ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9814/2005

Asupra cererii de revizuire de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea

formulată la 4 mai 2004 G.Ș.S. și M.M.A. în contradictoriu cu intimații B.I., B.A.,

Comisa județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Suceava și

Prefectura Suceava au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 233 din 7

aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava considerată potrivnică

sentinței civile nr. 2079/1999 a Judecătoriei Fălticeni.

Se mai arată în motivarea cererii că

ambele cauze, purtate între ambele părți litigante, pretențiile deduse

judecății au avut ca obiect stabilirea întinderii dreptului de constituire a

numitului C.L. și respectiv al reclamanților, în conținutul și în limitele

stabilite prin dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991.

Astfel, prin sentința civilă nr. 2079/1999

s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, că numitul C.L. era îndreptățit la

constituirea dreptului de proprietate numai în limita suprafeței de 100 mp

teren, în timp ce prin decizia a cărei revizuire se cere s-a statuat, în mod

potrivnic, că reclamanții ar fi dobândit prin subrogare în locul aceluiași C.L.,

un drept de constituire pentru 600 mp teren.

Asupra cererii de revizuire, astfel

formulate:

Prin sentința civilă nr. 2079 din 30

septembrie 1999 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, s-a admis în parte

acțiunea în anularea titlului de proprietate, formulată de reclamantul G.Ș.S. împotriva

pârâților B.A., Comisia municipiului Fălticeni pentru aplicarea Legii nr. 18/1991

și Comisia județeană Suceava de aplicare a Legii fondului funciar și în

consecință, s-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 586 din 30

noiembrie 1994 emis pe numele L.C., pentru suprafața de 150 mp teren,

dispunându-se modificarea titlului în acest sens.

S-a reținut, în esență, că numitul C.L.,

în aplicarea art. 30 din Legea nr. 58/1974 și a Legii nr. 4/1973, ca deținător

al construcției, a căpătat prin decizia Consiliului popular Fălticeni un drept

de folosință pe durata existenței construcțiilor pentru suprafața de 100 mp

teren, iar, ulterior, B.A., prin cumpărarea de la aceștia nu a dobândit nici un

drept asupra terenului.

Ca atare, nu sunt aplicabile

prevederile Legii nr. 18/1991 pentru a se elibera titlu de proprietate

reclamantului sau dobânditorului casei de locuit, C.L. neîncadrându-se în

prevederile art. 8, art. 11 alin. (8) din Legea nr. 18/1991, sau chiar art. 23

aceeași lege și aceasta întrucât terenul nu a fost în patrimoniul CAP și nu a

fost atribuit pentru construcția unei locuințe.

Prin decizia civilă

nr. 233 din 7 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, după

parcurgerea mai multor cicluri procesuale în aceeași cauză, s-a admis recursul

declarat de reclamanții B.I. și B.A. împotriva deciziei civile nr. 2049/2002 a

Tribunalului Suceava și în rejudecare: s-a admis acțiunea reclamanților și a

fost obligat Prefectul județului Suceava să elibereze reclamanților ordin de

constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 600 mp teren, situat

în Fălticeni; s-a respins, ca nefondată cererea de intervenție formulată de

intervenienții G.Ș.S. și M.M.A.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că:

Prin contractul autentificat de

vânzare cumpărare nr. 2336/1978 G.M. a vândut numiților C.L. și A., parte din construcție,

terenul aferent de 600 mp trecând la stat în temeiul Legii nr. 58/1974, terenul

de sub construcții însumând 106 mp iar împreună cu curtea împrejmuită având o

întindere de 600 mp.

Prin contractul de vânzare cumpărare

nr. 2058 din 15 aprilie 1991 C.L. vinde reclamanților imobilul cumpărat,

terenul fiind la aceea dată trecut la stat;

Obiectul cererii reclamanților este

obligația prefectului la emiterea unui ordin prin care să li se constituie

dreptul de proprietate pentru suprafața de 600 mp, aferentă camerelor din casă

și anexelor gospodărești, pentru optima utilizare a construcțiilor dobândite;

Având în vedere că numiții

cumpărători C.L. și A., la rândul lor, au vândut reclamanților construcțiile

cumpărate de aceștia s-au subrogat în dreptul cumpărătorilor putând astfel să

ceară constituirea unui drept propriu asupra terenului aferent construcțiilor.

Sub un prim aspect este de reținut

că prin hotărârea a cărei revizuire se cere, instanța nu a luat în discuție și

nu s-a pronunțat asupra unei eventuale excepții a autorității lucrului judecat,

cu referire la sentința civilă nr. 2079/1999, sub acest aspect cererea de

revizuire fiind admisibilă.

Pe fond, însă, în ce privește

condiția triplei identității de părți, obiect și cauză, necesar a fi întrunită

potrivit art. 1201 C. proc. civ., este de observat că, dacă, în adevăr

pricinile s-au purtat între aceleași părți (chiar dacă împreună și cu alte părți),

în speță, nu există identitate de cauză.

Este știut că, noțiunea de cauză, în

ce interesează, se definește a fi fundamentul pretenții formulate, fundament

care nu se confundă cu dreptul subiectiv și nici cu mijloacele de dovadă ale

faptelor pe care se întemeiază pretențiile. Ca atare, identitatea de cauză

trebuie să implice identitatea unei reguli de drept aplicabile faptelor,

neputând deci exista autoritate de lucru judecat ori de câte ori temeiul

juridic al celor două acțiuni este diferit.

Or, dacă așa este, rezultă, din cele

deja arătate, că în speță fundamentul juridic al celor două acțiuni este

diferit.

Astfel prima acțiune a fost

soluționată în considerarea faptelor în legătură cu care nu ar fi fost

incidente Legea nr. 18/1991 pentru emiterea titlului de proprietate, întrucât,

esențial, terenul în litigiu nu a fost în patrimoniul CAP și nu a fost atribuit

în vederea edificării unei locuințe.

Referitor la a doua acțiune, cadrul

procesual în care s-a purtat judecata, a fost dat, ca fundament juridic, de

incidența în speță a prevederilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991,

obiectul acțiunii fiind emiterea, pe acest temei, de către prefect, a ordinului

de atribuire în proprietate a terenului aferent construcției, casă de locuit.

Așadar, cum sub acest aspect nu este

întrunită în speță condiția triplei identități de care s-a făcut vorbire,

cererea de revizuire urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondată cererea de revizuire formulată de G.Ș.S. și M.M.A. împotriva

deciziei civile nr. 233 din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2005.