ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6475/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele

:

Prin sentința civilă nr. 69 din 25 aprilie 2002

a Tribunalului Argeș a fost admisă în parte cererea formulată de P.V., V.P. și B.D.

împotriva SC F.M. SA, dispunându-se restituirea în natură către petenți a

terenului situat în intravilanul comunei Rucăr județul Argeș, în suprafață de 2066

mp, compus din parcelele de 105 mp și 1961 mp cu vecinătățile menționate în

dispozitiv, identificate prin schița nr. 3 a raportului de expertiză efectuat

de ing. M.I., existentă la dosar nr.1636/2001 al Tribunalului Argeș.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în

vedere în esență că autoarea reclamanților, M.M. a dobândit prin contractul de

schimb transcris sub nr. 1249/921 la grefa Tribunalului Muscel, terenul în

suprafață de ¼ ha care se află în folosința pârâtei, fiind preluat

abuziv de stat, fără nici un titlu. Pentru că terenul a fost înscris nelegal în

titlul de proprietate al pârâtei, s-a apreciat că trebuie restituit în natură,

conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și anume partea din teren neocupată

de construcții.

Apelurile declarate de reclamanți și pârâtă

împotriva acestei hotărâri, au fost respinse ca nefondate, prin decizia nr. 95

din 5 decembrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

S-a reținut că tribunalul a făcut o corectă

aplicare a prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, precum și ale

art. 20 alin. (2) din aceeași lege și că nu sunt aplicabile prevederile art. 46

alin. (1) și (2) invocate de pârâtă.

Împotriva acestei decizii au declarat

recursurile de față atât reclamanții, cât și pârâta.

În primul recurs, se susține că hotărârea

atacată este nelegală și netemeinică, conform art. 304 pct. 10 C. proc. civ.,

întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra unei dovezi, care era hotărâtoare

pentru dezlegarea pricinii, anume adresa nr. 6682 din 4 decembrie 2002 emisă de

Consiliul Local Rucăr, din care rezultă că nu s-a găsit înregistrată

autorizația de construire pentru hala de tâmplărie a Fabricii de cherestea

Rucăr. În consecință se solicită restituirea în natură și a suprafeței de teren

de 434 mp, ocupată de hala de tâmplărie.

În motivarea recursului declarat de pârâtă se

susține că în mod greșit tribunalul nu a avut în vedere că întreaga suprafață

de teren de 2500 mp ce a aparținut autoarei reclamanților este ocupată de

construcții proprietatea sa, fiind incluse în patrimoniul societății comerciale

și ca atare nu trebuia restituită nici o parcelă de teren.

Este invocată privatizarea în conformitate cu

prevederile O.G. nr. 88/1997 și Legii nr. 99/1999, precum și lipsa rolului

activ al instanței în aplicarea prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Ambele recursuri sunt neîntemeiate urmând a fi

respinse ca atare.

Cu privire la recursul declarat de reclamanți,

se constată că instanțele au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 10 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001, în acord și cu prevederile alin. (1) al aceluiași

text, dispunând restituirea în natură numai a terenului liber, nu și a

terenului preluat în mod abuziv, pe care s-au ridicat construcții. Ori, în

speță este necontestat, că terenul este ocupat în parte cu hala de tâmplărie,

astfel că în mod corect nu s-a dispus și restituirea acestei parcele de teren.

Cât privește neluarea în seamă a adresei la care

se face referire prin recurs, este de reținut că textul aplicabil nu face vreo

distincție între construcție autorizată sau neautorizată. Aceasta este o

chestiune de fapt și de drept, ce poate fi apreciată numai de instanță, în

cadrul unui proces legal instrumentat, cu respectarea procedurilor de drept

comun sau a celor speciale în materie cu referire strictă la respectarea

termenelor de procedură și de declanșare a unei atari acțiuni separate, ceea ce

în speță nu s-a realizat. Și cum existența construcției este de necontestat,

iar nelegalitatea ridicării ei nu s-a dovedit, printr-o hotărâre judecătorească

irevocabilă, rezultă că soluția dată de instanțe este în acord cu prevederile

legale aplicabile.

Cu privire la cel de al doilea recurs este de

observat că nu sunt de primit susținerile pârâtei, în sensul că întreaga

suprafață de teren solicitată este ocupată de construcții.

Dimpotrivă, expertiza tehnică efectuată în cauză

de ing. M.I. (dosar 1636/2001 – Tribunalul Argeș) face deplină dovadă că

singura construcție existentă pe teren este hala de tâmplărie, pe restul

terenului aflându-se alei betonate, suporți de cherestea, șină de vagoane,

toate acestea din urmă neputând fi considerate „construcții” în sensul legii.

Celelalte motive de recurs de asemenea nu sunt

de admis în situația în care este necontestat că imobilul a fost preluat fără

nici un titlu de la autoarea reclamanților, deci în mod abuziv. În această

situație nici actele de înstrăinare nu pot fi salvate, prin nici o modalitate,

întrucât s-a înstrăinat un bun al altuia, înstrăinătorul nu a avut vreun titlu

juridic. Și dacă rațiunea Legii nr. 10/2001 este aceea de a declara nule

absolut chiar și actele de înstrăinare având ca obiect imobile preluate fără

titlu valabil, cu atât mai mult înseamnă că rațiunea legii a fost implicit

aceea de a declara nule absolut actele de înstrăinare încheiate în legătură cu

imobile preluate în lipsa unui titlu valabil. Prin urmare, dat fiind că în

speță preluarea imobilului s-a făcut fără titlu, rezultă că nu sunt incidente

în speță prevederile de protecție cuprinse în art. 46 alin. (2) din lege, ce au

în vedere numai înstrăinările, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de

privatizare, având ca obiect numai imobile preluate fără titlu valabil.

De aceea, recursurile de față urmează a fi

respinse ca neîntemeiate, fiind legală și temeinică decizia recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

reclamanții V.P., B.D., P.V. și de pârâta SC F.M. SA Câmpulung împotriva

deciziei nr. 95/A din 5 decembrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 noiembrie 2004.