ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6723/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : La data de 13 august 2002, reclamanții T.V., M.M., S.M. și M.S. au chemat în judecată pe pârâții Administrația Domeniului Public Pitești, R.I. și R.V. pentru restituirea în natură a imobilului situat în Pitești, și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din data de 8 ianuarie 1997 încheiat de pârâți. Reclamanții au susținut că imobilul a aparținut autorului lor S.C., de la care a fost preluat de stat conform Legii nr. 4/1973 și apoi, a fost vândut, la data de 8 ianuarie 1997, pârâților R.I. și V. la prețul de 8.000.000 lei ce este un preț nesincer și derizoriu. Prin încheierea din data de 17 martie 2003 a fost disjunsă cererea reclamantului pentru constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare formându-se dosarul nr. 1371/2003.

Rămânând investit cu soluționarea cererii de restituire în natură a imobilului în litigiu, Legea nr. 10/2001, Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința nr. 165 din 2 iunie 2003 a respins acțiunea reclamanților ca efect al admiterii excepțiilor de prematuritate a introducerii acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a pârâților R.I. și V. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că atâta vreme cât nu s-a emis o decizie sau o dispoziție motivată, acțiunea reclamanților este prematur formulată și că în acest moment ei au la îndemână doar o acțiune în „obligație de a face”, prin care să solicite obligarea primăriei să emită decizie sau dispoziție, urmând ca după emiterea acestora să poată sesiza instanța cu o acțiune pentru restituirea în natură a imobilului.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților R.I. și R.V., tribunalul a constatat că potrivit Legii nr. 10/2001 poate fi obligată la restituirea în natură a unui imobil numai persoana juridică deținătoare, nu și persoanele fizice ce au cumpărat imobilul. Că reclamanții, deși au notificat primăria, nu au înțeles să cheme în judecată această entitate administrativă, astfel încât pârâții ca persoane fizice nu au calitate procesuală în cauză. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 151/A din 14 octombrie 2003 a respins ca nefondat apelul reclamanților pentru aceleași considerente avute în vedere de instanța de fond.

În termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. împotriva acestei ultime decizii au declarat recurs reclamanții, fără a indica vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Recurenții, în dezvoltarea motivelor de recurs susțin că instanța nu și-a manifestat rolul activ la care se referă art.129 și 130 C. proc. civ. pentru aflarea adevărului; că a soluționat procesul fără să cerceteze fondul cauzei și le-a fost încălcat dreptul de proprietate; dacă s-ar fi cercetat fondul s-ar fi observat că pârâta Administrația Domeniului Public Pitești a susținut, în numele primăriei, că proprietarii au primit despăgubiri. Aceste susțineri pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 112 și art. 129 C. proc. civ., reclamantul este acela care arată în acțiune partea cu care înțelege să se judece precum și obiectul acțiunii. În temeiul art. 129 alin. (6) C. proc. civ. „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”. În cauza de față, instanța de apel a dat dovadă de rol activ și a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente cauzei. Astfel, în mod judicios s-a constatat că recurenții-reclamanți au adresat notificarea prevăzută de Legea nr. 10/2001 Primăriei Municipiului Pitești, ca persoană juridică deținătoare a imobilului în litigiu, dar nu au înțeles să cheme în judecată primăria și au cerut direct instanței să dispună restituirea în natură a imobilului.

Potrivit art. 21-23 din Legea nr. 10/2001, după notificarea persoanei juridice deținătoare la care se atașează actele doveditoare, aceasta din urmă este obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție, motivată pe care o comunică persoanei îndreptățite. Persoana îndreptățită nemulțumită poate contesta decizia sau dispoziția în instanță în termen de 30 de zile de la comunicare. În cauză, reclamanții, fără a aștepta emiterea deciziei sau dispoziției de către primărie, s-au adresat direct instanței, ori o asemenea, acțiune este prematură, așa cum în mod legal au stabilit instanțele făcând o aplicare corectă a dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Față de cele ce preced și în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanții T.V., M.M., S.M. și M.S., împotriva deciziei civile nr. 151/A din 14 octombrie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2004.