ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2225/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2225/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 22
aprilie 2002 sub nr. 3227 la Tribunalul Argeș, reclamanții H.I. și R.F. au
acționat în judecată SC M. SA Câmpulung și A.P.A.P.S. București, contestând
dispozițiile nr. 167 din 11 februarie 2002 și 3899 din 26 martie 2002, în
condițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, dispoziții prin care li s-a respins
notificarea privind restituirea terenului situat în Municipiul Câmpulung, în
suprafață de 1.400 mp.
La 22 mai 2002 contestatorii și-au
completat acțiunea, precizând că terenul a aparținut numitului H.G. (decedat)
la a cărei succesiune vine în calitate de nepoți și că pe terenul în litigiu a
existat o casă de locuit și o magazie, care în decursul timpului au fost
demolate.
S-a arătat că terenul a fost preluat
de stat abuziv, astfel că orice act de înstrăinare, inclusiv acela din cadrul
procesului de privatizare este lovit de nulitate conform art. 46 alin. (3) din
Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 80 din 26
februarie 2003, Tribunalul Argeș a respins contestația formulată de H.C.I. și
R.F.
Pentru a pronunța această soluție
tribunalul a concluzionat că reclamanții contestatori nu și-au probat dreptul
de proprietate și că SC M. SA deține proprietatea terenului în baza
certificatului de atestare a acestui drept emis în baza Legii nr. 15/1990 și
H.G. 834/1991 iar în cadrul procesului de privatizare, imobilul a revenit
societății în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 21 din 10 august
1999, încheiat de bună credință cu F.P.S.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia
civilă nr. 109 din 30 iunie 2003 a admis apelul contestatorilor și a schimbat
sentința, în sensul că a admis în parte contestația și a obligat SC M. SA
Câmpulung să le restituie suprafața de 612 mp teren, conform anexei la raportul
de expertiză P.M., menținând sentința față de A.P.A.P.S. București.
S-a reținut în considerentele
deciziei că terenul a fost preluat nelegal de stat și că în cauză sunt
întrunite elementele dispozițiunilor Legii nr. 10/2001 de restituire a
terenului liber de construcții în suprafață de 612 mp conform raportului de
expertiză.
Întrucât deținătorul terenului era
doar societatea M. SA, acțiunea a fost admisă în parte, numai împotriva acestei
pârâte.
Prin decizia nr. 5897 din 27
octombrie 2004 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile
declarate de contestatori și de pârâta SC M. SA, casând decizia civilă nr.
109/A din 30 iunie 2003, cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor la
Curtea de Apel Pitești, cu îndrumarea ca instanța să se pronunțe nu numai în
privința porțiunii de 612 m teren dar și în privința celorlalte suprafețe de
teren libere de construcții, vândute unei terțe persoane, în timpul procesului,
și identificate prin cele două expertize, precum și în privința construcției
evaluată la 53.444.135 lei, demolată de pârâtă deasemeni, instanța de recurs a
constatat că instanța de apel nu a verificat dacă terenul a cărei restituire se
solicită este inclus în suprafața de teren la care se referă certificatul de
atestare a dreptului de proprietate al SC M. SA seria MO nr. 00181 din 29
ianuarie 1993.
Prin decizia civilă nr. 457 din 23
noiembrie 2005 pronunțată după casarea cu trimitere, Curtea de Apel Pitești a
respins ca nefondat apelul contestatorilor H.C.I. și R.F. pe considerentul că
aceștia nu și-au probat legitimarea procesuală activă de persoane îndreptățite
în calitate de succesori ai defunctului H.G. și nici dreptul de proprietate al
acestuia din urmă asupra terenului în litigiu.
