ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7807/2006

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin două acțiuni, ulterior

conexate, S.M. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de divergență

încheiat la 24 februarie 2005 de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 de

pe lângă Primăria municipiului Suceava și înregistrat sub nr. 38849 și

33678/2005 solicitând anularea menționatului proces-verbal și soluționarea

notificării nr. 749 din 1 noiembrie 2001 adresată Primăriei municipiului

Suceava în sensul restituirii în natură a terenului situat în Suceava, în

suprafață de 782 mp liber de sarcini și rețele edilitare identificat cadastral

cu p.f. 272/1, 272/2, 1176, 282/1 și 282/2 din C.F. nr. 2244 Suceava, iar în

ceea ce privește terenul de 1163 mp ocupat de blocuri, alei, rețele edilitare

să i se acorde prin compensare, în natură, un alt teren pe dealul Tătărași.

În motivarea acțiunii reclamantul a

învederat că este coproprietarul suprafeței de 1945 mp teren situată în

Suceava, teren ce a fost expropriat prin Decretul nr. 775/1964, respectiv

parcelele cu nr. 272/1, 272/2, 1176, 282/1, 282/2, 282/3, 282/4, 282/5, 257/1,

257/2, 257/3, 257/4, 257/5, 257/6, 283/1, 283/2 din C.F. nr. 2244.

Din întreg terenul o suprafață de

782 mp este liberă, neafectată de detalii de sistematizare și prin urmare

greșit i s-a refuzat restituirea în natură cu atât mai mult cu cât o suprafață

de 555 mp a fost ocupată abuziv de către o persoană fizică ce a și îngrădit

respectivul teren.

Tribunalul Suceava, secția civilă,

prin sentința nr. 825 din 28 octombrie 2005 a admis plângerea în contradictoriu

cu pârâta Primăria municipiului Suceava, a desființat procesele-verbale nr.

38849 și nr. 33678 din 24 februarie 2005 emise de Primăria municipiului

Suceava, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.

A dispus restituirea în natură a

suprafeței de 782 mp teren identic cu parcela colorată cu roșu în planul de

situație și compensarea cu alte bunuri, în echivalent, pentru suprafața de 1163

mp ocupată de construcții și lucrări edilitare.

Curtea de Apel Suceava, secția civilă,

prin decizia nr. 31 din 7 martie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de

Municipiul Suceava prin primar împotriva sentinței nr. 825 din 25 octombrie

2005 a Tribunalului Suceava, secția civilă.

Ambele instanțe au reținut că imobilul în

litigiu se încadrează în dispozițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001, iar

potrivit art. 1 alin. (1) din aceeași lege, aceste imobile se restituie în

natură, iar atunci când acest lucru nu este posibil se acordă măsuri

reparatorii prin echivalent.

În speță, față de probatoriul

administrat și cu precădere din planul de situație a com.cad. Suceava privind

parcelele 283, 282, 257, 272, 1176 din C.F. nr. 2244 Suceava, și fotografiile

depuse în apel, suprafața de 782 mp poate fi restituită în natură, întrucât nu

este afectată de detalii de sistematizare, iar Legea nr. 10/2001 nu face nici o

distincție între imobilele preluate abuziv de stat, în sensul apartenenței lor

la domeniul public sau privat al unității administrativ teritoriale. De altfel,

includerea respectivului bun în inventarul bunurilor aparținând domeniului public

al municipiului Suceava este o chestiune de administrare și în nici un caz nu

este opozabilă reclamantului în cadrul procedurii instituite prin Legea nr.

10/2001, acesta invocând în fapt chiar modul fraudulos în care statul și-a

stabilit dreptul de proprietate cu privire la bunul în discuție.

Pe de altă parte, conform art. 11

alin. (8) din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 măsurile

reparatorii prin echivalent includ compensarea cu un bun echivalent, iar

susținerea pârâtei potrivit căreia nu deține teren în rezervă pentru a-i acorda

reclamantului este irelevantă cât timp sarcina probei în ceea ce privește

această afirmație, conform art. 1169 C. civ., îi revine în exclusivitate și în

cauză nu a produs o astfel de dovadă.

