ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2435/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1561 din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Galați s-a admis contestația formulată de reclamanta C.C. și s-a dispus anularea dispoziției nr. 2410 din 24 ianuarie 2009 emisă de Primarul municipiului Galați, dispunându-se emiterea unei noi dispoziții prin care să se acorde reclamantei în compensare suprafața de teren de 527,8 mp situat în Galați, precum și măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri acordate potrivit Legii nr. 247/2005 așa cum s-a stabilit și prin dispoziția nr. 2410/512 din 24 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Galați, pentru construcția care a fost situată în Galați, (evaluată la suma de 103.402 lei conform raportului de expertiză efectuat de ing.

T.C. filele 51 – 56 din dosar). Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente: Reclamanta a făcut dovada că este îndreptățită conform art. 3 lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legii nr. 10/2001 și beneficiază de dispozițiile ei în sensul că are dreptul să i se acorde pentru imobilul teren măsuri reparatorii prin echivalent. Dispozițiile art. 10 și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2000 prevăd că atunci când restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent constau în acordarea prin compensare cu alte bunuri sau servicii, sau propunerea acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale.

În cauza dedusă judecății față de principiul restituirii în natură, de faptul că reclamanta a solicitat acordarea în compensare a unui alt imobil – teren iar pârâtul a precizat că este de acord să atribuie reclamantei prin compensare suprafața de 527,8 mp, instanța de fond a dispus anularea dispoziției nr. 2410 din 24 ianuarie 2006 fiind obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție prin care să acorde în compensare reclamantei, suprafața de 527,8 mp. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât reclamanta cât și pârâtul iar prin decizia civilă nr. 184 din 26 mai 2009 a Curții de Apel Galați s-au respins ca nefondate apelurile pentru următoarele considerente: Criticile cu privire la motivarea hotărârii sunt neîntemeiate, hotărârea instanței de fond cuprinde toate elementele cerute de dispozițiile art. 261 alin. (1) C. proc.

civ. Instanța în motivare a indicat argumentele ce au stat la baza pronunțării hotărârii. De asemenea este nefondată și critica cu privire la modul de compensare al terenului. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată primarii sau, după caz, conducătorii autorităților investite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze lunar, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare. În speță, la instanța de fond s-a depus lista terenurilor ce pot fi atribuite în compensare, listă care la poziția 6 – 8 figurează teren.

Oferta propusă de unitatea deținătoare a fost de a acorda în compensare suprafața de 527,8 mp teren pentru suprafața de teren revendicată inițial de 228,5 mp, propunând un raport de 2,31 mp în zona D pentru 1 mp din zona A. Contestatoarea fiind de acord cu măsura reparatorie a compensării în mod corect instanța de fond a dispus restituirea acestei suprafețe de teren. Prin expertiza efectuată s-au folosit criterii de compensare ce rezultau din studiul cererii și ofertei pe piața liberă fără a lua în calcul că suprafața de teren situată în acea zonă și propusă de Primărie să fie oferită în compensare fiind proprietatea privată a Municipiului Galați nu a făcut obiectul unor tranzacții imobiliare.

Cu privire la despăgubiri bănești dispuse a fi acordate pentru construcțiile demolate reține că în mod corect instanța de fond a dispus că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent prin despăgubiri. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă măsurile reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri vor fi acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, respectiv Titlul VII din Legea nr. 24/2005 așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 81/2007. Apelul declarat de intimatul Primarul Municipiului Galați este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 10/2001 republicată, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.

Nefiind posibilă restituirea în natură pe vechiul amplasament, reclamanta a ales o suprafață de teren în compensare din tabelul ce cuprinde bunurile disponibile care pot fi acordate în compensare, întocmit conform dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată pe care intimata l-a depus la dosar. Astfel, critica apelantului cu privire la interpretarea greșită de către instanța de fond a acordului cu privire la atribuirea în compensare a terenului solicitat, este neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs atât reclamanta C.C. cât și pârâtul Municipiul Galați prin primar. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte.

Reclamanta susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, raportată la obiectul dedus judecății și la faptul că instanța nu a identificat terenul solicitat în compensare. Recurenta mai învederează faptul că acel raport al autorității și care a stat la baza pronunțării hotărârilor, nu i-a fost comunicat, și ca atare acel raport reflectă subiectivismul pârâtului ce dorește să acorde măsuri compensatorii cu o valoare derizorie față de valoarea terenului ei.

