ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8551/2006

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 1951 din 24 mai 2005, Primarul municipiului Suceava

a dispus restituirea în natură către P.M. a imobilului casă de locuit situat în

Suceava și a respins cererea de restituire în natură a terenului aferent cu

motivarea că acesta a fost restituit prin titlul de proprietate nr. 142 din 12

iulie 1993.

Pe cale de contestație formulată în

temeiul art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001, P.M. și P.R.M. au cerut

modificarea dispoziției de mai sus în sensul restituirii în natură a terenului

în suprafață de 401 mp și a construcțiilor anexe casei de locuit constând în

beci și magazie.

Tribunalul Suceava, secția civilă a

pronunțat sentința nr. 942 din 11 noiembrie 2005, prin care a admis în parte

cererea și a modificat dispoziția nr. 1951 din 24 mai 2005 emisă de Primarul

municipiului Suceava (modificată anterior de același emitent prin dispoziția

nr. 3144/2005) în sensul că „se constată dreptul reclamanților la măsuri

reparatorii prin echivalent pentru imobilul „magazie” în suprafață de 27 mp”.

P.M., P.R. și Municipiul Suceava,

prin primar au declarat apel.

Curtea de Apel Suceava, secția

civilă, a pronunțat decizia civilă nr. 29 din 7 martie 2006, prin care a admis

apelul declarat de P.M. și P.R., a respins celălalt apel și a schimbat în parte

sentința primei instanțe în sensul că a modificat dispoziția nr. 1951/2005

(modificată prin dispoziția nr. 3144/2005) emisă de Primarul municipiului

Suceava și a dispus restituirea în natură a suprafeței de 17,88 mp teren situat

în municipiul Suceava, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că soții I. și M.P. au avut în proprietate terenul în suprafață

de 776,88 mp, care a fost preluat de stat și din care s-a restituit M.P.

suprafața de 759 mp prin titlul de proprietate nr. 142 din 12 iulie 1993,

rămânând nerestituită suprafața de 17,88 mp, ce se impune a fi restituită în

natură în temeiul art. 1 și art. 7 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea

nr. 247/2005.

P.M. și P.R.M. au declarat recurs

susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii prin care au

solicitat cheltuieli de judecată.

Municipiul Suceava a declarat recurs

prin primarul său invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea căruia a susținut că instanța de apel a încălcat legea

prin modificarea dispoziției, care este un act administrativ de autoritate,

substituindu-se astfel voinței emitentului, în condițiile în care instanțele

judecătorești au numai competența de a obliga emitentul la anularea totală sau

parțială a actului administrativ.

Recursurile nu sunt întemeiate.

Într-adevăr, contestatoarele au

cerut obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, iar instanța

de apel a omis să se pronunțe asupra cererii.

Asemenea omisiune reprezintă o

încălcare a dispozițiilor nr. 274 C. proc. civ., dar nu constituie motiv de

recurs în înțelesul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece nu face posibilă

casarea ori modificarea în tot sau în parte a hotărârii atacate potrivit art.

312 (2) C. proc. civ. atât timp cât recursul nu vizează nelegalitatea hotărârii

sub aspectul modului în care au fost soluționate aspectele de fond deduse

judecății.

Ca urmare, omisiunea arătată dă

dreptul părților de a solicita cheltuielile de judecată pe calea unei cereri

separate.

Dispozițiile emise în temeiul art.

23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 25 alin. (1) după modificarea

legii prin Legea nr. 247/2005, de către autoritățile și instituțiile publice

notificate sunt acte administrative supuse controlului judecătoresc reglementat

prin art. 24 alin. (7) și (8) devenit art. 26 alin. (3) din lege.

Asemenea control nu este însă

limitat doar la anularea totală sau parțială a dispoziției, cum greșit se

susține prin recursul declarat de Municipiul Suceava, rolul său fiind de a

asigura aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, ceea ce conferă

instanțelor investite cu asemenea litigii și competența de a modifica

dispozițiile atacate în sensul punerii lor în acord cu legea.

Pentru toate cele ce preced

recursurile de față vor fi respinse ca nefondate în temeiul prevederilor art.

312 alin.(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamantele P.M., P.R.M. și de pârâtul Municipiul Suceava, prin

Primar împotriva deciziei nr. 29 din 7.03.2006 a Curții de Apel Suceava, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie

2006.