ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8546/2006

Asupra recursurilor de

față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Maramureș sub nr. 5539/2003 reclamanta P.V. a solicitat

anularea dispoziției nr. 348 din 10 iulie 2003 emisă de Primarul

comunei Suciu de Sus și, restituirea terenului înscris în C.F. Suciu de

Sus nr.top. 2/79 precum și a construcției moară.

În motivarea cererii s-a arătat

că respectivele imobile au aparținut antecesorului său C.G.

și au fost preluate la C.A.P.

În anul 1988 moara a fost

demolată, iar pe teren se află în prezent gospodăria altei familii

din sat. Prin dispoziția nr. 348/2003 s-a respins în mod greșit

notificarea pe considerentul că nu s-a făcut dovada

proprietății asupra imobilelor și a calității de

moștenitor.

Prin sentința civilă nr.

1000 din 3 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a

admis cerea și s-a anulat în parte dispoziția nr. 348/2003 în sensul

că s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru terenul înscris în C.F.

Suciu de Sus nr. top. 79 cu un alt teren echivalent. A fost respinsă cererea

privind acordarea de despăgubiri pentru moară.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că din înscrierile în C.F. rezultă

că autorii reclamantei dețineau în anul 1923 o casă și

curte, fără a se specifica existența unei mori. Prin întâmpinarea

formulată de către primar s-a precizat că tatăl petentei a

înscris în C.A.P. o moară de apă și clădirea în care era

instalată, însă din cauză că era degradată, aceasta a

fost demolată în 1988 de către fostul C.A.P. Întrucât în prezent

terenul în litigiu este ocupat de gospodăria unei terțe persoane s-a

considerat că se impune acordarea de despăgubiri cu un schimb

echivalent de teren. Față de împrejurarea că moara a fost

demolată iar fostul deținător C.A.P., nu mai există, s-a

apreciat că nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001.

Reclamata a declarat apel împotriva

sentinței pronunțate în cauză, solicitând acordarea de

despăgubiri și pentru moara ce a existat pe teren și utilajele

aflate în aceasta.

Prin decizia civilă nr. 38/A

din 20 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a admis în

parte apelul și s-a schimbat sentința, în sensul că a stabilit

în favoarea reclamantei că este îndreptățită la măsuri

reparatorii prin echivalent și pentru moara ce s-a aflat pe teren și

pentru utilajele aflate în aceasta.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut că existența morii de apă (utilaj și

clădire) a fost dovedită prin recunoașterea intimatului și

că reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent în

condițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care poate fi aplicat

prin analogie atunci când fostul deținător al imobilului și-a

încetat existența, juridică.

Împotriva deciziei sus

menționate au declarat recurs ambele părți.

În motivarea recursului său,

reclamantul susține că în motivația deciziei nu se face vorbire

despre toate actele depuse la dosar, că nu s-a făcut nici o

ofertă, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și

solicită respectarea Legii nr. 10/2001, Statutul C.A.P. din 1977 și

Legea nr. 24/2005 Titlul XIII.

Intimatul-pârât și-a întemeiat

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., susținând

că instanța de apel a admis în această fază procesuală

o cerere a reclamantei pe care aceasta nu o formulase în fața instanței

de fond și nici prin notificare, încălcându-se astfel prevederile

art. 294 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., respectiv cererea privitoare la

despăgubirea pentru utilajele ce s-ar fi aflat în moară.

Verificând legalitatea deciziei

recurate prin prisma criticilor formulate și având în vedere

dispozițiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte constată

că recursul declarat de reclamantă este nefondat, iar cel declarat de

pârât este fondat, în sensul și pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare.

Referitor la recursul declarat de

reclamantă este de observat că motivele invocate ar fi atras,

eventual, incidența dispozițiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ.,

care însă a fost abrogat prin art. I pct. 111¹ din O.U.G. nr. 138/1000,

aprobată prin Legea nr. 219 din 14 iulie 2005. Solicitarea reclamantei de

a se respecta dispozițiile legale menționate reprezintă o

simplă enumerare a unor acte normative, fără a se preciza expres

care anume texte sunt aplicabile în speță, în accepția

recurentei.

Criticile

formulate de recurentul pârât se vădesc a fi fondate, instanța de

apel hotărând în cauză cu încălcarea dispozițiilor art. 294

alin. (1) teza a 2-a C. proc. civ.

Astfel, prin cererea de apel

reclamanta a solicitat măsuri reparatorii și pentru utilajele ce s-ar

fi aflat în moară. O asemenea cerere este formulată pentru prima

dată în apel, nefiind solicitată nici prin notificare și nici

prin cererea înregistrată inițial la instanța de fond.

Decizia pronunțată în apel

este criticabilă și din prisma motivului de casare prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că a fost dată cu aplicarea

greșită a legii în cauză.

În acest sens, este de observat

că motivele de apel formulate de reclamantă au privit exclusiv

solicitarea de despăgubiri pentru imobilul moară și utilajele ce

ar fi existat în aceasta.

Din probele administrate în

cauză a rezultat că aceste bunuri au fost aduse de către autorul

reclamantei în patrimoniul C.A.P., moara fiind demolată în anul 1988 de

fostul C.A.P.

În aceste condiții, în

cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, ci dispozițiile

Legii nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare.

Prin art. 29 din acest act normativ s-au prevăzut modalitățile

exprese de lichidare a patrimoniului fostelor C.A.P.-uri, procedură care

trebuia urmată și de reclamanta în cauză.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de

pârâtă, a casa decizia pronunțată în apel, cu mențiunea

sentinței pronunțate de instanța de fond, dar având în vedere

considerentele prezentei decizii, în conformitate cu dispozițiile art. 312

alin. (1) și art. 314 C. proc. civ.

Recursul declarat de reclamantă

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Primarul comunei Suciu de Sus împotriva deciziei nr. 38/A din 20 ianuarie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Casează decizia atacată

și păstrează sentința nr. 1000 din 3 decembrie 2003 a

Tribunalului Maramureș, secția civilă.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de P.V. și P.G. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 26 octombrie 2006.