ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1972/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Suceava la data de 22 aprilie 2003 reclamanta V.E. a formulat, în

contradictoriu cu pârâta Comisia județeană Suceava pentru aplicarea Legii nr.

10/2001, contestație împotriva deciziei Primăriei municipiului Suceava nr. 613

din 19 martie 2003, solicitând anularea acesteia și pe fond, acordarea de

măsuri reparatorii pentru o suprafață de 18 arii teren situat în intravilanul

municipiului Suceava.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că

prin sentința civilă nr. 390 din 11 aprilie 1995 a Tribunalului Suceava,

Comisia municipală de aplicare a Legii nr. 18/1991 a fost obligată să o pună în

posesie cu suprafața în litigiu, însă ulterior, terenul a fost atribuit altor

persoane.

Prin sentința civilă nr. 457 din 26 iunie

2003 Tribunalul Suceava a respins acțiunea ca nefondată, cu motivarea că în

cauză sunt incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, terenul pentru

care reclamanta solicită măsuri reparatorii fiind identic cu cel pentru care i

s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.

Faptul că reclamanta nu mai deține în prezent

terenul respectiv, s-a apreciat că nu o îndreptățește să obțină măsuri

reparatorii în echivalent.

Apelul declarat de reclamantă împotriva

acestei sentințe a fost admis de către Curtea de Apel Suceava prin decizia nr.

367 din 25 februarie 2004, fiind anulată sentința, cu rejudecarea cauzei în

fond, avându-se în vedere că la momentul judecății procedura de citare cu

municipiul Suceava nu a fost legal îndeplinită.

În rejudecare, Curtea de Apel Suceava a

pronunțat decizia nr. 56 din 5 aprilie 2006 prin care a respins acțiunea ca

nefondată, reținând în considerente că terenul în litigiu are regimul juridic

reglementat prin Legea nr. 18/1991, fiind astfel incidente dispozițiile art. 8

din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și arătând

că în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea, întrucât nu mai este în posesia

terenului în litigiu.

Examinând actele și lucrările dosarului

Înalta Curte reține că recursul este nefondat în sensul considerentelor ce

succed.

În mod neîndoielnic terenul în litigiu a fost

solicitat și obținut de către reclamantă în temeiul Legii nr. 18/1991. Faptul

că în prezent ea nu se mai află în stăpânirea bunului nu o îndreptățește să

obțină despăgubiri pe calea prevăzută de Legea nr. 10/2001, fiind incidente

prevederile art. 8 din acest act normativ, ci are la îndemână, eventual, alte

mijloace specifice pentru a-și valorifica dreptul.

Așa fiind recursul va fi respins ca nefondat,

conform dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamanta V.E. împotriva deciziei nr. 56 din 5

aprilie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 martie 2007.