclamantul neavând niciodată drept de

proprietate asupra acestui teren, vânzătorii fiind cei care ar fi avut

calitatea de a pretinde măsuri reparatorii.

Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentința tribunalului, a

promovat recurs reclamantul care, relevând pe larg raporturile pe care le-a

avut cu vânzătorii construcției, a invocat o declarație notarială pe care a

dat-o numita A.E., unica moștenitoare a vânzătorilor și în care aceasta susține

că respectă voința defuncților ei părinți „care au dispus” ca terenul aferent

casei să intre în proprietatea recurentului-reclamant.

Recursul nu este fondat.

În rezolvarea recursului declarat de reclamant urmează a fi avute în vedere

prevederile art. 1.4. lit. c) din H.G. nr. 498 din 18 aprilie 2003 pentru

aplicarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind

regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989.

Citatul act normativ se referă la prevederile art. 30 și 31 din Legea nr.

58/1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale

care dispunea că terenurile din intravilan (perimetrul construibil) puteau fi

dobândite numai prin moștenire legală, iar în caz de înstrăinare a

construcțiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata

unei despăgubiri.

Având în vedere că legiuitorul de după 1989 a soluționat această problemă în

favoarea dobânditorilor construcțiilor, recunoscând acestora dreptul (vocația)

de a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcției

cumpărate, se consideră că notificarea prin care se invocă faptul că acest act

normativ constituie preluare abuzivă, urmează să fie respinsă, cu motivarea că

aceste situații nu cad sub incidența Legii nr.10/2001.

Față de cele ce preced și care vor înlocui considerentele celor două hotărâri,

întrucât demersul judiciar al recurentului-reclamant nu se încadrează în

prevederile Legii nr. 10/2001, recursul se privește ca nefondat și a fost

respins în consecință.