ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5695/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

La data de 7 iunie 2002, reclamantul B.V. a

solicitat în contradictoriu cu Primăria comunei Moara, județul Suceava prin

primar anularea dispoziției nr. 18 din 23 mai 2002 prin care i s-a respins

cererea de restituire a unei locuințe cu anexe și terenul aferent din comuna

Moara ce au aparținut defunctului B.M. și obligarea pârâtei să-i restituie în

natură bunurile sau să-i acorde despăgubiri bănești în echivalent conform Legii

nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 673 din 29 octombrie

2002 pronunțată de Tribunalul Suceava a fost respinsă ca nefondată acțiunea

reclamantului cu motivarea că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a casei și

anexelor gospodărești, proprietatea soților B.M. decedată la 18 ianuarie 1967

și B.M., decedat la 8 noiembrie 1984 al cărui moștenitor este reclamantul, dat

fiind că la data decesului autorului său imobilul era în patrimoniul acestuia.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei

sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 60 din 27 iunie 2003

pronunțată de Curtea de Apel Suceava.

S-a reținut că potrivit art. 3 lit. a) și art.

22 din Legea nr. 10/2001 sarcina probei proprietății și a deținerii legale a

acesteia la momentul deposedării abuzive revine celui ce se pretinde

îndreptățit la măsuri reparatorii or, în cauză nu s-a dovedit că imobilul a

fost preluat abuziv de la autorul apelantului de entitățile la care se referă

art. 3 din Legea nr. 10/2001.

Ca urmare, s-a constatat că pretențiile

apelantului-reclamant nu pot face obiectul Legii nr. 10/2001.

În termenul prevăzut de lege, împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul, fără a indica vreunul din motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele de recurs reclamantul B.V.

susține că intimata a dispus de imobilul în litigiu și a întocmit acte de

proprietate unei terțe persoane, străină de succesiunea autorului său, M.B.

Din acest punct de vedere, notificarea sa se

încadrează în dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 așa încât, în

mod nelegal, intimata i-a respins cererea de restituire a imobilului asupra

căruia a dispus în mod abuziv.

Recurentul menționează că hotărârea instanței de

apel este nelegală deoarece a dovedit că este unicul moștenitor al numitului

M.B., proprietarul imobilului în litigiu asupra căruia Primăria comunei Moara a

dispus în mod abuziv. Că pretențiile sale se încadrează în dispozițiile art. 2

lit. h) din Legea nr. 10/2001.

Recursul declarat este fondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Într-adevăr, conform art. 3 lit. a) și art. 22

din Legea nr. 10/2001 persoana îndreptățită este ținută să facă dovada

proprietății asupra bunurilor la care se referă Legea nr. 10/2001 precum și a

calității de moștenitor, or, în cauză, recurentul-reclamant a făcut aceste

dovezi și nici nu i s-a contestat calitatea pe parcursul procesului.

În mod greșit, instanța de apel a considerat că

tot persoanei îndreptățite îi incumbă proba preluării fără titlu legal a

imobilului în litigiu, aceasta fiind o probă ce nu poate fi pretinsă decât de

la deținătorul bunului al cărui titlu este contestat.

Respingând apelul reclamantului și confirmând

sentința Tribunalului sub acest aspect, instanța de apel a pronunțat o hotărâre

nelegală.

În cauză, este util a se dispune administrarea

unor probe pentru a se verifica dacă imobilul a fost preluat abuziv de stat și

dat în administrarea intimatei; dacă intimata a făcut acte de dispoziție asupra

bunurilor a căror restituire se solicită și dacă sunt întrunite cerințele art.

2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 pentru a stabili cu certitudine că cererea

recurentului se încadrează sau nu în dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 314 C. proc. civ., Curtea Supremă

de Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care

casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la

împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.

Cum în proces nu s-au stabilit pe deplin

împrejurări de fapt esențiale pentru dezlegarea pricinii, Curtea va admite

recursul reclamantului, va casa decizia instanței de apel și va trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul B.V. împotriva

deciziei nr. 60 din 27 iunie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, pe

care o casează și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 octombrie 2004.