ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8928/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe

rolul Tribunalului Bacău, la data de 11 decembrie 2002, reclamanta Z.A. a contestat

dispoziția nr. 2939 din 13 noiembrie 2002, emisă de Primarul Municipiului

Bacău, solicitând desființarea acesteia.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin

notificarea înregistrată sub nr. 2590/2001 a solicitat, în calitate de succesor

legal după autorii săi comuni H.F. și H.S., restituirea în natură a imobilului

situat în Bacău, în suprafață de 333 mp teren și plata de despăgubiri pentru

construcțiile ce au fost demolate. Prin dispoziția atacată, Primăria

Municipiului Bacău, în calitate de unitate deținătoare, a respins cererea de

restituire în natură a imobilului, cu motivarea că terenul face parte din

domeniul public.

Reclamanta a mai arătat în motivarea contestației că,

imobilul a fost trecut abuziv în proprietatea statului în temeiul dispozițiilor

Decretului nr. 111/1951, conform sentinței civile nr. 3491 din 7 octombrie 1964

și că pârâta a făcut mențiunea în dispoziția nr. 2939/2002, că terenul fosta

proprietate a autorilor săi este în suprafață de 160 mp, deși s-au depus la

dosar dovezi din care rezultă că soții H.S. și F. au avut o suprafață totală de

teren construit și neconstruit de 333 mp, așa încât se impune modificarea

dispoziției în acest sens. De asemenea, s-a precizat și faptul că terenul este

liber de construcții, iar pârâta nu a arătat în cuprinsul dispoziției, care

este actul sau norma juridică în temeiul cărora bunul a devenit domeniu public,

așa încât se impune restituirea acestuia în natură, în conformitate cu

dispozițiile art. 1, 7 și 10 din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr. 91 din 17

februarie 2003, a respins ca nefondată acțiunea, reținând, în esență, că din

conținutul notificării nu rezultă ce suprafață de teren s-a solicitat și că, în

această situație, pârâta s-a pronunțat în baza actelor anexate notificării, din

care rezultă o suprafață de 160 mp teren.

Instanța de fond a mai arătat, în considerentele sentinței

și faptul că petenta nu a produs dovezi din care să rezulte că terenul este

liber și nu face parte din domeniul public.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta

Z.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând că terenul

în litigiu este liber de construcții și nu era în domeniul public la data

formulării cererii de restituire.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 155 din

26 februarie 2004, a admis ca fondat apelul și, în consecință, a schimbat în

tot sentința atacată, a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 2939 din 13

noiembrie 2002 emisă de Primarul Municipiului Bacău și a dispus restituirea în

natură a suprafeței de 319 mp teren, identificat în schițele anexe la raportul

de expertiză tehnică întocmit de expertul D.L.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut,

în esență, că, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că suprafața de teren

ce a fost confiscată de la părinții reclamantei depășea 300 mp, iar potrivit

raportului de expertiză tehnică topo, a fost identificată o suprafață liberă de

319 mp ce poate fi restituită în natură. De asemenea, s-a mai reținut că

imobilul, fiind preluat abuziv urmează a fi considerat ca fiind preluat fără

titlu valabil, potrivit art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 10/2001 și art. 6

alin. (1) din Legea nr. 213/1998 și se impune restituirea acestuia în natură,

conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri, a exercitat calea de atac

a recursului pârâta Primăria Municipiului Bacău, invocând dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și susținând că, deși imobilul în litigiu se încadrează în

prevederile art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001, contestatoarea nu a făcut

dovada existenței legăturii de cauzalitate între situația invocată și abandonul

proprietății.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, pârâta a

arătat că cererea reclamantei de restituire a unei suprafețe de teren de 333 mp

este nefondată, față de actele depuse la dosarul cauzei, din care reiese că

statul a preluat un imobil de 160 mp teren, din care 143 mp construiți și 17 mp

curte.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce

urmează:

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001,

text invocat de recurentă, sunt considerate imobile preluate în mod abuziv, în

sensul legii, imobilele preluate de stat, fiind considerate abandonate, în baza

unei hotărâri judecătorești, în perioada 1945-1989.

În speță, prin sentința civilă nr. 3491 din 7

octombrie 1961 a Tribunalului Popular Bacău, imobilul din Bacău, compus din

clădiri și teren a fost trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului

nr. 111/1951, fiind considerat abandonat de proprietarii săi, despre care se face

mențiunea că au plecat în străinătate, fiind de ednie evrei.

Codul civil și Constituția din 1948, în vigoare la

acea dată, recunoșteau și garantau proprietatea particulară, așa încât trecerea

bunului în litigiu în patrimoniul statului prin aplicarea dispozițiilor

Decretului nr. 111/1951, considerându-se a fi abandonat, cu ignorarea

caracterului perpetuu al proprietății, reprezintă un abuz, iar hotărârea

judecătorească pronunțată în acest context nu constituie un titlu valabil de

preluare a imobilului.

Prin urmare, imobilului în litigiu îi sunt aplicabile

dispozițiile legale menționate, preluarea acestuia fiind abuzivă în înțelesul Legii

nr. 10/2001.

Având în vedere considerentele de mai sus, instanța

de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare în speța de față, a

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, așa încât sunt neîntemeiate criticile

formulate în primul motiv de recurs.

Nefondat este și cel de-al doilea motiv de recurs, întrucât

din analizarea și coroborarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei reiese că,

la data trecerii abuzive în proprietatea statului, imobilul proprietatea

soților H., avea o suprafață totală de 333 mp.

De altfel, chiar în schița imobilului, întocmită de

I.L.L. Bacău la momentul preluării bunului în administrare, este evidențiată o

suprafață de 333 mp teren, din care 173 mp ocupați de construcții (fila nr.12

din dos. nr. 24/2003 al Tribunalului Bacău).

În același sens sunt și concluziile ce se desprind

din raportul de expertiză și suplimentul la acesta, împreună cu schițele anexe,

ce evidențiază suprafața de teren a imobilului la data preluării acestuia în

proprietatea statului (333 mp) și la data efectuării expertizei, respectiv 319 mp

teren liber de construcții, ce poate fi restituit în natură (filele 27-29 și

33-35 din dos. nr. 1614/2003 al Curții de Apel Bacău).

Totodată, este de reținut și faptul că, pârâta

Primăria Municipiului Bacău, în calitate de deținătoare a bunului, a motivat

respingerea cererii de restituire a imobilului în natură, formulată de

reclamanta Z.A. prin notificarea nr. 2590/2001, cu argumentul că acesta face

parte din domeniul public. Însă, susținerile formulate în recurs nu vizează

aspectul invocat și nu critică hotărârea atacată nici sub aspectul restituirii

bunului în natură, pârâta rezumându-se la a arăta că titlul de proprietate al

statului este valabil și că suprafața ce a fost preluată de la autorii

reclamantei a fost mai mică decât cea restituită potrivit dispoziției instanței

de apel.

Față de cele ce preced, recursul se privește ca

nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta

Primăria Municipiului Bacău prin primar împotriva deciziei civile nr. 155 din

26 februarie 2004 a Curții de Apel Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie

2005.