ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2057/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 24 martie 2005, reclamantul S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Suceava, prin primar, și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 1200 mp și imobilul-casă (demolat), situate în Suceava, imobile expropriate prin Decretul nr. 449/1982 al fostului Consiliu de Stat. Prin sentința civilă nr. 441 din 31 mai 2005, Tribunalul Suceava a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.

În considerente s-a reținut că cererea reclamantului nu se încadrează în cazurile expres prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru a i se acorda măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești, putând opta, în calitate de persoană îndreptățită, pentru acordarea de acțiuni la societăți comerciale sau titluri de valoare, așa cum au fost stabilite prin procesul de divergență din 24 februarie 2005 încheiat de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei municipiului Suceava.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 958 din 1 noiembrie 2005. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 11 alin. (8) și art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, precum și a dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea acțiunii. În motivele de recurs, reclamantul a susținut, în esență, că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 24 din Legea nr. 10/2001 privind acordarea despăgubirilor bănești pentru imobilul expropriat de la autorii săi.

Recursul declarat de reclamant este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed. Terenul în suprafață de 1200 mp ce face obiectul litigiului a fost expropriat și trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 449/1982, act normativ prin care s-a aprobat și demolarea construcției aflate pe terenul respectiv, în vederea construirii umor blocuri de locuințe. În prezent, pe terenul în litigiu sunt edificate blocuri de locuit, astfel că restituirea în natură a acestei suprafețe de teren nu mai este posibilă. Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

Alin. (8) al aceluiași articol prevede, pentru situația de la alin. (4), că măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Efectuarea ofertei de restituire prin echivalent bănesc în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001 rămâne la latitudinea unității deținătoare, întrucât dreptul de opțiune al persoanei îndreptățite operează numai între celelalte forme de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului, astfel că deținătorul nu poate fi obligat la acordarea altor măsuri reparatorii decât acelea prevăzute de art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.

De altfel, dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, modificate prin Legea nr. 247/2005 și care se regăsesc în actualul art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, recunosc persoanei îndreptățite, aflată în situația prevăzută de art. 11 alin. (4), dreptul la acordarea în compensare de bunuri și servicii ori despăgubiri în condițiile legii, ceea ce presupune, în accepțiunea actualei reglementări, acordarea de titluri de valoare nominală sau acțiuni, adică exact măsurile acordate reclamantului. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul S.I. împotriva deciziei nr. 958 din 1 noiembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 martie 2007.