ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7807/2006

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin două acțiuni, ulterior conexate, S.M. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de divergență încheiat la 24 februarie 2005 de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 de pe lângă Primăria municipiului Suceava și înregistrat sub nr. 38849 și 33678/2005 solicitând anularea menționatului proces-verbal și soluționarea notificării nr. 749 din 1 noiembrie 2001 adresată Primăriei municipiului Suceava în sensul restituirii în natură a terenului situat în Suceava, în suprafață de 782 mp liber de sarcini și rețele edilitare identificat cadastral cu p.f. 272/1, 272/2, 1176, 282/1 și 282/2 din C.F. nr. 2244 Suceava, iar în ceea ce privește terenul de 1163 mp ocupat de blocuri, alei, rețele edilitare să i se acorde prin compensare, în natură, un alt teren pe dealul Tătărași.

În motivarea acțiunii reclamantul a învederat că este coproprietarul suprafeței de 1945 mp teren situată în Suceava, teren ce a fost expropriat prin Decretul nr. 775/1964, respectiv parcelele cu nr. 272/1, 272/2, 1176, 282/1, 282/2, 282/3, 282/4, 282/5, 257/1, 257/2, 257/3, 257/4, 257/5, 257/6, 283/1, 283/2 din C.F. nr. 2244. Din întreg terenul o suprafață de 782 mp este liberă, neafectată de detalii de sistematizare și prin urmare greșit i s-a refuzat restituirea în natură cu atât mai mult cu cât o suprafață de 555 mp a fost ocupată abuziv de către o persoană fizică ce a și îngrădit respectivul teren. Tribunalul Suceava, secția civilă, prin sentința nr. 825 din 28 octombrie 2005 a admis plângerea în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Suceava, a desființat procesele-verbale nr. 38849 și nr. 33678 din 24 februarie 2005 emise de Primăria municipiului Suceava, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.

A dispus restituirea în natură a suprafeței de 782 mp teren identic cu parcela colorată cu roșu în planul de situație și compensarea cu alte bunuri, în echivalent, pentru suprafața de 1163 mp ocupată de construcții și lucrări edilitare. Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 31 din 7 martie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul Suceava prin primar împotriva sentinței nr. 825 din 25 octombrie 2005 a Tribunalului Suceava, secția civilă. Ambele instanțe au reținut că imobilul în litigiu se încadrează în dispozițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001, iar potrivit art. 1 alin. (1) din aceeași lege, aceste imobile se restituie în natură, iar atunci când acest lucru nu este posibil se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.

În speță, față de probatoriul administrat și cu precădere din planul de situație a com.cad. Suceava privind parcelele 283, 282, 257, 272, 1176 din C.F. nr. 2244 Suceava, și fotografiile depuse în apel, suprafața de 782 mp poate fi restituită în natură, întrucât nu este afectată de detalii de sistematizare, iar Legea nr. 10/2001 nu face nici o distincție între imobilele preluate abuziv de stat, în sensul apartenenței lor la domeniul public sau privat al unității administrativ teritoriale. De altfel, includerea respectivului bun în inventarul bunurilor aparținând domeniului public al municipiului Suceava este o chestiune de administrare și în nici un caz nu este opozabilă reclamantului în cadrul procedurii instituite prin Legea nr. 10/2001, acesta invocând în fapt chiar modul fraudulos în care statul și-a stabilit dreptul de proprietate cu privire la bunul în discuție.

Pe de altă parte, conform art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 măsurile reparatorii prin echivalent includ compensarea cu un bun echivalent, iar susținerea pârâtei potrivit căreia nu deține teren în rezervă pentru a-i acorda reclamantului este irelevantă cât timp sarcina probei în ceea ce privește această afirmație, conform art. 1169 C. civ., îi revine în exclusivitate și în cauză nu a produs o astfel de dovadă. În fine, potrivit art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 intră sub incidența noii proceduri doar notificările care nu au fost soluționate prin decizie de către entitățile investite cu soluționarea notificărilor până la intrarea în vigoare a legii, procedurile aflate în faza judiciară, cum este și cazul în speță, continuând a fi guvernate de dispozițiile Legii nr. 10/2001 de la data rezolvării lor.

În contra menționatei decizii a declarat recurs Primarul municipiului Suceava fără a indica vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., însă criticile formulate pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de pct. 9 al articolului evocat. Astfel, s-a susținut în esență că imobilul restituit în natură, respectiv suprafața de 782 mp teren, face parte din domeniul public de interes local, conform inventarului bunurilor aparținând domeniului public depus la dosar, aspect ce obstacula măsura dispusă de instanță întrucât conform constituției țării, bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile. Pe de altă parte s-a mai învederat că respectivul teren răspunde unei utilități publice fiind amenajat un loc de joacă pentru copii.

În ceea ce privește obligarea recurentei la acordarea către reclamant a unor bunuri în echivalent pentru suprafața de 1163 mp ce nu poate fi restituită în natură, soluția este greșită întrucât primăria nu deține bunuri în compensare pentru a le putea acorda și oricum potrivit legii nu putea fi obligată decât la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent. Recursul este fondat pentru motivele ce succed. Din dosar a rezultat că reclamantul S.M. în calitate de moștenitor al mamei sale S.O. a dobândit în baza certificatului de moștenitor nr. 19 din 29 noiembrie 1955 emis de Notariatul principal de stat al regiunii Suceava, cota de 1/5 din imobilele înscrise în C.F. nr. 543 Suceava cu nr. top. 1176 și 272 parcelă de clădire cu casa nr. 789 și grădină (filele 4-7 dosar nr. 3295/C/2005).

