ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4651/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 26 mai 2003 reclamanții G.C. și G.N. au chemat în judecată pe pârâtul P.P. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate vânzarea suprafeței de 192 mp teren situată în municipiul Fălticeni cu vecinătățile strada M.S., A.C., P.P. și G.C. și N. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat, că au cumpărat suprafața de 192 mp teren de la pârât, căruia i-a achitat prețul de 1.920.000 lei, consimțământul părților fiind dat în fața executorului judecătoresc G.M. și a polițistului D.M. și materializat printr-un proces verbal. Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Fălticeni prin sentința civilă nr. 1539 din 14 octombrie 2003 a admis acțiunea civilă pentru constatarea vânzării formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul, și în consecință, a constatat că pârâtul P.P.

a vândut reclamanților G.C. și G.N. suprafața de 192 mp teren situat pe raza municipiului Fălticeni, la prețul de 1.920.000 lei. În dispozitivul sentinței s-a menționat, că aceasta ține loc de contract de vânzare-cumpărare. Judecătoria a reținut că, în baza proceselor-verbale încheiate la 24 mai 1996 și respectiv, 2 iulie 1996 de executorul judecătoresc în prezența lui G.C. și G.N. cu ocazia executării deciziei civile nr. 1902/1995 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, s-au ridicat o serie de construcții amplasate pe terenul pârâtului cu excepția unui beci și a unei magazii edificate pe 192 mp teren, suprafață cu privire la care părțile s-au înțeles, să rămână în proprietatea reclamantului, care a achitat pârâtului suma totală de 1.920.000 lei.

Moștenitorii pârâtului P.P. decedat la 21 noiembrie 2003 și anume P.M. soție supraviețuitoare, C.M., fiică și P.G., fiu au formulat apel împotriva sentinței arătând că suprafața de teren în litigiu le-a fost atribuită reclamanților prin titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991. Curtea de Apel Suceava a admis apelul prin decizia nr. 823 din 30 martie 2004. În consecință a schimbat sentința și a respins ca nefondată acțiunea reclamanților G.C.

și N. Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut că ulterior încheierii de către executorul judecătoresc a proceselor-verbale din 24 mai 1996, 2 iulie 1996 și 30 octombrie 1996 în care s-a consemnat încasarea sumei de 1.920.000 lei pentru terenul în suprafață de 192 mp aferent unui beci și respectiv unei magazii, precum și acordul cu cedarea suprafeței și transmiterea dreptului de proprietate asupra acestuia Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18//1991 a întocmit documentația necesară constituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 600 mp teren în care sunt incluși și cei 192 mp eliberându-se de Comisia județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului, titlul de proprietate nr. 1410 din 20 ianuarie 1997. Din analiza raportului de expertiză și a planurilor de situație anexe întocmite de expertul P.O.

în dosarul nr. 3690/2001 al Tribunalului Suceava în care s-a pronunțat decizia nr. 156 din 24 ianuarie 2002 rezultând că suprafața de 269 mp pe care sunt amplasate construcții, este identică cu parcela 5 colorată în galben și cu prinsă între aliniamentele 16–22-23-24-25-30-15-16 din planul de situație, instanța a tras concluzia, că suprafața de 600 mp pentru care reclamanții G.C. și N. dețin titlul de proprietate nr. 1410/1997 include și terenul aferent beciului și magaziei. Reclamanții au declarat recurs împotriva deciziei criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Au susținut în esență că li s-a încălcat dreptul de apărare prin respingerea cererii de amânarea judecății pentru angajarea unui apărător, consemnându-se în decizie împrejurări necorespunzătoare realității și că, instanța nu a pus în discuția părților posibilitatea administrării unui probatoriu suplimentar pentru stabilirea situației reale.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente. Așa după cum s-a menționat mai sus, curtea de apel a respins acțiunea reclamanților considerând că suprafața de teren ce face obiectul convenției părților, este inclusă în titlul de proprietate emis reclamanților în baza Legii nr. 18/1991 pentru suprafața de 600 mp, pe baza unui raport de expertiză tehnică-judiciară întocmit într-o altă cauză, fără a administra probe pentru identificarea cu exactitate a celor 192 mp în planul de situație și pentru a stabili cu certitudine dacă sunt sau nu incluși în cei 600 mp teren, deci a pronunțat hotărârea cu încălcarea principiului stabilit în art. 129 alin. (5) C. proc. civ. care guvernează procesul civil.

Pentru identificarea suprafeței de 129 mp a cărei înstrăinare a făcut obiectul înțelegerii dintre reclamantul G.C. și P.P. (autorul intimaților-pârâți) se impune completarea probatoriului chiar cu o expertiză topo, urmând să se stabilească vecinătățile precum și toate elementele necesare emiterii hotărârii judecătorești care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare. În consecință, recursul se va admite, decizia pronunțată se va casa, iar cauza se va trimite aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții G.C. și G.N. împotriva deciziei nr. 823 din 30 martie 2004 a Curții de Apel Suceava, pe care o casează și trimite cauza acestei instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2005.