Deasemeni instanța de apel a reținut
că terenul revendicat a intrat în proprietatea SC M. SA în temeiul
certificatului de atestare a acestui drept și a contractului de
vânzare-cumpărare acțiuni încheiat cu bună credință de societate cu A.P.A.P.S.,
fiind astfel întrunite cerințele art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În recursul declarat împotriva
deciziei nr. 457/a din 23 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești,
H.I. și R.F. arată că în pofida probelor administrate instanța de apel a
reținut că aceștia nu și-au probat legitimarea de persoane îndreptățite în calitate
de succesori ai lui H.G. și dreptul de proprietate al acestuia în privința
terenului de 1.400 mp și a construcției existentă pe teren.
Deasemeni recurenții invocând
nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată că prin decizia
pronunțată instanța de apel nu s-a conformat îndrumărilor date de Înalta Curte
de Casație și Justiție prin decizia de casare, care a statuat cu putere de
lucru judecat în privința suprafeței de 612 mp teren, la a cărei restituire
sunt îndreptățiți recurenții.
Instanța de apel a făcut o greșită
aplicare a dispozițiunilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 atunci când
a reținut că SC M. fiind privatizată, nu este ținută de restituirea în natură a
lucrurilor dobândite cu bună credință, deoarece preluarea imobilului s-a făcut
de stat fără titlu iar privatizarea implicând o transmisiune universală sau cu
titlu universal al patrimoniului, persoana juridică dobânditoare rămâne ținută
de aceleași obligații ca și persoană juridică transmițătoare.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 315 C. proc. civ. în
caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept
dezbătute precum și asupra necesității administrării unor probe sunt
obligatorii pentru judecătorii fondului. După casare, instanța de fond va judeca
din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei
hotărâre a fost casată.
În speță, prin decizia nr. 5897 din
27 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat cu
autoritate de lucru judecat în privința legitimării reclamanților de persoane
îndreptățite la restituirea terenului și corelativ la obligația SC M. de a
restitui cel puțin suprafața de 612 mp din suprafața totală de 1400 mp a
terenului revendicat.
În acest context instanța de
trimitere nu mai avea a se pronunța în legătură cu legitimarea reclamanților și
dreptul lor de proprietate asupra terenului dobândit prin succesiune, preluat
de stat fără titlu.
În discuție au rămas potrivit
deciziei de casare suprafețele de teren de 220 mp și 280 mp, ulterior vândute
în timpul litigiului, numitului G.G. și dacă aceste suprafețe sunt incluse în
certificatul de atestare a dreptului de proprietate MO9 nr. 0018 din 29
ianuarie 1993 aparținând intimatei.
În totală contradicție cu statuările
deciziei de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care reține că pe
terenul în litigiu, la data preluării de către stat a existat o construcție
evaluată la 53.444.135 lei ce a fost demolată de societatea pârâtă, instanța de
trimitere reține dimpotrivă, că la dosar nu există dovezi în sensul că pârâta
ar fi demolat construcțiile de pe teren sau că pe teren ar fi existat o casă.
Întrucât instanța de trimitere,
concluzionează asupra unor aspecte în privința cărora instanța de recurs a
statuat irevocabil, înfrângând astfel principiul autorității de lucru judecat
au rămas neanalizate celelalte aspecte decurgând din primele ale apelului
contestatorilor și apărările de fond ale intimatei, inclusiv sub aspectul
posibilității de restituire în natură a porțiunilor de teren neacoperite de
construcții, în privința cărora prin decizia 5897 din 27 octombrie 2004
instanța supremă a dispus ca instanța de trimitere să se pronunțe.
În acest context și întrucât Curtea
de Apel Pitești nu s-a conformat deciziei de casare, în temeiul art. 319 C.
proc. civ. se impune admiterea recursului declarat de contestatori și casarea
cu trimitere spre rejudecare a deciziei 457 din 23 noiembrie 2005 a Curții de
Apel Pitești, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
reclamanții H.I. și R.F. împotriva deciziei nr. 457 A din 23 noiembrie 2005 a
Curții de Apel Pitești, secția civilă.
Casează decizia recurată și trimite
cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 9 martie 2007.