ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5202/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 49/2003,

Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul M.V.

împotriva sentinței civile nr. 763/2002 a Tribunalului Suceava, menținând pe

cale de consecință, soluția de respingere a cererii de anulare a dispoziției

dată de Primarul comunei Moara prin care s-a respins cererea de restituire a

suprafeței de 33 ha teren situat pe raza Comunei Moara.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut în esență că, în mod corect a fost respinsă cererea

introductivă deoarece, reclamantului i s-au retrocedat 10 ha teren pe raza

Comunei Moara, în temeiul Legii nr. 18/1991. Cum diferența de teren solicitată

și, care face obiectul acțiunii, a fost considerată de reclamant ca revenindu-i

ca baza Legii nr. 10/2001 iar dispozițiile art. 8 pct. 1 ale acestei legi

interzic atribuirea terenurilor care au căzut sub incidența Legii nr. 18/1991,

acțiunea reclamantului s-a considerat ca fiind corect respinsă.

Împotriva acestei decizii, în

termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. a declarat recurs reclamantul

M.V.

În motivarea recursului s-a invocat

faptul că, terenurile proprietatea antecesorilor reclamantului, au fost

preluate ilegal astfel încât, soluția corectă este aceea a restituirii în

natură a întregii suprafețe de 33 ha iar în subsidiar, acordarea altor bunuri

egale ca valoare și aflate în patrimoniul comunei sau, acordarea de despăgubiri

bănești.

Examinând recursul reclamantului

prin prisma criticii formulate cât și din oficiu, conform art. 306 C. proc.

civ., se constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Obiectul acțiunii introductive îl

constituie anularea dispoziției nr. 30 din 11 iulie 2002 emisă de Primarul

Comunei Moara. Această dispoziție, a respins cererea reclamantului de

retrocedare a suprafeței de 33 ha terenuri de diferite culturi și situate în

mod dispersat pe raza Comunei Moara din județul Suceava, pentru motivul

inexistenței notificării pentru fiecare din loturile revendicate și pentru

motivul aplicării unui regim juridic diferit de Legea nr. 10/2001, respectiv

acela al Legii nr. 18/1991.

Motivarea deciziei Primarului a fost

menținută de către cele două instanțe.

Hotărârile judecătorești sunt însă

greșite dat fiind faptul că au fost pronunțate cu ignorarea înscrisului de la

fila 4 (fond) din care rezultă îndeplinirea de către reclamant a procedurii

impuse de art. 21 din Legea nr. 10/2001. Astfel, rolul notificării, în

accepțiunea legii, este acela de a solicita imobilele pretinse a fi

proprietatea autorului solicitării, pentru eventuala soluționare pe cale

amiabilă a pretenției.

Prin urmare, faptul că, printr-o

singură notificare se solicită toate terenurile sau mai multe imobile de către

o singură persoană, nu poate duce la concluzia că, nefiind depuse notificări

distincte pentru fiecare dintre acestea, nu a fost îndeplinită procedura

prealabilă impusă de Legea nr. 10/2001.

Esențial pentru respectarea legii,

este depunerea notificării în temeiul legal și, precizarea imobilelor a căror

retrocedare se solicită.

Cum recurentul a făcut dovada

trimiterii notificării și indicării în conținutul acesteia a tuturor imobilelor

pretinse, rezultă că, în mod greșit instanța de fond și cea de apel au reținut

ca neîndeplinită procedura cerută de Legea nr. 10/2001.

Pe de altă parte, ambele instanțe au

invocat în fundamentarea soluției de respingere, faptul solicitării acelorași

imobile în baza Legii nr. 18/1991, ceea ce face inoperant dispozițiile Legii

nr. 10/2001 prin prisma prevederilor art. 8 care interzic aplicarea Legii nr. 10/2001

în privința imobilelor care au căzut sub incidența Legii fondului funciar.

Nici una din aceste instanțe nu a

fost însă preocupată de a identifica suprafețele restituite, prin întindere,

vecinătăți, înscriere în cartea funciară.

Acest aspect era relevant atât

pentru acuratețea juridică a modului de soluționare a litigiului, cât și

eventual, pentru a se verifica și alte împrejurări.

Astfel, câtimea suprafeței libere;

situația juridică actuală; apartenența sau nu la domeniul public; identificarea

terenurilor cerute și a celor primite comparativ cu cele ocupate, precum și

catalogarea regimului juridic al acestora pentru a se putea stabili dacă pot sau

nu să formeze obiectul Legii nr. 10/2001, sunt împrejurări esențiale de lămurit

pentru soluționarea cauzei, cunoscut fiind faptul că, diferențele de teren

liber din intravilan, nerestituite în temeiul Legii nr. 18/1991, pot fi

revendicate în baza Legii nr. 10/2001.

Dat fiind faptul că pentru

clarificarea acestora se impune suplimentarea probatoriului ținându-se cont de

îndeplinirea de către reclamant a condiției expedierii notificării, urmează a

fi casate ambele hotărâri și trimisă cauza la instanța de fond în vederea

rejudecării, conform art. 312 coroborat cu art. 296 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul M.V. împotriva

deciziei nr. 49 din 30 martie 2003 a Curții de Apel Suceava.

Casează decizia recurată precum și sentința nr. 763

din 26 noiembrie 2002 a Tribunalului Suceava, secția civilă, și trimite cauza

la același tribunal pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2005.