ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7418/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 5693/2004 la Tribunalul Suceava, reclamantul C.V. în contradictoriu cu pârâtul, Municipiul Suceava prin Primar a solicitat anularea dispoziției nr. 3635 din 31 mai 2004, emisă de pârât. Prin sentința civilă nr. 669 din 16 septembrie 2005, Tribunalul Suceava a admis în parte cererea reclamantului, în sensul că, a anulat dispoziția nr. 3653 din 31 mai 2004, emisă de Primarul municipiului Suceava, a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de bunuri, servicii sau titluri de despăgubiri, pentru suprafața de 500 mp teren, situat în intravilanul municipiului Suceava, preluată abuziv de statul român prin Decretul nr. 34/1978.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut că autoarea reclamantului, C.E., a avut în proprietate suprafața de 500 mp teren, situată în municipiul Suceava, expropriată în baza Decretului nr. 34/1978 și că acesta este unicul său moștenitor. S-a avut în vedere că, potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, se restituie în natură, în condițiile acestei legi, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se stabilesc măsuri reparatorii prin echivalent.

S-a mai reținut că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h), prin imobil preluat în mod abuziv se înțelege orice imobil preluat fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, articol care este incident în speță, deoarece prin Decretul nr. 34/1978, autorul reclamantului a fost expropriat, fără a primi despăgubirile prevăzute de art. 12 din Constituția Republicii Socialiste România din 1965. De asemenea, s-a avut în vedere că prin art. 2 al Decretului nr. 34/1978 se stipulează că, în scopul construirii unui număr de 1474 apartamente în ansamblul de locuințe Zamca din municipiul Suceava, ,,se expropriază și trece în proprietatea statului suprafața de 45010 mp, proprietatea persoanelor prevăzute în tabelul anexa", unde apare proprietar expropriat și autoarea reclamantului.

Se mai arată că, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil. Prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a stabilit că blocul de locuințe, construit pe terenul expropriat ocupă funcțional întreaga suprafață de teren, situație în care reclamantul nu este îndreptățit la restituirea în natură, dar nici la măsuri reparatorii sub formă de echivalent bănesc pentru următoarele considerente: Conform art. 11 din Legea nr. 10/2001 se pot acorda numai măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii, ori despăgubiri, acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor, preluate în mod abuziv, constând în titluri de despăgubiri.

S-a concluzionat că, deși prin expertiza efectuată, terenul a fost evaluat la suma de 1.532.125.000 lei, instanța nu este competentă să stabilească valoarea despăgubirilor, întrucât acestea vor fi evaluate prin procedura specială prevăzută de Legea nr. 247/2005 de către Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor. Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 20 din 10 februarie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Suceava prin Primar împotriva sentinței civile nr. 669 din 16 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Suceava. Instanța de apel a reținut în esență că, singura critică invocată este aceea că, reclamantul și-a dovedit tardiv pretențiile, depășind termenul legal, ce a expirat la 14 mai 2003. A mai reținut instanța că acest termen este prevăzut pentru depunerea dovezilor în fața Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 10/2001, reclamantul având evident posibilitatea de a aduce dovezi suplimentare în instanță.

În plus, s-a arătat că natura unui termen de decădere, în sensul invocat de reclamant o are termenul de depunere a cererii de restituire, reglementat de Legea nr. 10/2001, dovezile care susțin astfel de cereri putând fi administrate inclusiv în recurs (înscrisuri). In cazul în care s-ar îmbrățișa teza susținută de pârât, s-a apreciat că soluția ar fi de retrimitere a dosarului la Comisia locală, ceea ce nu ar face decât să prelungească nejustificat termenul de restituire către persoanele îndreptățite la aceste măsuri. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâtul Municipiul Suceava prin primar, care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a susținut că în mod greșit s-a admis în parte contestația reclamantului, deoarece nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, în sensul calității de moștenitor față de proprietarul imobilului în discuție.

Se mai arată că actele doveditoare trebuiau depuse în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, neputând fi admise acte noi în faza soluționării contestației de către instanța de judecată, după data de 14 mai 2003, aceasta fiind investită numai cu verificarea temeiniciei dispoziției emise de unitatea deținătoare. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Critica apelantului se axează pe ideea inadmisibilitătii administrării de probe noi în cadrul procedurii judiciare de soluționare a contestației formulate împotriva dispoziției de respingere a notificării, probe care să vizeze dreptul de proprietate și calitatea contestatorului de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii.

Recurentul consideră că instanța investită cu soluționarea contestației poate verifica numai temeinicia dispoziției contestate prin prisma actelor doveditoare, depuse în procedura prealabilă. Curtea reține că acest argument nu poate fi avut în vedere, în condițiile în care Legea nr. 10/2001 nu cuprinde o prevedere care să-i interzică administrarea de înscrisuri noi cu privire la dreptul de proprietate și calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii, în cadrul procedurii de soluționare a contestației în fața instanței de judecată.

Pe de altă parte, procedura judiciară este guvernată de principiul dreptului la apărare, consacrat de art. 24 alin. (1) din Constituție, principiu în al cărui conținut intră și dreptul părților de a beneficia de toate prerogativele recunoscute de lege în scopul susținerii intereselor lor, iar dintre aceste prerogative, dreptul de a solicita probe este unul dintre cele mai importante, pentru că, dacă partea ar fi lipsită de acest drept, principiul dreptului la apărare ar fi pur formal. Chiar dacă s-ar admite susținerea apelantului și s-ar proceda la examinarea temeiniciei dispoziției de respingere a notificării numai pe baza probelor depuse în procedura prealabilă, soluția dată prin hotărârea recurată ar fi, de asemenea, corectă.

Contestatorul a depus la dosar acte prin care dovedește că autoarea sa, C.E. a avut în proprietate suprafața de 500 mp teren, situată în municipiul Suceava, expropriată în baza Decretului nr. 34/1978 (filele 10-14 și 44 dosar fond). Acest aspect este confirmat și prin Procesul-verbal de evaluare din 17 martie 1978, emis în baza Decretului nr. 34 din 18 februarie 1978, în care la poziția nr. 57 apare evidențiată cu suprafața de 500 mp autoarea reclamantului, C.E. De asemenea, au fost depuse actele de stare civilă din care rezultă că reclamantul este fiul defunctei C.E., iar potrivit Certificatului de moștenitor nr. 147 din 7 septembrie 2001, acesta este unicul moștenitor în calitate de descendent.

Înscrisurile enumerate anterior erau suficiente pentru a justifica admiterea notificării, deoarece reclamantul a făcut dovada calității de moștenitor și a dreptului de proprietate dobândit după autoarea sa, în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001, cât și a dispozițiilor art. 22.1 - 22.5 din H.G. nr. 498/2003 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. Față de considerentele de mai sus, Curtea reține că din actele depuse în faza procedurii prealabile, completate cu cele depuse în fața instanței, reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în temeiul Legii nr. 10/2001, hotărârea recurată fiind în afara criticii formulate de recurent, astfel încât, recursul declarat de pârâtul Municipiul Suceava prin primar va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGH

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Suceava prin primar împotriva deciziei nr. nr. 20 din 10 februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2006.