ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3911/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

notificarea înregistrată la biroul executorului judecătoresc sub nr. 329 din 8

august 2001 și adresată Stațiunii de Cercetare Agricolă Suceava, reclamanta F.T.

a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a suprafeței

de 6,0558 ha teren arabil situat în Suceava, teren ce a aparținut tatălui său

și care făcea parte dintr-o suprafață mai mare de 15,9861 ha, preluată abuziv

de stat și din care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, în temeiul Legii

nr. 18/1991, pentru 9,61 ha.

Ca

răspuns la notificare, pârâta S.C.A. Suceava a emis decizia nr. 30 din 7 mai

2002 prin care s-a respins cererea reclamantei, cu motivarea că terenul nu se

află în administrarea pârâtei și cu trimitere la decizia nr. 3467/2001 a

Tribunalului Suceava.

În preambulul deciziei se arată că

reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului

notificat, iar pretențiile reclamantei privind acest teren au fost soluționate

de instanțele judecătorești în alte litigii.

Împotriva acestei decizii, reclamanta

a formulat o contestație înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr. 5936 din 1

iulie 2002.

Prin contestație, reclamanta a

solicitat anularea deciziei nr. 30/2002, restituirea în natură a suprafeței de

6,0558 ha sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

În motivarea contestației s-a arătat

că, suprafața de teren notificată face parte dintr-o suprafață de 15,9861 ha pe

care tatăl său a avut-o în proprietate. Din această suprafață, 2,3658 ha se

află în intravilan, diferența de 13,6203 ha se află în extravilan, 32,03 ari

sunt ocupați de drumuri de interes local, iar suprafața notificată este ocupată

de construcții ale pârâtei.

Prin sentința civilă nr. 952/2001 a

Judecătoriei Suceava s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 9,6100 ha,

în temeiul Legii nr. 18/1991, iar pentru diferența disponibilă de 6,0558 ha a

solicitat beneficiul Legii nr. 10/2001.

La data de 24 septembrie 2002,

pârâta a depus o întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației și

a solicitat introducerea în cauză a Agenției Domeniilor Statului, cu motivarea

că este proprietara terenului notificat, pe care l-a preluat pe baza

protocolului nr. 14242 din 21 mai 2002.

Contestația reclamantei a fost

respinsă ca nefondată prin sentința nr. 698 din 5 noiembrie 2002 a Tribunalului

Suceava, secția civilă.

S-a reținut incidența în cauză a

dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și faptul că suprafața

notificată a făcut obiectul unui litigiu pe temeiul Legii nr. 18/19941 care a

fost soluționat irevocabil.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 44 din 20 mai

2003 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Decizia este întemeiată pe

aceleași considerente ca și sentința, respectiv incidența prevederilor art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei a declarat

recurs, în termen legal, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenta susține că terenul în

litigiu nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, nefiind înscris în CAP. El a

fost preluat, fără titlu, de fosta G.A.S. transformată în actuala S.C.A. Mai

susține recurenta că organele competente i-au refuzat predarea documentelor din

care rezultă dreptul de proprietate al tatălui său.

Recursul reclamantei este nefondat

pentru considerentele ce urmează.

Obiectul prezentului litigiu în

constituie cererea reclamantei de restituire în natură sau de acordare a

măsurilor reparatorii prin echivalent conform Legii nr. 10/2001 pentru o

diferență de 6,0558 ha teren dintr-o suprafață de 15,9861 ha din care pentru

9,6100 ha i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.

Cererea a fost respinsă, atât de

către persoana juridică notificată cât și de către instanțele care s-au

pronunțat în cauză pentru două considerente: primul, constând în lipsa

dovezilor privind proprietatea acestui teren și, al doilea întemeiat pe

prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În scopul bunei soluționări a cauzei

a fost atașat dosarul nr. 2492/1994 al Judecătoriei Suceava la care sunt

atașate dosarele din căile de atac. Din examinarea probatoriului administrat în

aceste dosare, care au avut ca obiect plângerea reclamantei, întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 18/1991, împotriva hotărârii nr. 4405 din 5 septembrie

1991 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată

asupra Terenurilor Suceava rezultă legalitatea și temeinicia soluțiilor

pronunțate în prezenta cauză.

