ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1557/2010

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia nr. 16 din 18 februarie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Suceava, prin primar împotriva sentinței nr. 825 din 25 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Suceava, pe care a schimbat-o în parte în sensul că, menținând dispozițiile de admitere a plângerii reclamantului S.M. și de desființare a celor două procese verbale de divergență, a dispus restituirea în natură a suprafeței de 570 mp teren, în loc de 782 mp, astfel cum acestea au fost identificate conform planului de situație anexă la raportul de expertiză suplimentar efectuat în cauză.

A constatat dreptul reclamantului la despăgubiri bănești, pentru suprafața de 1375 mp teren ocupat de construcții edilitare (în loc de 1163 mp) și a înlăturat din sentință dispozițiile contrare. A luat act că reclamantul a renunțat la judecata cererii de aderare la apel. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul S.M., invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 7 – 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, se redă istoricul cauzei, fiind evidențiate aspecte de fond, ce nu vizează nelegalitatea hotărârii care trebuie analizată în recurs. Susținerea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic, în așa fel încât să se poată reține chiar și din oficiu, o critică susceptibilă a fi încadrată în cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., în limita căruia să se poată exercita controlul judiciar în recurs. Recursul este nul. Cauza recursului constă în nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Așadar, simpla nemulțumire a părții de hotărârea pronunțată nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmația generală că hotărârea atacată este nelegală sau netemeinică, recurentul fiind obligat să își sprijine recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute limitativ de lege. Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (1), care se referă la motivele de ordine publică. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la soluția pronunțată și la motivul de recurs invocat. În prezenta cauză, recurentul nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302 1 lit. c) C. proc. civ.

Acesta a declarat recurs în termenul prevăzut de lege și a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 – 9 C. proc. civ., dar nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în textele invocate. Instanța investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în care astfel de motive sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită, ceea ce nu s-a realizat în cauză. Cum, susținerile recurentului nu fac posibilă încadrarea în temeiurile invocate și nici în alte motive din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul urmează a se constata, ca fiind nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul S.M. împotriva deciziei nr. 16 din 18 februarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2010.