ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2057/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe

rolul Tribunalului Suceava la data de 24 martie 2005, reclamantul S.I. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Suceava, prin primar, și

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, despăgubiri bănești pentru

terenul în suprafață de 1200 mp și imobilul-casă (demolat), situate în Suceava,

imobile expropriate prin Decretul nr. 449/1982 al fostului Consiliu de Stat.

Prin sentința civilă nr. 441 din 31

mai 2005, Tribunalul Suceava a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.

În considerente s-a reținut că

cererea reclamantului nu se încadrează în cazurile expres prevăzute de Legea

nr. 10/2001 pentru a i se acorda măsuri reparatorii prin echivalent sub formă

de despăgubiri bănești, putând opta, în calitate de persoană îndreptățită,

pentru acordarea de acțiuni la societăți comerciale sau titluri de valoare, așa

cum au fost stabilite prin procesul de divergență din 24 februarie 2005

încheiat de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei municipiului

Suceava.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel

Suceava, prin decizia civilă nr. 958 din 1 noiembrie 2005.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de apel a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 11 alin. (8)

și art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 247/2005, precum și a dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Titlul VII

din Legea nr. 247/2005 privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, casarea ambelor hotărâri și,

pe fond, admiterea acțiunii.

În motivele de recurs, reclamantul a

susținut, în esență, că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 24 din Legea

nr. 10/2001 privind acordarea despăgubirilor bănești pentru imobilul expropriat

de la autorii săi.

Recursul declarat de reclamant este

nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed.

Terenul în suprafață de 1200 mp ce

face obiectul litigiului a fost expropriat și trecut în proprietatea statului

prin Decretul nr. 449/1982, act normativ prin care s-a aprobat și demolarea

construcției aflate pe terenul respectiv, în vederea construirii umor blocuri

de locuințe.

În prezent, pe terenul în litigiu

sunt edificate blocuri de locuit, astfel că restituirea în natură a acestei

suprafețe de teren nu mai este posibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.

247/2005, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă

funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în

echivalent pentru întregul imobil.

Alin. (8) al aceluiași articol prevede,

pentru situația de la alin. (4), că măsurile reparatorii prin echivalent vor

consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către

entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu

acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv.

Efectuarea ofertei de restituire

prin echivalent bănesc în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001 rămâne la

latitudinea unității deținătoare, întrucât dreptul de opțiune al persoanei

îndreptățite operează numai între celelalte forme de restituire prin echivalent

corespunzătoare valorii imobilului, astfel că deținătorul nu poate fi obligat

la acordarea altor măsuri reparatorii decât acelea prevăzute de art. 11 alin.

(8) din Legea nr. 10/2001.

De altfel, dispozițiile art. 24 din

Legea nr. 10/2001, modificate prin Legea nr. 247/2005 și care se regăsesc în

actualul art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, recunosc persoanei

îndreptățite, aflată în situația prevăzută de art. 11 alin. (4), dreptul la

acordarea în compensare de bunuri și servicii ori despăgubiri în condițiile

legii, ceea ce presupune, în accepțiunea actualei reglementări, acordarea de

titluri de valoare nominală sau acțiuni, adică exact măsurile acordate

reclamantului.

Pentru aceste considerente, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul

S.I. împotriva deciziei nr. 958 din 1 noiembrie 2005 a Curții de Apel Suceava,

secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 6 martie 2007.