În consecință, susține reclamanta se impune modificarea hotărârii instanței de apel și pe cale de consecință, schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul de a dispune ca pentru terenul în suprafață de 2728,5 mp proprietatea ei să i se acorde în compensare suprafața de 1750 mp teren în tarlaua învecinată cu amenajarea „talcioc” de la poziția nr. 8 din Listă în suprafață de 2000 mp iar pentru construcția ce se află pe teren să i se acorde despăgubiri în cuantum de 103.402 mp astfel cum rezultă din raportul de expertiză. Recurentul Municipiul Galați prin primar a solicitat modificarea hotărârii instanței de apel în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul admiterii apelului.

Astfel recurentul susține că instanța în mod greșit a calificat depunerea listei cu bunurile disponibile ca fiind o „ofertă de compensare”. În acest sens se susține că prezentarea listei nu constituie un acord în sensul art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. În aceeași idee, se mai susține că nu este motivată hotărârea instanței, și nu au fost redate cauzele de nulitate a dispoziției atacate. Astfel se susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a art. 26 din Legea nr. 10/2001, sens în care se solicită modificarea hotărârii instanței de apel și pe cale de consecință respingerea contestatorului formulată de reclamantă. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Acțiunea reclamantei a fost înregistrată la 20 martie 2006 iar prin sentința civilă nr. 840 din 21 iunie 2006 a Tribunalului Galați a fost respinsă acțiunea. Această hotărâre a fost însă desființată prin decizia nr. 347 din 11 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Din considerentele deciziei civile nr. 347 din 11 octombrie 2006 rezultă că în rejudecare urma a se efectua o expertiză de identificare a terenului și de verificare a posibilității de a fi restituit reclamantei terenul în natură. Față de obiectul dedus judecății și de completarea de acțiune depusă, instanța de fond în rejudecare a depus efectuarea unei expertize tehnice de către expert T.C.

Expertiza efectuată însă nu lămurește toate aspectele cauzei, raportat la măsura compensării solicitate de reclamantă și la „lista terenurilor ce pot fi atribuite în compensare” – listă depusă la fila 80 (dosar instanță de fond) de către Primăria Galați. Astfel din această listă rezultă că în „Drumul Viilor” există cinci terenuri disponibile a fi acordate în compensare, (figurând la poziția 8 teren de 2000 mp). Or, raportat la această listă, se impunea identificarea efectivă și faptică, cu delimitarea vecinătăților terenului ce ar putea constitui obiect al măsurii reparatorii a compensării.

Instanțele acordă în compensare suprafața de 527,8 mp, fără însă a arăta argumentele pentru care instanța a atribuit doar această suprafață de 527,8 mp în compensare în condițiile în care expertiza vizează altă suprafață și care sunt argumentele pentru care nu i s-a acordat reclamantei unul din terenurile cuprinse în „lista de la fila 80 ce cuprinde terenurile ce pot fi acordate în compensare”. Or, conform art. 261 C. proc. civ., instanța are obligația ca motivând hotărârea pe care o pronunță, să precizeze motivele de fapt și de drept ce au format convingerea în adoptarea acelei soluții, cât și pentru care au fost înlăturate cererile părților. În lipsa unei asemenea motivări, nu poate fi realizat controlul judiciar, întrucât nu poate fi verificat modul în care s-a procedat la interpretarea probelor, în raport de temeiurile de drept.

Motivarea este esența unei hotărâri judecătorești, constituind o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate și oferă posibilitatea realizării controlului judiciar. Motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă și necontradictorie, astfel încât din ea să rezulte justețea soluției pronunțate. O motivare corectă presupune o examinare a petitelor acțiunii, a apărărilor părților pe baza probelor administrate a argumentelor și raționamentelor juridice, a principiilor și regulilor de drept substanțial și procesual și ea se circumscrie de altfel în noțiunea dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 6 CEDO.

Față de cele expuse, și în condițiile în care se impune efectuarea unei expertize care să identifice în mod corect și real (raportat la lista terenurilor disponibile a fi atribuite în compensare – fila 80 dosarul instanței de fond) terenul ce ar putea forma obiectul măsurii reparatorii a compensării, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., urmează a se casa hotărârea instanței de apel și admițându-se ambele recursuri a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta C.C. și de pârâtul Municipiul Galați prin primar împotriva deciziei nr. 184/A din 26 mai 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Casează decizie și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2010.