ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5298/2006

Deliberând

în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bacău la 13 noiembrie 2002, reclamantul I.I.S. a formulat o

contestație împotriva dispoziției nr. 2710 din 16 octombrie 2002 emisă de

primarul orașului Bacău. S-a solicitat obligarea primarului și Primăriei

Municipiului Bacău la restituirea imobilului situat în Bacău, compus din trei

clădiri și teren aferent de 2800 mp, imobil naționalizat de la bunica sa, E.S.,

prin Decretul nr. 110/1948.

Tribunalul Bacău, secția civilă prin

sentința civilă nr. 846/D din 10 noiembrie 2004 a respins contestația.

În motivarea acestei soluții s-a

reținut că în mod corect primarul municipiului Bacău a respins notificarea de

restituire deoarece imobilul nu se mai află în patrimoniul municipiului Bacău.

Imobilul din str. N. a fost

proprietatea E.S., decedată la 7 aprilie 1963.

Descendenții acesteia au fost M.S.,

căsătorită C. decedată în 1994 fără moștenitori și S.G.E., decedat în 1982,

descendentul acestuia fiind fiul acestuia S.I.I.

La 18 decembrie 1990 M.C. a încheiat

cu C.M. o convenție de vânzare-cumpărare a imobilului în discuție sub condiția

suspensivă a transmiterii proprietății în momentul deznaționalizării

imobilului.

Convenția de vânzare-cumpărare a

fost perfectată prin decizia nr. 1365/2000 a Curții de Apel Bacău.

Instanța a mai reținut că urmare

acestei înstrăinări, calitatea de moștenitor a reclamantului S.I.I., de pe urma

defunctei M.C. stabilită prin certificatul de moștenitor emis la 9 mai 1997 în

temeiul testamentului autentic din 1993 întocmit în beneficiul acestuia, nu

anulează vânzarea-cumpărarea imobilului care a intrat în proprietatea numitului

C.M. și care a fost revendicat în temeiul Legii nr. 112/1995 de M.C.,

succesorul cumpărătorului.

Prin sentința civilă nr. 5400 din 6

iunie 1997 a Judecătoriei Bacău definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 416

din 14 martie 2001 a Curții de Apel Bacău s-a admis contestația lui C.M. și s-a

dispus restituirea imobilului către acesta.

Ca urmare tribunalul a reținut că în

mod corect Primarul municipiului Bacău, sesizat cu o notificare în baza Legii

nr. 10/2001 de reclamant, a respins cererea de restituire pentru că imobilul nu

se mai afla în patrimoniul primăriei.

Împotriva acestei soluții

reclamantul a declarat apel, respins ca nefondat de Curtea de Apel Bacău prin

decizia nr. 264 din 6 aprilie 2005.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut că în raport de împrejurarea că imobilul nu se mai afla în patrimoniul

primăriei, soluția de respingere a notificării adresate în temeiul art. 21 din

Legea nr. 10/2001 este legală și temeinică.

S-a mai constatat că toate criticile

formulate în apel se referă la nemulțumirile reclamantului față de judecățile

anterioare sau în curs de soluționare și care nu formează obiectul acțiunii de

față.

Împotriva deciziei curții de apel

reclamantul a declarat recurs în termen legal invocând dispozițiile art. 304

pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Recurentul a criticat respingerea

notificării față de împrejurarea că el este singurul moștenitor al bunicii sale

E.S., tatălui său S.G.E. mătușii sale M.C.

S-a criticat soluția de respingere a

notificării în raport de ambiguitatea asupra modului în care imobilul a intrat

în patrimoniul lui C.M.

S-a mai arătat că restituirea

imobilului către C.M. este ilegală și actele sunt lovite de nulitate iar

punerea în posesie a acestuia s-a făcut cu încălcarea principiilor de drept.

Recursul este neîntemeiat și se va

respinge pentru următoarele considerente:

Primăria municipiului Bacău a fost

sesizat cu o notificare de restituire a imobilului situat în Bacău în temeiul

art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Instanțele în mod corect au

constatat că soluția primăriei de respingere a notificării este legală față de

împrejurarea că imobilul nu se mai află în patrimoniul statului el fiind

înstrăinat de M.L.C., noul proprietar C.M. având asupra imobilului și titlu de

proprietate și posesie, urmare punerii sale în posesie.

Acesta este cadrul procesual,

interpretarea corectă de către instanță și soluționat legal de aceasta.

Împrejurarea că reclamantul contestă

calitatea de proprietar a lui C.M. și actele de punere în posesie a acestora

exced într-adevăr cadrului prezentei acțiuni.

Cum potrivit art. 129 C. proc. civ.

judecătorii sunt ținuți să se pronunțe numai asupra petitului acțiunii ei nu au

putut lua în analiză criticile formulate de reclamant cu privire la titlul de

proprietate al actualului deținător al imobilului.

Constatând că în cauză nu sunt

întrunite condițiile de aplicare a art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. și

văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul I.I.S. împotriva deciziei nr. 264 A din 6 aprilie 2005 a Curții de

Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2006.