În fine, potrivit art. 16 alin. (2)

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 intră sub incidența noii proceduri doar

notificările care nu au fost soluționate prin decizie de către entitățile

investite cu soluționarea notificărilor până la intrarea în vigoare a legii,

procedurile aflate în faza judiciară, cum este și cazul în speță, continuând a

fi guvernate de dispozițiile Legii nr. 10/2001 de la data rezolvării lor.

În contra menționatei decizii a

declarat recurs Primarul municipiului Suceava fără a indica vreunul din motivele

de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., însă criticile formulate pot fi

circumscrise motivului de casare prevăzut de pct. 9 al articolului evocat.

Astfel, s-a susținut în esență că

imobilul restituit în natură, respectiv suprafața de 782 mp teren, face parte

din domeniul public de interes local, conform inventarului bunurilor aparținând

domeniului public depus la dosar, aspect ce obstacula măsura dispusă de

instanță întrucât conform constituției țării, bunurile ce fac parte din

domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile. Pe de altă

parte s-a mai învederat că respectivul teren răspunde unei utilități publice

fiind amenajat un loc de joacă pentru copii.

În ceea ce privește obligarea

recurentei la acordarea către reclamant a unor bunuri în echivalent pentru

suprafața de 1163 mp ce nu poate fi restituită în natură, soluția este greșită

întrucât primăria nu deține bunuri în compensare pentru a le putea acorda și

oricum potrivit legii nu putea fi obligată decât la acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent.

Recursul este fondat pentru motivele

ce succed.

Din dosar a rezultat că reclamantul

S.M. în calitate de moștenitor al mamei sale S.O. a dobândit în baza

certificatului de moștenitor nr. 19 din 29 noiembrie 1955 emis de Notariatul

principal de stat al regiunii Suceava, cota de 1/5 din imobilele înscrise în

C.F. nr. 543 Suceava cu nr. top. 1176 și 272 parcelă de clădire cu casa nr. 789

și grădină (filele 4-7 dosar nr. 3295/C/2005). Această carte funciară a fost

închisă conform Decretului nr. 775/1964 și bunurile au fost transcrise în C.F.

2244 Suceava ca proprietate a Statului Român, fiind expropriate.

Reclamantul a notificat Primăria

municipiului Suceava pentru restituirea în natură a terenului în suprafață de

1945 mp expropriat iar în adresa nr. 7486 din 16 februarie 2005 Primăria

municipiului Suceava, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, i-a făcut

cunoscut că a stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru

suprafața de 1945 mp teren, în sumă de 1.707.066.205 lei putând opta pentru

acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de

capital, fie pentru acordarea de titluri nominale folosite exclusiv în procesul

de privatizare și l-a invitat pentru negocieri în legătură cu oferta făcută la

24 februarie 2005 (fila 3 dosar nr. 3295/C/2005).

La 24 februarie 2005 a fost încheiat

procesul verbal de divergență, în ședința comisiei de negocieri, consemnându-se

că notificatorul S.M. a fost de acord cu modalitatea de despăgubire optând

pentru restituirea în natură; nu a fost de acord cu acordarea de titluri de

valoare nominală sau acțiuni.

În contra menționatului

proces-verbal S.M. a promovat două acțiuni la 23 mai 2005 și respectiv 10

august 2005, ambele fiind conexate, soluționate așa cum deja s-a evidențiat

prin restituirea în natură a unei suprafețe de 782 mp teren individualizată

prin dispozitiv și atribuirea de alte bunuri în echivalent pentru o suprafață

de 1163 mp teren.

Textul art. 11 din Legea nr.

10/2001, aplicabil în speță, instituie reguli speciale pentru restituirea în

natură a imobilelor expropriate între care figurează și situațiile reglementate

la alin. 3 și 4 respectiv atunci când construcțiile expropriate au fost

integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă

terenul parțial sau când dimpotrivă, lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat.

