ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.05.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4330/2005

HOTĂRÂRE
24.05.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4330/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22

aprilie 2003 pe rolul Tribunalului Suceava reclamanta V.E. a formulat în

contradictoriu cu Municipiul Suceava, Comisa tehnică de aplicare a Legii nr.

10/2001 o contestație împotriva dispoziției nr. 613 din 19 martie 2003 și a

solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru 18 ari de teren intravilan în

Municipiul Suceava.

Acțiunea a fost întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Tribunalul Suceava prin sentința

civilă nr. 457 din 26 iunie 2003 a respins acțiunea. S-a considerat că în cauză

se aplică dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia nu intră

sub incidența acestei legi, terenurile a căror regim juridic este reglementat

prin legea fondului funciar.

S-a reținut că terenul solicitat

este identic cu parcela funciară 1010/3.

Prin hotărârea nr. 4192 din 5

octombrie 1991 a Comisiei Județene Suceava, reclamantei i s-a reconstituit

dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru terenul în litigiu

și Comisa a fost obligată să o pună în posesie. Instanța a precizat că orice

pretenție cu privire la acest teren se poate valorifica pe calea dreptului

comun.

Curtea de apel Suceava prin decizia

civilă nr. 367 din 25 februarie 2004 a admis apelul reclamantei, a anulat

sentința civilă nr. 457/2003 și a fixat termen pentru rejudecare la 23 martie

2003.

Pentru a pronunța această soluție

Curtea a reținut că sentința apelată s-a pronunțat cu procedura necompletă cu

pârâtul Municipiul Suceava care deși chemat în judecată de reclamantă, nu a

fost citat în cauză.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs Municipiul Suceava, care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 4

Motivele de recurs dezvoltate de

recurent s-au referit la neindicarea căii de atac a deciziei, la introducerea

în cauză a acestei părți în apel cu încălcarea dreptului la apărare, s-a arătat

că doar primarul are calitate procesuală.

Recursul este inadmisibil.

Instanța de apel investită cu

soluționarea apelului reclamantei a pronunțat, prin decizia atacată, o hotărâre

interimară întrucât a dispus rejudecarea cauzei în fond, acest lucru fiind

posibil, apelul fiind devolutiv, scop în care a fost fixat un termen de

judecată.

Potrivit art. 255 C. proc. civ.,

hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei în primă instanță se numesc

„sentințe” iar hotărârile prin care se soluționează apelul, recursul, precum și

recursul în înțelesul legii se numesc „decizii”. Toate celelalte hotărâri date

de instanță în cursul judecății se numesc „încheieri”.

Pronunțându-se într-o primă etapă

numai asupra apelului și considerând necesar să se fixeze un nou termen de

judecată pentru a rejudeca fondul, instanța de apel a înțeles să soluționeze

cauza în două etape și ca urmare hotărârea pronunțată asupra apelului dar care

a decis continuarea judecății în această fază, are caracterul unei hotărâri

întemeiate dată în cursul judecății.

După terminarea procesului de

judecată în instanța de apel, cu consecințele deduse din alegerea soluționării

cauzei în modalitatea mai sus arătată, se poate face aplicarea art. 299 alin.

(1) C. civ. care îngăduie atacarea cu recurs a hotărârilor date în apel.

Conform art. 316 C. proc. civ.

dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de

recurs care nu poate primi un recurs împotriva unor hotărâri premergătoare

decât o dată cu fondul. În acest sens sunt dispozițiile imperative ale art. 282

alin. (2) C. proc. civ. Hotărârile intermediare se socotesc a fi și ele atacate

prin atacarea hotărârilor care soluționează fondul [alin. (3) al aceluiași articol].

Pentru considerentele arătate se va

respinge ca inadmisibil recursul pârâtului.

Respinge ca inadmisibil

recursul declarat de pârâtul

Municipiul Suceava, prin Primar împotriva deciziei civile nr. 367 din 25

februarie 2004 a Curții de Apel Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-03-02
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1972/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 22 aprilie 2003 reclamanta V.E. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Comisia județe
ÎCCJ 2005-01-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 186/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă 5249 din 2 decembrie 2002 a Judecătoriei Suceava, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului P.Ș. și cererea de intervenție a suro
ÎCCJ 2006-04-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3911/2006
în proprietate. Din această suprafață, 2,3658 ha se află în intravilan, diferența de 13,6203 ha se află în extravilan, 32,03 ari sunt ocupați de drumuri de interes local, iar suprafața notificată este ocupată de construcții ale pârâtei. Pri
ÎCCJ 2006-11-09
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9075/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 900 din 8 noiembrie 2005 a Tribunalului Suceava a fost admisă acțiunea formulată de P.V., dispunându-se anularea dispoziției nr.
ÎCCJ 2006-09-12
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6897/2006
, face obiectul Legii nr. 10/2001 și nu este afectată de lucrări de investiții. De asemenea, intimatul nu a făcut dovada preluării valabile a acestui teren în proprietatea statului. Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel intimatul
Sursă