ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4651/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La 26 mai 2003 reclamanții G.C. și

G.N. au chemat în judecată pe pârâtul P.P. pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța, să se constate vânzarea suprafeței de 192 mp teren situată în

municipiul Fălticeni cu vecinătățile strada M.S., A.C., P.P. și G.C. și N.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat, că au cumpărat suprafața de 192 mp teren de la pârât, căruia i-a

achitat prețul de 1.920.000 lei, consimțământul părților fiind dat în fața

executorului judecătoresc G.M. și a polițistului D.M. și materializat printr-un

proces verbal.

Investită cu soluționarea cauzei,

Judecătoria Fălticeni prin sentința civilă nr. 1539 din 14 octombrie 2003 a

admis acțiunea civilă pentru constatarea vânzării formulată de reclamanți în

contradictoriu cu pârâtul, și în consecință, a constatat că pârâtul P.P. a

vândut reclamanților G.C. și G.N. suprafața de 192 mp teren situat pe raza

municipiului Fălticeni, la prețul de 1.920.000 lei.

În dispozitivul sentinței s-a

menționat, că aceasta ține loc de contract de vânzare-cumpărare.

Judecătoria a reținut că, în baza

proceselor-verbale încheiate la 24 mai 1996 și respectiv, 2 iulie 1996 de

executorul judecătoresc în prezența lui G.C. și G.N. cu ocazia executării

deciziei civile nr. 1902/1995 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, s-au

ridicat o serie de construcții amplasate pe terenul pârâtului cu excepția unui

beci și a unei magazii edificate pe 192 mp teren, suprafață cu privire la care

părțile s-au înțeles, să rămână în proprietatea reclamantului, care a achitat

pârâtului suma totală de 1.920.000 lei.

Moștenitorii pârâtului P.P. decedat

la 21 noiembrie 2003 și anume P.M. soție supraviețuitoare, C.M., fiică și P.G.,

fiu au formulat apel împotriva sentinței arătând că suprafața de teren în

litigiu le-a fost atribuită reclamanților prin titlul de proprietate emis în

baza Legii nr. 18/1991.

Curtea de Apel Suceava a admis

apelul prin decizia nr. 823 din 30 martie 2004. În consecință a schimbat

sentința și a respins ca nefondată acțiunea reclamanților G.C. și N.

Pentru a pronunța această decizie,

curtea de apel a reținut că ulterior încheierii de către executorul

judecătoresc a proceselor-verbale din 24 mai 1996, 2 iulie 1996 și 30 octombrie

1996 în care s-a consemnat încasarea sumei de 1.920.000 lei pentru terenul în

suprafață de 192 mp aferent unui beci și respectiv unei magazii, precum și

acordul cu cedarea suprafeței și transmiterea dreptului de proprietate asupra

acestuia Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18//1991 a întocmit

documentația necesară constituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de

600 mp teren în care sunt incluși și cei 192 mp eliberându-se de Comisia

județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului,

titlul de proprietate nr. 1410 din 20 ianuarie 1997.

Din analiza raportului de expertiză

și a planurilor de situație anexe întocmite de expertul P.O. în dosarul nr.

3690/2001 al Tribunalului Suceava în care s-a pronunțat decizia nr. 156 din 24

ianuarie 2002 rezultând că suprafața de 269 mp pe care sunt amplasate

construcții, este identică cu parcela 5 colorată în galben și cu prinsă între

aliniamentele 16–22-23-24-25-30-15-16 din planul de situație, instanța a tras

concluzia, că suprafața de 600 mp pentru care reclamanții G.C. și N. dețin

titlul de proprietate nr. 1410/1997 include și terenul aferent beciului și

magaziei.

Reclamanții au declarat recurs

împotriva deciziei criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Au susținut în esență că li s-a

încălcat dreptul de apărare prin respingerea cererii de amânarea judecății

pentru angajarea unui apărător, consemnându-se în decizie împrejurări

necorespunzătoare realității și că, instanța nu a pus în discuția părților

posibilitatea administrării unui probatoriu suplimentar pentru stabilirea

situației reale.

Recursul este fondat pentru următoarele

considerente.

Așa după cum s-a menționat mai sus,

curtea de apel a respins acțiunea reclamanților considerând că suprafața de

teren ce face obiectul convenției părților, este inclusă în titlul de

proprietate emis reclamanților în baza Legii nr. 18/1991 pentru suprafața de

600 mp, pe baza unui raport de expertiză tehnică-judiciară întocmit într-o altă

cauză, fără a administra probe pentru identificarea cu exactitate a celor 192

mp în planul de situație și pentru a stabili cu certitudine dacă sunt sau nu

incluși în cei 600 mp teren, deci a pronunțat hotărârea cu încălcarea

principiului stabilit în art. 129 alin. (5) C. proc. civ. care guvernează

procesul civil.

Pentru identificarea suprafeței de

129 mp a cărei înstrăinare a făcut obiectul înțelegerii dintre reclamantul G.C.

și P.P. (autorul intimaților-pârâți) se impune completarea probatoriului chiar

cu o expertiză topo, urmând să se stabilească vecinătățile precum și toate

elementele necesare emiterii hotărârii judecătorești care să țină loc de contract

de vânzare-cumpărare.

În consecință, recursul se va

admite, decizia pronunțată se va casa, iar cauza se va trimite aceleiași

instanțe, pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții G.C. și G.N. împotriva deciziei nr. 823 din 30 martie 2004 a Curții

de Apel Suceava, pe care o casează și trimite cauza acestei instanțe pentru

rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2005.