Această carte funciară a fost închisă conform Decretului nr. 775/1964 și bunurile au fost transcrise în C.F. 2244 Suceava ca proprietate a Statului Român, fiind expropriate. Reclamantul a notificat Primăria municipiului Suceava pentru restituirea în natură a terenului în suprafață de 1945 mp expropriat iar în adresa nr. 7486 din 16 februarie 2005 Primăria municipiului Suceava, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, i-a făcut cunoscut că a stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 1945 mp teren, în sumă de 1.707.066.205 lei putând opta pentru acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, fie pentru acordarea de titluri nominale folosite exclusiv în procesul de privatizare și l-a invitat pentru negocieri în legătură cu oferta făcută la 24 februarie 2005 (fila 3 dosar nr. 3295/C/2005).

La 24 februarie 2005 a fost încheiat procesul verbal de divergență, în ședința comisiei de negocieri, consemnându-se că notificatorul S.M. a fost de acord cu modalitatea de despăgubire optând pentru restituirea în natură; nu a fost de acord cu acordarea de titluri de valoare nominală sau acțiuni. În contra menționatului proces-verbal S.M. a promovat două acțiuni la 23 mai 2005 și respectiv 10 august 2005, ambele fiind conexate, soluționate așa cum deja s-a evidențiat prin restituirea în natură a unei suprafețe de 782 mp teren individualizată prin dispozitiv și atribuirea de alte bunuri în echivalent pentru o suprafață de 1163 mp teren.

Textul art. 11 din Legea nr. 10/2001, aplicabil în speță, instituie reguli speciale pentru restituirea în natură a imobilelor expropriate între care figurează și situațiile reglementate la alin. 3 și 4 respectiv atunci când construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial sau când dimpotrivă, lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat. Ipoteza alin. (3) al art. 11 din Legea nr. 10/2001, în baza căruia instanța a dispus restituirea în natură a celor 782 mp teren, are în vedere o restituire parțială în natură a terenului expropriat. Legea lasă însă în afara restituirii în natură partea de teren necesară în vederea bunei utilizări a investiției pentru care s-a dispus exproprierea.

Așadar, spre a individualiza o asemenea suprafață, trebuie să se aibă în vedere scopul exproprierii, respectiv obiectivul ce urma a fi realizat, respectarea servituților naturale și legale prevăzute de codul civil, regulamentul de urbanism aprobat la nivelul localității respective, inclusiv planul urbanistic general. În speță, pentru restituirea în natură a terenului de 782 mp, instanța a avut în vedere exclusiv planul se situație privind parcele 283, 282, 257, 272, 1176 din C.F. nr. 2244 Suceava vizat de O.J.C.G.C. Suceava și planul de amplasament și delimitare a bunului imobil depuse de reclamant la dosar (fila 9 și 10 dosar nr. 3295/C/2005). Or, așa cum rezultă din preambulul Decretului nr. 775/1964 exproprierea a fost dispusă pentru construirea a 1299 apartamente a unor spații comerciale și crearea unei piețe în orașul Suceava și a avut ca anexă un plan de situație.

Pe cale de consecință, pentru a pune în aplicare dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în speță era necesar a se efectua o expertiză tehnică care să delimiteze, dacă este cazul, partea de teren ce poate fi restituită în natură de cea absolut necesară bunei funcționalități a construcțiilor și celorlalte obiective menționate în decretul de expropriere, respectiv planul de urbanism general, având în vedere și susținerea constantă a recurentei că respectivul teren avea destinația de spațiu de joacă pentru copii aferent cartierului de locuințe edificat pe teren.

Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 în vigoare la data soluționării notificării, restituirea în echivalent a imobilelor care, la data preluării abuzive aveau numai destinația de locuință sau și destinație de locuință se putea face numai pe două căi: acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, dispoziție legală respectată de recurentă. Este adevărat că prin Legea nr. 247/2005 dispozițiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 au fost modificate în sensul că și pentru situația în speță măsurile reparatorii prin echivalent pot consta și în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite.

Din modul de redactare al textului rezultă că oferta trebuie făcută, la cererea persoanei îndreptățite, de către unitatea notificată și că aceasta nu poate viza decât bunuri aflate în proprietatea entității investite cu soluționarea notificării, respectiv servicii pe care aceasta le poate presta potrivit obiectului ei de activitate. Cum în speță o atare ofertă nu a fost făcută și nici nu există indicii cu privire la bunurile sau serviciile pe care recurenta pârâtă le poate oferi pentru a da posibilitatea notificatorului să-și manifeste acordul obligație stabilită de instanța de fond și menținută în apel este lipsită de finalitate și nu poate fi executată. Mai mult, o atare ofertă nu poate viza bunuri ce aparțin domeniului public de interes local.

În fine, critica vizând apartenența terenului în dispută la domeniul public de interes local nu poate fi primită cât timp nu s-a probat existența unei hotărâri de guvern care să ateste acest lucru. Față de cele ce preced, recursul urmează a fi admis, a casa decizia atacată și a trimite cauza instanței de apel pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Suceava prin Primar împotriva deciziei nr. 31 din 7 martie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza acestei instanțe în vederea rejudecării apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2006.