ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 982/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 17 ianuarie 2002, reclamanta C.A. a chemat în judecată pe F. Argeș pentru a se dispune anularea deciziei nr. 2386 din 13 decembrie 2002 emisă de pârâtă și pentru a fi obligată aceasta la 8.000.000 lei daune pentru lipsă de folosință a terenului. În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta a solicitat pârâtei, prin notificare comunicată prin executorul judecătoresc, să-i restituie, în natură, un teren intravilan de 1524 mp situat în „Vatra satului” Suseni, județul Argeș, care este ocupat în mod abuziv de pârâtă. Prin sentința civilă nr. 212 din 7 noiembrie 2002, Tribunalul Argeș a admis în parte cererea și a obligat-o pe pârâtă să restituie, în natură, reclamantei suprafața de 323 mp situată în satul Suseni, județul Argeș, respingând capătul de cerere privind acordarea de daune pentru lipsa de folosință a terenului.

Tribunalul a reținut, în esență, că greșit s-a respins cererea reclamantei de restituire, în natură, a imobilului solicitat, odată ce acest imobil a fost preluat abuziv de la R.M.I. (decedat), care este tatăl reclamantei, fiind atribuit, prin decizia fostului Consiliu Popular Județean Argeș, Cooperativei de consum Suseni, care a edificat pe acesta un magazin și anexe, ocupând suprafața de 1201 mp. Ca atare, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în privința terenului de 323 mp rămas liber și cele ale art. 24 din aceeași lege, pentru admiterea în parte a acțiunii. S-a mai reținut că, reclamanta nu a solicitat, prin notificare, și despăgubiri pentru restul terenului ocupat de construcțiile edificate de pârâtă, astfel că nu se poate constata și dreptul acesteia la despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termen legal, atât reclamanta, cât și pârâta. Reclamanta a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că, odată ce a reținut corect că terenul a fost preluat abuziv de la autorul reclamantei, trebuia să dispună fie restituirea în natură a întregului teren, fie obligarea pârâtei la despăgubiri pentru porțiunea de 1201 mp, ocupată de construcții și care nu ar putea fi restituită în natură. Prin apelul său, pârâta a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că ea nu are calitate procesuală activă în cauză, deoarece nu a avut și nu are în proprietate terenul în litigiu, care a fost atribuit C.C. Suseni la 4 noiembrie 1968, din domeniul public, pentru construirea unui magazin.

S-a mai arătat că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, terenul în litigiu nu face obiectul acestei legi. Prin decizia nr. 8/A din 22 ianuarie 2002, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a respins ca nefondat apelul contestatoarei C.A. și a admis apelul intimatei F. Argeș în sensul că respinge în totalitate contestația. Instanța de apel a reținut că reclamanta-contestatoare a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile deținute de tatăl său R.M.I., decedat, în calitate de unică moștenitoare a acestuia. Prin hotărârea nr. 96/1991 (anexa 3) poz.86, satul Suseni, contestatoarea a fost validată cu suprafața de 3,40 ha teren, avându-se în vedere că defunctul R.M.I.

figura în registrul agricol, în perioada 1959-1962 cu suprafața de 3,64 ha, iar la nivelul comunei Suseni s-a aplicat o cotă de reducere de 4 %. După reconstituirea dreptului de proprietate, contestatoarea a fost pusă în posesie pe mai multe suprafețe de teren, menționate în adresa nr. 1569/2000, suprafețe care, însumate dau suprafața de 3,40 ha teren. Instanța a reținut că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestora terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000, solicitate conform Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 169/1997. Contestația formulată în baza Legii nr. 10/2001 pentru un teren ce a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, este inadmisibilă, iar sentința apelată, prin care s-a admis în parte această contestație, este nelegală.

Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs reclamanta C.A. pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând încălcarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea menționată fiind dată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001. A susținut reclamanta că terenul pretins, de 1524 mp, teren intravilan cămin de casă aferent construcțiilor edificate pe el, a fost înscris în cadastrul agricol al fostei U.J.C.C. Argeș, devenită ulterior F. Argeș (în baza Legii nr. 109/1996), nefiind cuprins în suprafața de 3,40 ha validată și nu a fost pusă în posesie, nefiind liber, având construcții (magazin alimentar cu anexe), precizându-se în adresa nr. 1569/2000 a Comisiei Locale de fond funciar că Legea nr. 18/1991, cu modificările ulterioare, nu a reglementat expres situația juridică a terenurilor pe care s-au ridicat construcții de către organizațiile cooperatiste în perioada 1962-1989.

Recursul este fondat. Din probele administrate în dosar rezultă că, în mod greșit, instanța de apel a respins acțiunea ca inadmisibilă. Terenul pretins de reclamantă nefiind cuprins în suprafața totală de 3,40 ha, validată de comisia de fond funciar, fiind teren intravilan separat de celelalte terenuri, a fost preluat abuziv de Cooperativa Suseni, în baza adresei nr. 492 din 13 septembrie 1968 a fostului Consiliu Județean Argeș. Astfel, instanța de apel, fără să analizeze actele dosarului în spiritul prevederilor Legii nr. 10/2001, considerând că terenul pretins de reclamantă a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, a respins ca inadmisibilă contestația, reținând eronat că potrivit art. 8 alin. (1) din lege, acesta nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

Or, din dispozițiile H.G. nr. 498 din 18 aprilie 2003 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, art. 8 alin. (1) rezultă că „restituirea, în natură, a terenurilor (inclusiv cele arabile) aflate în intravilanul localităților, intră sub incidența procedurilor prevăzute de lege, dacă terenul respectiv este disponibil”. Caracterul reparatoriu al legii acoperă și acele terenuri din intravilan care nu au fost restituite până la intrarea în vigoare a legii, respectiv 14 februarie 2001, persoanelor îndreptățite, situație la care se referă și cazul în speță. Astfel, restituirea în natură a terenurilor (cele arabile), aflate în intravilan, intră sub incidența procedurii Legii nr. 10/2001.

În consecință, recursul se privește fondat, urmează a se casa hotărârea atacată și a se trimite cauza spre rejudecare, Curții de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de C.A. împotriva deciziei nr. 8/A din 22 ianuarie 2003 a Curții de Apel Pitești. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2004.