ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1710/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 1 februarie 2006 reclamantul I.A. a chemat în judecată pârâții Primăria municipiului Bacău, reprezentată de primar și pe I.S.A. solicitând anularea în parte a dispoziției nr. 2006 din 12 iulie 2005 în sensul constatării calității de persoană îndreptățită la instituirea măsurilor reparatorii pentru imobilul ce a aparținut autorului său A.L.I. În motivarea acțiunii reclamantului a arătat că dispoziția este nelegală întrucât a făcut dovada calității de moștenitor după bunicul A.L.I. și tatăl său C.I. și că a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 împreună cu mama sa A.I., care a decedat între timp.

Prin sentința civilă nr. 1669 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția civilă, s-a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtul I.S.A.; pe fond s-a admis în parte contestația și s-au anulat în parte dispoziția nr. 2006/2005, respectiv art. 1 și art. 2, dispunându-se restituirea în natură reclamantului și pârâtului I.S.A. a imobilului situat în Bacău, str. N. Titulescu nr. 26, format din două corpuri de clădire și suprafața totală de 545,81 mp, menținându-se celelalte articole ale dispoziției. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că atât I.A. cît și I.S.A. au calitatea de persoane îndreptățite conform art. 4 din Legea nr. 10/2001, ca succesori ai bunicului lor A.L.I., făcând referire și la faptul că prin sentința civilă nr. 3814 din 17 mai 2000 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 14699/99 Consiliul local Bacău a fost obligat să restituie lui I.S.A.

imobilul în litigiu. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Primarul municipiului Bacău care a susținut că hotărârea atacată este greșită întrucât imobilul în cauză nu mai este deținut de Primăria municipiului Bacău, aflându-se în proprietatea lui I.S.A. Prin decizia civilă nr. 84 din 21mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, minori și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis apelul și s-a schimbat în tot sentința în sensul că s-a respins ca nefondată contestația formulată în cauză. În motivarea acestei decizii s-a reținut că prin sentința civilă nr. 3814/2000 a Judecătoriei Bacău a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de I.S.A., imobilul în litigiu fiind restituit acestuia în natură, astfel că reclamantul nu este îndreptățit la măsuri reparatorii de la Primărie cât timp imobilul nu se mai află în patrimoniul acesteia ci al pârâtului I.S.A.

S-a mai arătat că reclamantul nu se poate prevala de dispozițiile art. 47 din Legea nr. 10/2001, cum a reținut instanța de fond, întrucât acesta se aplică numai contestatorilor cărora li s-au respins acțiunile de retrocedare a bunurilor preluate în mod abuziv, și nu invers, ca în speță. Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel invocând drept temei legal dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că decizia apelată este netemeinică și nelegală, întrucât apelantul nu a produs nici o dovadă în sensul că sentința civilă nr. 3814/2000 nu a fost pusă niciodată în executare, nu a prezentat nici un înscris, deși i s-a solicitat, din care să reiasă modalitatea prin care vărul său a fost pus în posesie cu privire la imobilul în cauză.

S-a mai invocat împrejurarea că instanța de apel a interpretat eronat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 10/2001, întrucât nu recurentul a formulat acțiunea în revendicare ci vărul său. Recursul declarat în cauză este nefondat, în sensul considerentelor ce succed.

În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, lege cu un caracter profund reparatoriu, se restituie persoanelor îndreptățite imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada de referință, art. 1, care sunt deținute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, o societate sau o companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, art. 21. Imobilul în litigiu nu se mai afla la data apariției Legii nr. 10/2001 în deținerea vreuneia din entitățile juridice menționate în art. 21, ci în proprietatea pârâtului I.S.A., deoarece prin sentința civilă nr. 3814 din 17 mai 2000 pronunțată de Judecătoria Bacău a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de acesta și i s-a restituit în natură imobilul.

În atare situație, imobilul în discuție nu mai poate face obiectul Legii nr. 10/2001, aflându-se în proprietatea unei persoane fizice și nu în deținerea unei persoane juridice de drept public, în sensul celor menționate anterior. Împrejurarea că intimatul pârât Primarul municipiului Bacău nu a făcut dovada că pârâtul I.S.A. a fost sau nu pus în posesie cu privire la imobilul în litigiu este irelevantă față de clarificarea situației juridice a imobilului dată prin sentința civilă nr. 3814/2000. Nu poate fi primit nici celălalt motiv de recurs. Indiferent de interpretarea dată art. 47 din Legea nr. 10/2001, apelantul nu se poate prevala de dispozițiile acestuia având în vedere că imobilului în litigiu nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001.

Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul I.A. împotriva deciziei civile nr. 84 din 21 mai 2008 a Curții de Apel Bacău, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2009 .