Astfel, prin hotărârea menționată,

comisia a respins contestația formulată de reclamantă și de ceilalți patru

frați ai săi împotriva hotărârii Comisiei municipale Suceava pentru

reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren de 7 ha Plângerea

formulată de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin

sentința civilă nr. 1515 din 26 februarie 1998 a Judecătoriei Suceava (dosar

nr. 2494/1994), cu motivarea că nu a depus acte doveditoare privind

proprietatea terenului solicitat. Sentința a fost casată, prin decizia nr. 1035

din 1 aprilie 1999 a Tribunalului Suceava, secția civilă, (dosar nr. 7595/1998)

și cauza a fost trimisă spre rejudecare Judecătoriei Suceava care, în dosarul

nr. 4691/R/1999 a pronunțat sentința civilă nr. 952 din 21 februarie 2001. Prin

această sentință s-a admis plângerea reclamantei, a fost desființată hotărârea

comisiei nr. 4405 din 5 septembrie 1991 și s-a reconstituit dreptul de

proprietate al reclamantei pentru 9,61 ha teren situat în cartierul Ițcani din

Suceava.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe a fost admis, prin decizia nr. 3467 din 8 noiembrie 2001, pronunțată

de Tribunalul Suceava, secția civilă, în dosarul nr. 5992/2001. Sentința a fost

schimbată în tot, respingându-se plângerea reclamantei. Această ultimă soluție

a fost menținută, prin anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamantă,

prin decizia nr. 2473 din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel Suceava, secția

civilă, în dosarul nr. 2596/2002.

S-a reținut, cu autoritate de lucru

judecat, că, potrivit declarației de avere datată 11 septembrie 1940, tatăl reclamantei

F.G. a avut în proprietate o suprafață de 10,90 ha teren situat pe raza

județului Durostor (Cadrilater, Bulgaria).

Deși este de necontestat că tatăl

reclamantei a fost strămutat, în același an 1940, în municipiul Suceava,

cartier Ițcani, reclamanta nu a reușit să aducă dovezi privind toată suprafața

de teren avută de tatăl său și pretinsa de reclamantă.

De altfel, chiar poziția reclamantei

a fost oscilantă pe parcursul derulării litigiului, formulând mai multe

precizări ale contestației, între care cea din 9 decembrie 1997, în dosarul nr.

2494/1994 al Judecătoriei Suceava, prin care a solicitat 16,57 ha, din care

2,37 ha intravilan și restul extravilan. Evident că, în această suprafață este

inclusă și cea pretinsă în litigiul de Legea nr. 10/2001.

Instanțele au reținut că, prin

sentința civilă nr. 250 din 15 ianuarie 1998 a Judecătoriei Suceava i s-a

recunoscut reclamantei, în calitate de succesoare după tatăl său, dreptul de

proprietate asupra unui teren de 1,54 ha, iar în indiviziune cu frații săi și

pentru o suprafață de 0,50 ha, conform adeverinței nr. 13803 din 11 septembrie

1991 a comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Instanțele care au soluționat

litigiul de fond funciar au reținut că, din suprafața totală de 16,57 ha

pretinsă de reclamantă prin precizarea de acțiune, aceasta a dovedit că tatăl

său a avut doar 11,65 ha din care, scăzând suprafața de 2,04 ha deja primită,

rămâne diferența de 9,61 ha pentru care s-a recunoscut, irevocabil, dreptul de

proprietate.

În prezentul litigiu, reclamanta

solicită, pe calea Legii nr. 10/2001, diferența de teren pe care nu a

dobândit-o pe temeiul Legii nr. 18/1991, dar pentru care s-a purtat un proces

și s-a pronunțat o soluție irevocabilă. Cererea reclamantei nu poate fi

primită, chiar în ipoteza în care ar îndeplini condițiile Legii nr. 10/2001

pentru că, într-adevăr, nu există dovezi privind proprietatea, pe care ar fi

trebuit să le administreze reclamanta.

Pe de altă parte, textul art. 8

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care delimitează domeniul său de aplicare de

actele normative speciale în materie de fond funciar, acte cu același caracter

reparator, stabilește în mod clar că nu intră sub incidența Legii terenurile al

căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991

republicată și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate

potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

Caracterul complementar al Legii nr.

10/2001, recunoscut prin Normele metodologice de aplicare a ei la pct. 8.1 nu

funcționează, în cauză pentru că nu sunt îndeplinite condițiile textului,

respectiv terenul de 6,0558 ha nu este intravilan (doar 2 ha susține reclamanta

în contradicție cu precizarea de acțiune din dosarul de fond funciar nr. 2494/1994)

și nu este disponibil. Aceasta fără a exclude faptul că reclamanta nu a depus

dovezi privind proprietatea lui, respectiv diferența peste suprafața de 11,65 ha

recunoscută în litigiul de fond funciar.

Pentru toate aceste considerente se

va respinge recursul ca nefondat, nefiind dovedite motive de nelegalitate ale

deciziei instanței de apel [art. 312 alin. (1) C. proc.].

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamanta F.T. împotriva deciziei nr. 44 din

20 mai 2003 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2006.