ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2753/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și înregistrată la data de 5 noiembrie 2003, reclamantele SC T.C. SRL Fălticeni, SC P.T. SRL Fălticeni și SC E.I. SRL Fălticeni, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.B. București, au solicitat radierea sarcinilor evidențiate în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni al Judecătoriei Fălticeni sub numerele 299/1996, 98/1997 și 4640/30 iunie 1998, ce grevează imobilele dobândite de reclamante prin cumpărare în urma licitațiilor publice organizate în cadrul procedurii de lichidare a SC A. SA Fălticeni.

A susținut că, în conformitate cu contractele de vânzare – cumpărare autentificate la 1 noiembrie 2000 și 4 octombrie 2001, încheiate cu lichidatorul desemnat în cadrul procedurii de lichidare voluntară a SC A. SA Fălticeni, reclamantele au dobândit dreptul de proprietate pentru suprafața de 7.104 m.p. teren cu clădiri, respectiv 30.004 m.p. teren, prețul fiind integral achitat. Prin sentința civilă nr. 973 din 21 mai 2004, Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea ca nefondată. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantele invocând faptul că executarea silită prin comandament pornită ulterior de creditoarea B. Fălticeni s-a prescris, iar în ipotecile înscrise în vechile registre de publicitate angajate de fosta SC A. SA Fălticeni, trebuie considerate stinse ca efect al încheierii contractelor de vânzare – cumpărare în cadrul procedurii de lichidare, în temeiul O.U.G.

nr. 88/1997 și ale Legii nr. 99/1998, căreia trebuie să i se aplice prin analogie dispozițiile din materia Legii nr. 64/1995, privind lichidarea judiciară. Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 215 din 27 octombrie 2004, a respins apelul ca nefondat cu motivarea că dispozițiile legale invocate nu statuează cu privire la stingerea concomitentă a sarcinilor imobilelor, inclusiv a dreptului de ipotecă, operând în continuare dreptul de urmărire al creditorului ipotecar, A.V.A.B. București, în conformitate cu dispozițiile art. 1746 alin. (2) și (3) și art. 1790 – 1799 C. civ. și cu privire la care nu s-a făcut dovada că și-a dat acordul la distribuirea prețului.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamantele invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Au susținut că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legii, deoarece dispozițiile art. 40 6 din Legea nr. 64/1995, republicată pot fi aplicabile prin analogie și în cazul lichidării voluntare realizată potrivit O.U.G nr. 88/1997 și Legii nr. 99/1998 sau, cel puțin dacă acestea nu conțin norme exprese în acest sens atunci trebuiau aplicate dispozițiile generale ale art. 518 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul executării silite imobiliare adjudecătorul dobândește prin intabulare imobilul vândut liber de orice ipoteci sau alte sarcini. Pe de altă parte, creditoarea A.V.A.B.

București, avea posibilitatea să conteste actele înfăptuite de lichidator, conform art. 32 28 din Legea nr. 99/1999, în cadrul procedurii de vânzare la licitație reglementată de art. 32 19 - 32 20 din această lege. O altă critică constă în faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apărărilor acestora potrivit cărora a operat prescripției executării silite, invocându-se art. 496 C. proc. civ., în vigoare la acea dată și nici asupra probelor administrate constând în ordinele de plată a creanței și certificatul de scăzământ, iar potrivit certificatului emis de R.C. societatea comercială debitoare a fost radiată, încât nu mai poate fi urmărită. Recursul este nefondat.

Prin acțiunea introductivă reclamantele au solicitat radierea sarcinilor din registrul de transcripțiuni și inscripțiuni al Judecătoriei Fălticeni sub numerele 299/1996, 98/1997 și 464 din 30 iunie 1998, invocând adjudecarea la licitație, în cadrul lichidării administrative a societății debitoare a imobilelor și a achitării prețului în contul creditoarei în favoarea căreia s-au constituit aceste servicii. Din actele depuse la dosar rezultă că A.V.A.B. București a preluat de la B.A. SA Fălticeni creanța prevăzută în contractul de cesiune nr. 283300/1999 consolidată la 183106 + 8 dolari S.U.A. cât și accesoriile creanței cedate constând în garanții reale mobiliare și imobiliare prevăzute în contractele asupra imobilelor cumpărate de către aceștia.

Este adevărat că, dispozițiile O.U.G. nr. 88/1997 și Legea nr. 99/1999 nu au mențiuni exprese cu privire la dobândirea bunurilor supuse lichidării libere de orice sarcini și că, în lipsa acestora, se completează cu normele generale, ce prevăd că, prin adjudecare, proprietatea imobiliară se transmite la adjudecător, iar acesta prin intabulare dobândește, conform art. 518 C. proc. civ., dreptul de a dispune de imobilul vândut, rămas liber de orice ipoteci sau alte sarcini și, nicidecum, cu dispozițiile Legii nr. 64/1995 care, este o lege specială. Totodată, creditorul nu poate invoca dispozițiile art. 1791 – 1799 C. civ.

În cauză, nu s-au administrat însă toate probele care să facă dovada temeiniciei acțiunii, în raport de dispozițiile art. 1169 C. civ., încât chiar dacă instanța de apel a încălcat dispozițiile legale aplicabile, dându-le o interpretare greșită, soluția tot nu poate fi schimbată din considerentul arătat și reținut, în concluzie și de către instanța a cărei hotărâre face obiectul recursului. Astfel, invocând procedura de lichidare administrativă voluntară reglementată de O.U.G.

nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, recurentele reclamante au depus la dosar mai multe ordine de plată și un certificat de vărsământ întocmit de lichidator apreciind că acestea fac dovadă completă asupra stingerii datoriei ori, în lipsa procesului verbal de distribuire a prețului stabilit la licitație, nu se poate concluziona cu certitudine că ceea ce s-a plătit este ceea ce s-a distribuit creditoarei cu ocazia lichidării pentru a putea constata astfel stinsă creanța prin această modalitate legală, certificatul de scăzământ făcând trimitere la creanța consolidată în dolari, iar prețul vânzării s-a achitat în lei.

Nici împrejurarea că intimata pârâtă nu a contestat măsurile dispuse cu ocazia lichidării și că societatea debitoare a fost radiată din registrul comerțului nu are relevanță din perspectiva obligației celui care cere de a face probe pretențiilor sale, conform art. 1169 C. civ., în condițiile în care cea dintâi pretinde întreaga creanță, astfel că instanța de apel reținând că nu s-a făcut dovada acceptării distribuirii prețului, s-a pronunțat implicit și asupra concludenței acestor probe. Cât privește apărarea potrivit căreia s-a prescris dreptul la acțiune, aceasta este nefondată în condițiile în care s-a plătit prețul în contul creanței, iar termenul de prescripție s-a întrerupt (comandamentul s-a instituit în 1998, iar vânzarea la licitație s-a declanșat în perioada 2000 – 2001). Așa fiind, în baza art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantele SC T.C. SRL Fălticeni, SC P.T. SRL Fălticeni și SC E.I. SRL Fălticeni, împotriva deciziei nr. 215 din 27 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.