ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 103/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 934 din 19 octombrie 2004, Tribunalul Suceava a admis acțiunea formulată de reclamanții P.A.N., P.D.I. și P.S. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Suceava, prin primar, a desființat dispoziția nr. 207 din 2 februarie 2004 emisă de pârât și a constatat că reclamanții au dreptul la despăgubiri pentru imobilul, casă de locuit și teren în suprafață de 178 mp, situat în str. I.C. S-a reținut în considerente că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu și a preluării abuzive de către stat, fapt pentru care sunt îndreptățiți la despăgubiri pentru imobilul, casă de locuit și teren.

Prin decizia civilă nr. 631 din 21 iunie 2005, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Suceava, prin primar, a schimbat în tot sentința civilă nr. 934 din 19 octombrie 2004 și a respins ca nefondată acțiunea reclamanților. Totodată, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta P.A.N. împotriva aceleiași sentințe. În motivarea hotărârii s-a arătat că reclamanții au depus tardiv actele doveditoare ale dreptului de proprietate, respectiv la data de 9 martie 2004, odată cu acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Suceava, astfel că în mod greșit a fost admisă acțiunea acestora. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, întemeindu-și criticile pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În motivele de recurs s-a susținut că instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile Legii nr. 10/2001, aplicând o sancțiune pe care această lege nu o prevede, respingând acțiunea pentru nedepunerea în termen a actelor doveditoare ale dreptului de proprietate. Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor urma: La data de 2 august 2001, reclamanții s-au adresat cu notificare Primăriei municipiului Suceava, solicitând despăgubiri pentru un imobil, casă de locuit și terenul aferent, trecute abuziv în proprietatea statului prin Decretul nr. 237/1980. Prin dispoziția nr. 207 din 2 februarie 2004, a fost respinsă notificarea, cu motivarea că nu au fost depuse actele doveditoare ale dreptului de proprietate în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Dovada calității de proprietari ai imobilului în litigiu a fost făcută de reclamanți cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 711 din 31 august 1954 (prin care autorii reclamanților au cumpărat imobilul), cu certificatul de moștenitor nr. 1182 din 11 octombrie 2005 și extrasul de Carte funciară privind imobilul respectiv. Soluția instanței de apel este greșită întrucât pârâtul nu a făcut dovada că notificarea nu era însoțită de actele doveditoare ale proprietății și nici că ar fi solicitat reclamanților să depună actele necesare soluționării notificării, printr-o adresă scrisă. Pe de altă parte, dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu prevăd o sancțiune pentru nedepunerea în termenul invocat de pârât a actelor doveditoare, respectiv până la data de 14 mai 2003. Prin urmare, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, respingând astfel, în mod nelegal, acțiunea promovată de reclamanți.

Pentru considerentele expuse și văzând dispozițiile art. 312 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamanți, se va casa decizia civilă nr. 631 din 21 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Suceava și se va menține sentința civilă nr. 934 din 19 octombrie 2004 a Tribunalului Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții P.A.N., P.S. și P.D.I. împotriva deciziei civile nr. 631 din 21 iunie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Casează decizia atacată și menține sentința civilă nr. 934 din 19 octombrie 2004 a Tribunalului Suceava. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 ianuarie 2006.