ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8551/2006

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin dispoziția nr. 1951 din 24 mai 2005, Primarul municipiului Suceava a dispus restituirea în natură către P.M. a imobilului casă de locuit situat în Suceava și a respins cererea de restituire în natură a terenului aferent cu motivarea că acesta a fost restituit prin titlul de proprietate nr. 142 din 12 iulie 1993. Pe cale de contestație formulată în temeiul art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001, P.M. și P.R.M. au cerut modificarea dispoziției de mai sus în sensul restituirii în natură a terenului în suprafață de 401 mp și a construcțiilor anexe casei de locuit constând în beci și magazie.

Tribunalul Suceava, secția civilă a pronunțat sentința nr. 942 din 11 noiembrie 2005, prin care a admis în parte cererea și a modificat dispoziția nr. 1951 din 24 mai 2005 emisă de Primarul municipiului Suceava (modificată anterior de același emitent prin dispoziția nr. 3144/2005) în sensul că „se constată dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul „magazie” în suprafață de 27 mp”. P.M., P.R. și Municipiul Suceava, prin primar au declarat apel. Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a pronunțat decizia civilă nr. 29 din 7 martie 2006, prin care a admis apelul declarat de P.M. și P.R., a respins celălalt apel și a schimbat în parte sentința primei instanțe în sensul că a modificat dispoziția nr. 1951/2005 (modificată prin dispoziția nr. 3144/2005) emisă de Primarul municipiului Suceava și a dispus restituirea în natură a suprafeței de 17,88 mp teren situat în municipiul Suceava, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că soții I. și M.P. au avut în proprietate terenul în suprafață de 776,88 mp, care a fost preluat de stat și din care s-a restituit M.P. suprafața de 759 mp prin titlul de proprietate nr. 142 din 12 iulie 1993, rămânând nerestituită suprafața de 17,88 mp, ce se impune a fi restituită în natură în temeiul art. 1 și art. 7 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005. P.M. și P.R.M. au declarat recurs susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii prin care au solicitat cheltuieli de judecată. Municipiul Suceava a declarat recurs prin primarul său invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea căruia a susținut că instanța de apel a încălcat legea prin modificarea dispoziției, care este un act administrativ de autoritate, substituindu-se astfel voinței emitentului, în condițiile în care instanțele judecătorești au numai competența de a obliga emitentul la anularea totală sau parțială a actului administrativ. Recursurile nu sunt întemeiate. Într-adevăr, contestatoarele au cerut obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, iar instanța de apel a omis să se pronunțe asupra cererii. Asemenea omisiune reprezintă o încălcare a dispozițiilor nr. 274 C. proc. civ., dar nu constituie motiv de recurs în înțelesul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece nu face posibilă casarea ori modificarea în tot sau în parte a hotărârii atacate potrivit art. 312 (2) C. proc.

civ. atât timp cât recursul nu vizează nelegalitatea hotărârii sub aspectul modului în care au fost soluționate aspectele de fond deduse judecății. Ca urmare, omisiunea arătată dă dreptul părților de a solicita cheltuielile de judecată pe calea unei cereri separate. Dispozițiile emise în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 25 alin. (1) după modificarea legii prin Legea nr. 247/2005, de către autoritățile și instituțiile publice notificate sunt acte administrative supuse controlului judecătoresc reglementat prin art. 24 alin. (7) și (8) devenit art. 26 alin. (3) din lege.

Asemenea control nu este însă limitat doar la anularea totală sau parțială a dispoziției, cum greșit se susține prin recursul declarat de Municipiul Suceava, rolul său fiind de a asigura aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, ceea ce conferă instanțelor investite cu asemenea litigii și competența de a modifica dispozițiile atacate în sensul punerii lor în acord cu legea. Pentru toate cele ce preced recursurile de față vor fi respinse ca nefondate în temeiul prevederilor art. 312 alin.(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantele P.M., P.R.M. și de pârâtul Municipiul Suceava, prin Primar împotriva deciziei nr. 29 din 7.03.2006 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2006.