ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 812/2010

Deliberând în condițiile

art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 5539/121/2008, pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta F.S. a chemat

în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Galați, solicitând anularea

dispoziției nr. 3660/SR din 10 iulie 2008, prin care i s-au acordat măsuri

reparatorii prin echivalent, constând în atribuirea de teren în compensare,

situat în Galați, în suprafață de 472,15 mp.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că are calitate de moștenitor de pe urma defunctei N.G.,

iar autorul său a deținut în proprietate un imobil situat în Galați, compus din

două loturi de teren în suprafață de 800 mp și casă edificată pe acest teren. A

arătat în continuare reclamanta că în anul 1955 Comitetul Executiv al Sfatului

Popular Galați a atribuit cetățeanului M.P. in lot de teren care făcea parte

din imobilul proprietatea tatălui său, iar acesta a amplasat greșit construcția

pe un lot care aparținea reclamantei și fraților săi.

Autorul reclamantei a

edificat pe terenul avut în proprietate o construcție compusă din trei camere,

bucătărie și magazie.

În urma formulării

notificării în baza Legii nr. 10/2001, pârâta a emis dispoziția nr. 328/SR/2003,

care a fost anulată prin sentința civilă nr. 838/2004 pronunțată de Tribunalul

Galați, prin care i s-a recunoscut reclamantei dreptul de a primi măsuri

reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001.

Prin dispoziția nr. 3660/SR/2008,

ce face obiectul contestației i s-a recunoscut parțial reclamantei dreptul de

proprietate asupra imobilului supus analizei, motiv pentru care solicită

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în natură pentru diferența de

teren de 327,85 mp și despăgubiri bănești pentru construcția aflată pe teren.

Prin sentința civilă nr. 327

din 23 februarie 2008, Tribunalul Galați a respins contestația ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, s-a

reținut că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru

imobilul solicitat a fi restituit și nici dovada preluării de către stat a

imobilului de la autorii săi. S-a mai reținut de asemenea că în acest cadru

procesul nu se poate dispune anularea drepturilor recunoscute prin decizia

contestată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta Primăria Municipiului Galați, solicitând suspendarea

cauzei și înaintarea dosarului, la secția de contencios administrativ, întrucât

în mod eronat prin încheierea din 20 ianuarie 2009 pronunțată de instanța

fondului, s-a respins cererea pârâtei formulată în acest sens.

Curtea de Apel Galați prin

decizia civilă nr. 217/A din 11 iunie 2009, a respins ca nefundat apelul.

În considerentele deciziei

s-a reținut că potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate

poate fi ridicată doar cu privire la actele care pot forma obiectul unei

acțiuni în anulare în fața instanțelor de contencios administrativ.

Dispozițiile privind imobilele aflate sub incidența Legii nr. 10/2001 sunt acte

juridice civile, iar litigiile privind anularea unor asemenea acte nu pot intra

decât în sfera de competență procesuală pur civilă și nu în aceea specifică

contenciosului administrativ.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâtul Municipiul Galați prin Primar, invocând incidența

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta critică hotărârea

sub următoarele aspecte:

- În mod eronat s-a respins

cererea pârâtei prin care a solicitat sesizarea instanței de contencios

administrativ, întrucât litigiile privind anularea dispoziției emise în baza

Legii nr. 10/2001 nu intră în sfera procesual civilă.

- Capitolul II pct. 25.6 din

H.G. nr. 250/2007 privind Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001

definesc dispoziția de aprobare a restituirii în natură ca fiind un act

administrativ.

Examinând criticile

formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte a constatat

următoarele:

Recurenta critică hotărârea

pe motiv că, în mod greșit, s-a respins cererea de sesizare a instanței de

contencios administrativ, cu privire la excepția de nelegalitate a dispoziției

nr. 3660/SR din 10 iulie 2008 emisă de recurentă și care face obiectul cauzei

supusă analizei.

Contrar celor susținute prin

motivele de recurs, art. 25.6 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001

nu definește dispoziția emisă de entitatea deținătoare a imobilului ca fiind un

act administrativ supus controlului instanței de contencios administrativ, ci

definește procedura de restituire prevăzută de această lege ca fiind o

procedură administrativă.

Or, este cert că acțiunea

îndreptată împotriva dispoziției amintite se supune controlului judecătoresc,

ca act juridic civil, de drept privat, cu caracter patrimonial ce face dovada

proprietății persoanei îndreptățite asupra imobilului și are forța probantă a

unui înscris autentic.

Drept urmare, în speța

supusă analizei, s-a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor

Legii nr. 10/2001, instanțele dând o calificare corectă dispoziției emise de

pârât.

În consecință, Înalta Curte,

față de cele sus reținute, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâtul Municipiul Galați prin Primar împotriva deciziei civile nr. 217 A

din 11 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie

2010.