Ipoteza alin. (3) al art. 11 din

Legea nr. 10/2001, în baza căruia instanța a dispus restituirea în natură a

celor 782 mp teren, are în vedere o restituire parțială în natură a terenului

expropriat. Legea lasă însă în afara restituirii în natură partea de teren

necesară în vederea bunei utilizări a investiției pentru care s-a dispus

exproprierea.

Așadar, spre a individualiza o asemenea

suprafață, trebuie să se aibă în vedere scopul exproprierii, respectiv

obiectivul ce urma a fi realizat, respectarea servituților naturale și legale

prevăzute de codul civil, regulamentul de urbanism aprobat la nivelul

localității respective, inclusiv planul urbanistic general.

În speță, pentru restituirea în

natură a terenului de 782 mp, instanța a avut în vedere exclusiv planul se

situație privind parcele 283, 282, 257, 272, 1176 din C.F. nr. 2244 Suceava

vizat de O.J.C.G.C. Suceava și planul de amplasament și delimitare a bunului

imobil depuse de reclamant la dosar (fila 9 și 10 dosar nr. 3295/C/2005).

Or, așa cum rezultă din preambulul

Decretului nr. 775/1964 exproprierea a fost dispusă pentru construirea a 1299

apartamente a unor spații comerciale și crearea unei piețe în orașul Suceava și

a avut ca anexă un plan de situație.

Pe cale de consecință, pentru a pune

în aplicare dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în speță era

necesar a se efectua o expertiză tehnică care să delimiteze, dacă este cazul,

partea de teren ce poate fi restituită în natură de cea absolut necesară bunei

funcționalități a construcțiilor și celorlalte obiective menționate în decretul

de expropriere, respectiv planul de urbanism general, având în vedere și susținerea

constantă a recurentei că respectivul teren avea destinația de spațiu de joacă

pentru copii aferent cartierului de locuințe edificat pe teren.

Pe de altă parte, conform

dispozițiilor art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 în vigoare la data soluționării

notificării, restituirea în echivalent a imobilelor care, la data preluării

abuzive aveau numai destinația de locuință sau și destinație de locuință se

putea face numai pe două căi: acordarea de titluri de valoare nominală folosite

exclusiv în procesul de privatizare sau acordarea de acțiuni la societăți

comerciale tranzacționate pe piața de capital, dispoziție legală respectată de

recurentă.

Este adevărat că prin Legea nr.

247/2005 dispozițiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 au fost modificate

în sensul că și pentru situația în speță măsurile reparatorii prin echivalent

pot consta și în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent

de entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei

îndreptățite.

Din modul de redactare al textului

rezultă că oferta trebuie făcută, la cererea persoanei îndreptățite, de către

unitatea notificată și că aceasta nu poate viza decât bunuri aflate în

proprietatea entității investite cu soluționarea notificării, respectiv servicii

pe care aceasta le poate presta potrivit obiectului ei de activitate.

Cum în speță o atare ofertă nu a

fost făcută și nici nu există indicii cu privire la bunurile sau serviciile pe

care recurenta pârâtă le poate oferi pentru a da posibilitatea notificatorului

să-și manifeste acordul obligație stabilită de instanța de fond și menținută în

apel este lipsită de finalitate și nu poate fi executată. Mai mult, o atare

ofertă nu poate viza bunuri ce aparțin domeniului public de interes local.

În fine, critica vizând apartenența

terenului în dispută la domeniul public de interes local nu poate fi primită

cât timp nu s-a probat existența unei hotărâri de guvern care să ateste acest

lucru.

Față de cele ce preced, recursul

urmează a fi admis, a casa decizia atacată și a trimite cauza instanței de apel

pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Municipiul Suceava prin Primar împotriva deciziei nr. 31 din 7 martie 2006 a

Curții de Apel Suceava, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza

acestei instanțe în vederea rejudecării apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 octombrie 2006.