ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9814/2005

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea formulată la 4 mai 2004 G.Ș.S. și M.M.A. în contradictoriu cu intimații B.I., B.A., Comisa județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Suceava și Prefectura Suceava au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 233 din 7 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava considerată potrivnică sentinței civile nr. 2079/1999 a Judecătoriei Fălticeni. Se mai arată în motivarea cererii că ambele cauze, purtate între ambele părți litigante, pretențiile deduse judecății au avut ca obiect stabilirea întinderii dreptului de constituire a numitului C.L. și respectiv al reclamanților, în conținutul și în limitele stabilite prin dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991.

Astfel, prin sentința civilă nr. 2079/1999 s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, că numitul C.L. era îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate numai în limita suprafeței de 100 mp teren, în timp ce prin decizia a cărei revizuire se cere s-a statuat, în mod potrivnic, că reclamanții ar fi dobândit prin subrogare în locul aceluiași C.L., un drept de constituire pentru 600 mp teren. Asupra cererii de revizuire, astfel formulate: Prin sentința civilă nr. 2079 din 30 septembrie 1999 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, s-a admis în parte acțiunea în anularea titlului de proprietate, formulată de reclamantul G.Ș.S.

împotriva pârâților B.A., Comisia municipiului Fălticeni pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și Comisia județeană Suceava de aplicare a Legii fondului funciar și în consecință, s-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 586 din 30 noiembrie 1994 emis pe numele L.C., pentru suprafața de 150 mp teren, dispunându-se modificarea titlului în acest sens. S-a reținut, în esență, că numitul C.L., în aplicarea art. 30 din Legea nr. 58/1974 și a Legii nr. 4/1973, ca deținător al construcției, a căpătat prin decizia Consiliului popular Fălticeni un drept de folosință pe durata existenței construcțiilor pentru suprafața de 100 mp teren, iar, ulterior, B.A., prin cumpărarea de la aceștia nu a dobândit nici un drept asupra terenului.

Ca atare, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 18/1991 pentru a se elibera titlu de proprietate reclamantului sau dobânditorului casei de locuit, C.L. neîncadrându-se în prevederile art. 8, art. 11 alin. (8) din Legea nr. 18/1991, sau chiar art. 23 aceeași lege și aceasta întrucât terenul nu a fost în patrimoniul CAP și nu a fost atribuit pentru construcția unei locuințe. Prin decizia civilă nr. 233 din 7 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, după parcurgerea mai multor cicluri procesuale în aceeași cauză, s-a admis recursul declarat de reclamanții B.I. și B.A. împotriva deciziei civile nr. 2049/2002 a Tribunalului Suceava și în rejudecare: s-a admis acțiunea reclamanților și a fost obligat Prefectul județului Suceava să elibereze reclamanților ordin de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 600 mp teren, situat în Fălticeni; s-a respins, ca nefondată cererea de intervenție formulată de intervenienții G.Ș.S.

și M.M.A. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că: Prin contractul autentificat de vânzare cumpărare nr. 2336/1978 G.M. a vândut numiților C.L. și A., parte din construcție, terenul aferent de 600 mp trecând la stat în temeiul Legii nr. 58/1974, terenul de sub construcții însumând 106 mp iar împreună cu curtea împrejmuită având o întindere de 600 mp. Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2058 din 15 aprilie 1991 C.L. vinde reclamanților imobilul cumpărat, terenul fiind la aceea dată trecut la stat; Obiectul cererii reclamanților este obligația prefectului la emiterea unui ordin prin care să li se constituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 600 mp, aferentă camerelor din casă și anexelor gospodărești, pentru optima utilizare a construcțiilor dobândite; Având în vedere că numiții cumpărători C.L.

și A., la rândul lor, au vândut reclamanților construcțiile cumpărate de aceștia s-au subrogat în dreptul cumpărătorilor putând astfel să ceară constituirea unui drept propriu asupra terenului aferent construcțiilor. Sub un prim aspect este de reținut că prin hotărârea a cărei revizuire se cere, instanța nu a luat în discuție și nu s-a pronunțat asupra unei eventuale excepții a autorității lucrului judecat, cu referire la sentința civilă nr. 2079/1999, sub acest aspect cererea de revizuire fiind admisibilă. Pe fond, însă, în ce privește condiția triplei identității de părți, obiect și cauză, necesar a fi întrunită potrivit art. 1201 C. proc. civ., este de observat că, dacă, în adevăr pricinile s-au purtat între aceleași părți (chiar dacă împreună și cu alte părți), în speță, nu există identitate de cauză.

Este știut că, noțiunea de cauză, în ce interesează, se definește a fi fundamentul pretenții formulate, fundament care nu se confundă cu dreptul subiectiv și nici cu mijloacele de dovadă ale faptelor pe care se întemeiază pretențiile. Ca atare, identitatea de cauză trebuie să implice identitatea unei reguli de drept aplicabile faptelor, neputând deci exista autoritate de lucru judecat ori de câte ori temeiul juridic al celor două acțiuni este diferit. Or, dacă așa este, rezultă, din cele deja arătate, că în speță fundamentul juridic al celor două acțiuni este diferit. Astfel prima acțiune a fost soluționată în considerarea faptelor în legătură cu care nu ar fi fost incidente Legea nr. 18/1991 pentru emiterea titlului de proprietate, întrucât, esențial, terenul în litigiu nu a fost în patrimoniul CAP și nu a fost atribuit în vederea edificării unei locuințe.

Referitor la a doua acțiune, cadrul procesual în care s-a purtat judecata, a fost dat, ca fundament juridic, de incidența în speță a prevederilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, obiectul acțiunii fiind emiterea, pe acest temei, de către prefect, a ordinului de atribuire în proprietate a terenului aferent construcției, casă de locuit. Așadar, cum sub acest aspect nu este întrunită în speță condiția triplei identități de care s-a făcut vorbire, cererea de revizuire urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de G.Ș.S. și M.M.A. împotriva deciziei civile nr. 233 din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2005.