ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8546/2006

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr. 5539/2003 reclamanta P.V. a solicitat anularea dispoziției nr. 348 din 10 iulie 2003 emisă de Primarul comunei Suciu de Sus și, restituirea terenului înscris în C.F. Suciu de Sus nr.top. 2/79 precum și a construcției moară. În motivarea cererii s-a arătat că respectivele imobile au aparținut antecesorului său C.G. și au fost preluate la C.A.P. În anul 1988 moara a fost demolată, iar pe teren se află în prezent gospodăria altei familii din sat. Prin dispoziția nr. 348/2003 s-a respins în mod greșit notificarea pe considerentul că nu s-a făcut dovada proprietății asupra imobilelor și a calității de moștenitor.

Prin sentința civilă nr. 1000 din 3 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a admis cerea și s-a anulat în parte dispoziția nr. 348/2003 în sensul că s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru terenul înscris în C.F. Suciu de Sus nr. top. 79 cu un alt teren echivalent. A fost respinsă cererea privind acordarea de despăgubiri pentru moară. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din înscrierile în C.F. rezultă că autorii reclamantei dețineau în anul 1923 o casă și curte, fără a se specifica existența unei mori. Prin întâmpinarea formulată de către primar s-a precizat că tatăl petentei a înscris în C.A.P. o moară de apă și clădirea în care era instalată, însă din cauză că era degradată, aceasta a fost demolată în 1988 de către fostul C.A.P.

Întrucât în prezent terenul în litigiu este ocupat de gospodăria unei terțe persoane s-a considerat că se impune acordarea de despăgubiri cu un schimb echivalent de teren. Față de împrejurarea că moara a fost demolată iar fostul deținător C.A.P., nu mai există, s-a apreciat că nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Reclamata a declarat apel împotriva sentinței pronunțate în cauză, solicitând acordarea de despăgubiri și pentru moara ce a existat pe teren și utilajele aflate în aceasta. Prin decizia civilă nr. 38/A din 20 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a admis în parte apelul și s-a schimbat sentința, în sensul că a stabilit în favoarea reclamantei că este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent și pentru moara ce s-a aflat pe teren și pentru utilajele aflate în aceasta.

În motivarea acestei decizii s-a reținut că existența morii de apă (utilaj și clădire) a fost dovedită prin recunoașterea intimatului și că reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care poate fi aplicat prin analogie atunci când fostul deținător al imobilului și-a încetat existența, juridică. Împotriva deciziei sus menționate au declarat recurs ambele părți. În motivarea recursului său, reclamantul susține că în motivația deciziei nu se face vorbire despre toate actele depuse la dosar, că nu s-a făcut nici o ofertă, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și solicită respectarea Legii nr. 10/2001, Statutul C.A.P.

din 1977 și Legea nr. 24/2005 Titlul XIII. Intimatul-pârât și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., susținând că instanța de apel a admis în această fază procesuală o cerere a reclamantei pe care aceasta nu o formulase în fața instanței de fond și nici prin notificare, încălcându-se astfel prevederile art. 294 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., respectiv cererea privitoare la despăgubirea pentru utilajele ce s-ar fi aflat în moară. Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, iar cel declarat de pârât este fondat, în sensul și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Referitor la recursul declarat de reclamantă este de observat că motivele invocate ar fi atras, eventual, incidența dispozițiilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ., care însă a fost abrogat prin art. I pct. 111¹ din O.U.G. nr. 138/1000, aprobată prin Legea nr. 219 din 14 iulie 2005. Solicitarea reclamantei de a se respecta dispozițiile legale menționate reprezintă o simplă enumerare a unor acte normative, fără a se preciza expres care anume texte sunt aplicabile în speță, în accepția recurentei. Criticile formulate de recurentul pârât se vădesc a fi fondate, instanța de apel hotărând în cauză cu încălcarea dispozițiilor art. 294 alin. (1) teza a 2-a C. proc. civ. Astfel, prin cererea de apel reclamanta a solicitat măsuri reparatorii și pentru utilajele ce s-ar fi aflat în moară.

O asemenea cerere este formulată pentru prima dată în apel, nefiind solicitată nici prin notificare și nici prin cererea înregistrată inițial la instanța de fond. Decizia pronunțată în apel este criticabilă și din prisma motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că a fost dată cu aplicarea greșită a legii în cauză. În acest sens, este de observat că motivele de apel formulate de reclamantă au privit exclusiv solicitarea de despăgubiri pentru imobilul moară și utilajele ce ar fi existat în aceasta. Din probele administrate în cauză a rezultat că aceste bunuri au fost aduse de către autorul reclamantei în patrimoniul C.A.P., moara fiind demolată în anul 1988 de fostul C.A.P.

În aceste condiții, în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, ci dispozițiile Legii nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare. Prin art. 29 din acest act normativ s-au prevăzut modalitățile exprese de lichidare a patrimoniului fostelor C.A.P.-uri, procedură care trebuia urmată și de reclamanta în cauză. Față de aceste considerente, Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de pârâtă, a casa decizia pronunțată în apel, cu mențiunea sentinței pronunțate de instanța de fond, dar având în vedere considerentele prezentei decizii, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ. Recursul declarat de reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Primarul comunei Suciu de Sus împotriva deciziei nr. 38/A din 20 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Casează decizia atacată și păstrează sentința nr. 1000 din 3 decembrie 2003 a Tribunalului Maramureș, secția civilă. Respinge ca nefondat recursul declarat de P.V. și P.G. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2006.