ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1972/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 22 aprilie 2003 reclamanta V.E. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Comisia județeană Suceava pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, contestație împotriva deciziei Primăriei municipiului Suceava nr. 613 din 19 martie 2003, solicitând anularea acesteia și pe fond, acordarea de măsuri reparatorii pentru o suprafață de 18 arii teren situat în intravilanul municipiului Suceava. În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 390 din 11 aprilie 1995 a Tribunalului Suceava, Comisia municipală de aplicare a Legii nr. 18/1991 a fost obligată să o pună în posesie cu suprafața în litigiu, însă ulterior, terenul a fost atribuit altor persoane.

Prin sentința civilă nr. 457 din 26 iunie 2003 Tribunalul Suceava a respins acțiunea ca nefondată, cu motivarea că în cauză sunt incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, terenul pentru care reclamanta solicită măsuri reparatorii fiind identic cu cel pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991. Faptul că reclamanta nu mai deține în prezent terenul respectiv, s-a apreciat că nu o îndreptățește să obțină măsuri reparatorii în echivalent. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis de către Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 367 din 25 februarie 2004, fiind anulată sentința, cu rejudecarea cauzei în fond, avându-se în vedere că la momentul judecății procedura de citare cu municipiul Suceava nu a fost legal îndeplinită.

În rejudecare, Curtea de Apel Suceava a pronunțat decizia nr. 56 din 5 aprilie 2006 prin care a respins acțiunea ca nefondată, reținând în considerente că terenul în litigiu are regimul juridic reglementat prin Legea nr. 18/1991, fiind astfel incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și arătând că în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea, întrucât nu mai este în posesia terenului în litigiu. Examinând actele și lucrările dosarului Înalta Curte reține că recursul este nefondat în sensul considerentelor ce succed. În mod neîndoielnic terenul în litigiu a fost solicitat și obținut de către reclamantă în temeiul Legii nr. 18/1991.

Faptul că în prezent ea nu se mai află în stăpânirea bunului nu o îndreptățește să obțină despăgubiri pe calea prevăzută de Legea nr. 10/2001, fiind incidente prevederile art. 8 din acest act normativ, ci are la îndemână, eventual, alte mijloace specifice pentru a-și valorifica dreptul. Așa fiind recursul va fi respins ca nefondat, conform dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta V.E. împotriva deciziei nr. 56 din 5 aprilie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2007.