ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 982/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 17

ianuarie 2002, reclamanta C.A. a chemat în judecată pe F. Argeș pentru a se

dispune anularea deciziei nr. 2386 din 13 decembrie 2002 emisă de pârâtă și

pentru a fi obligată aceasta la 8.000.000 lei daune pentru lipsă de folosință a

terenului.

În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta a

solicitat pârâtei, prin notificare comunicată prin executorul judecătoresc,

să-i restituie, în natură, un teren intravilan de 1524 mp situat în „Vatra

satului” Suseni, județul Argeș, care este ocupat în mod abuziv de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 212 din 7 noiembrie

2002, Tribunalul Argeș a admis în parte cererea și a obligat-o pe pârâtă să

restituie, în natură, reclamantei suprafața de 323 mp situată în satul Suseni,

județul Argeș, respingând capătul de cerere privind acordarea de daune pentru

lipsa de folosință a terenului.

Tribunalul a reținut, în esență, că greșit s-a

respins cererea reclamantei de restituire, în natură, a imobilului solicitat,

odată ce acest imobil a fost preluat abuziv de la R.M.I. (decedat), care este

tatăl reclamantei, fiind atribuit, prin decizia fostului Consiliu Popular

Județean Argeș, Cooperativei de consum Suseni, care a edificat pe acesta un

magazin și anexe, ocupând suprafața de 1201 mp.

Ca atare, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în privința terenului de 323 mp rămas

liber și cele ale art. 24 din aceeași lege, pentru admiterea în parte a

acțiunii.

S-a mai reținut că, reclamanta nu a solicitat,

prin notificare, și despăgubiri pentru restul terenului ocupat de construcțiile

edificate de pârâtă, astfel că nu se poate constata și dreptul acesteia la

despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în

termen legal, atât reclamanta, cât și pârâta.

Reclamanta a criticat sentința pentru

nelegalitate și netemeinicie, în sensul că, odată ce a reținut corect că

terenul a fost preluat abuziv de la autorul reclamantei, trebuia să dispună fie

restituirea în natură a întregului teren, fie obligarea pârâtei la despăgubiri

pentru porțiunea de 1201 mp, ocupată de construcții și care nu ar putea fi

restituită în natură.

Prin apelul său, pârâta a criticat sentința

pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că ea nu are calitate procesuală

activă în cauză, deoarece nu a avut și nu are în proprietate terenul în

litigiu, care a fost atribuit C.C. Suseni la 4 noiembrie 1968, din domeniul

public, pentru construirea unui magazin.

S-a mai arătat că, potrivit art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, terenul în litigiu nu face obiectul acestei legi.

Prin decizia nr. 8/A din 22 ianuarie 2002,

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a respins ca nefondat apelul

contestatoarei C.A. și a admis apelul intimatei F. Argeș în sensul că respinge

în totalitate contestația.

Instanța de apel a reținut că

reclamanta-contestatoare a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în

baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile deținute de tatăl său R.M.I., decedat,

în calitate de unică moștenitoare a acestuia.

Prin hotărârea nr. 96/1991 (anexa 3) poz.86, satul

Suseni, contestatoarea a fost validată cu suprafața de 3,40 ha teren, avându-se

în vedere că defunctul R.M.I. figura în registrul agricol, în perioada

1959-1962 cu suprafața de 3,64 ha, iar la nivelul comunei Suseni s-a aplicat o

cotă de reducere de 4 %.

După reconstituirea dreptului de proprietate,

contestatoarea a fost pusă în posesie pe mai multe suprafețe de teren, menționate

în adresa nr. 1569/2000, suprafețe care, însumate dau suprafața de 3,40 ha

teren.

Instanța a reținut că, potrivit art. 8 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestora terenurile al căror

regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000,

solicitate conform Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 169/1997.

Contestația formulată în baza Legii nr. 10/2001

pentru un teren ce a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, este inadmisibilă, iar

sentința apelată, prin care s-a admis în parte această contestație, este

nelegală.

Împotriva acestei din urmă decizii a formulat

recurs reclamanta C.A. pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând încălcarea

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea menționată fiind dată cu încălcarea

prevederilor Legii nr. 10/2001.

A susținut reclamanta că terenul pretins, de

1524 mp, teren intravilan cămin de casă aferent construcțiilor edificate pe el,

a fost înscris în cadastrul agricol al fostei U.J.C.C. Argeș, devenită ulterior

F. Argeș (în baza Legii nr. 109/1996), nefiind cuprins în suprafața de 3,40 ha

validată și nu a fost pusă în posesie, nefiind liber, având construcții

(magazin alimentar cu anexe), precizându-se în adresa nr. 1569/2000 a Comisiei

Locale de fond funciar că Legea nr. 18/1991, cu modificările ulterioare, nu a

reglementat expres situația juridică a terenurilor pe care s-au ridicat

construcții de către organizațiile cooperatiste în perioada 1962-1989.

Recursul este fondat.

Din probele administrate în dosar rezultă că, în

mod greșit, instanța de apel a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Terenul pretins de reclamantă nefiind cuprins în

suprafața totală de 3,40 ha, validată de comisia de fond funciar, fiind teren

intravilan separat de celelalte terenuri, a fost preluat abuziv de Cooperativa

Suseni, în baza adresei nr. 492 din 13 septembrie 1968 a fostului Consiliu

Județean Argeș.

Astfel, instanța de apel, fără să analizeze

actele dosarului în spiritul prevederilor Legii nr. 10/2001, considerând că

terenul pretins de reclamantă a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, a respins ca

inadmisibilă contestația, reținând eronat că potrivit art. 8 alin. (1) din

lege, acesta nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

Or, din dispozițiile H.G. nr. 498 din 18 aprilie

2003 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, art. 8

alin. (1) rezultă că „restituirea, în natură, a terenurilor (inclusiv cele

arabile) aflate în intravilanul localităților, intră sub incidența procedurilor

prevăzute de lege, dacă terenul respectiv este disponibil”.

Caracterul reparatoriu al legii acoperă și acele

terenuri din intravilan care nu au fost restituite până la intrarea în vigoare

a legii, respectiv 14 februarie 2001, persoanelor îndreptățite, situație la

care se referă și cazul în speță.

Astfel, restituirea în natură a terenurilor

(cele arabile), aflate în intravilan, intră sub incidența procedurii Legii nr. 10/2001.

În consecință, recursul se privește fondat,

urmează a se casa hotărârea atacată și a se trimite cauza spre rejudecare,

Curții de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de C.A. împotriva

deciziei nr. 8/A din 22 ianuarie 2003 a Curții de Apel Pitești.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2004.