ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2025/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2025/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința atacată cu recurs,
sentința civilă nr. 47 pronunțată la data de 12 martie 2003 în dosarul nr. 1227/2001,
Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a
respins ca nefondată, acțiunea reclamanților A.P., A.C., A.N. și H.M. împotriva
pârâților SC M.I. SA Fălticeni, prin lichidator I.C. și Consiliul Județean
Suceava, pentru anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de
proprietate seria S.V. nr. 0016 din 19 martie 1994.
Pentru a pronunța această soluție, curtea
de apel a reținut, în esență, următoarele :
Prin acțiunea înregistrată la data
de 3 mai 2000 la Judecătoria Fălticeni, cauza fiind declinată succesiv la Tribunalul Suceava și Curtea de Apel Suceava, reclamanții au cerut anularea parțială a
certificatului respectiv, pentru suprafața de 0,40 ha, susținând că pentru această suprafață s-a reconstituit dreptul de proprietate, prin titlul nr.
1814 din 3 aprilie 2000, autorului lor comun A.G., asupra căruia fuseseră puși
în posesie încă din luna aprilie 1994, astfel că includerea sa în certificatul
de atestare emis de Consiliul Județean Suceava, în favoarea SC M.I. SA
Fălticeni, s-a făcut în mod nelegal.
Că ulterior, actul invocat de
reclamanți, titlul de proprietate nr. 1841 din 3 aprilie 2000, a fost anulat prin sentința civilă nr. 2122 din 31 octombrie 2000, pronunțată de Judecătoria
Fălticeni, rămasă definitivă prin decizia nr. 2039 din 23 octombrie 2002 a Tribunalului Suceava, secția civilă și irevocabilă, prin decizia nr. 545 din 4 martie 2003 a
Curții de Apel Suceava, secția civilă.
Pentru a respinge acțiunea
reclamanților, curtea de apel a motivat, în esență, că, din moment ce aceștia
nu au recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,40 ha, aceștia nu au fost vătămați într-un drept recunoscut de lege prin emiterea certificatului de
atestare atacat.
Împotriva acestei hotărâri au
formulat recurs, reclamanții, susținând, în esență, că instanța de fond în mod
nelegal nu a cercetat motivele invocate privind anulabilitatea certificatului
de atestare a dreptului de proprietate.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1)
din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, orice persoană
fizică și juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute
de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei
autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept
recunoscut de lege, se poate adresa instanței competente, pentru anularea
actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost
cauzată.
În cauză, așa cum în mod judicios a reținut
instanța de fond, recurenții-reclamanți nu au un drept recunoscut de lege
asupra terenului de 0,40 ha, inclus în certificatul de atestare pe care l-au
atacat.
Or în situația dată, prin emiterea
de către Consiliul Județean Suceava, a certificatului de atestare a dreptului
de proprietate în favoarea SC M.I. SA Fălticeni, nu le-a fost vătămat
recurenților-reclamanți, nici un drept, astfel că prevederile art. 1 din Legea nr.
29/1990, nu sunt incidente.
Astfel, în condițiile în care
recurenții-reclamanți nu au fost vătămați în dreptul de proprietate, așa cum au
pretins, susținerile lor, cum că instanța de fond nu a cercetat aspectele de
nelegalitate privind emiterea certificatului de atestare atacat, nu au
relevanță juridică în cauză.
În concluzie, soluția instanței de
fond este legală și temeinică, iar recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.P.,
A.C., A.N. și de H.M. împotriva sentinței nr. 47 din 12 martie 2003 a Curții de
Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 20 mai 2004.