ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2850/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin notificarea înregistrată sub nr.2443

din 8 octombrie 2001 și adresată A.P.A.P.S. prin intermediul executorului judecătoresc,

reclamanții N.T. și N.A. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 20, art. 21

și art. 27 din Legea nr. 10/2001, emiterea unei dispoziții sau a unei decizii de

restituire în natură a imobilului situat în Câmpulung-Muscel, județul Argeș compus

dintr-o casă de locuit (parter și etaj), două construcții anexe (magazie și grajd)

și teren de 3324 mp.

Întrucât reclamanții nu au primit nici

un răspuns la această notificare au formulat o acțiune la Tribunalul Argeș, înregistrată

sub nr. 5741 din 15 august 2002.

Prin acțiune au chemat în judecată A.P.A.P.S.

și Uzina A. Câmpulung-Muscel (denumită corect SC A. SA), solicitând obligarea acestora

să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul menționat mai sus.

În motivarea acțiunii, reclamanții au

arătat că imobilul a fost construit de străbunicul lor I.D.N., iar într-o decizie

a Ministerului Finanțelor cu nr. 10964/1914 apare ca având nuda proprietate G.I.N.,

bunicul reclamanților.

Casa a fost locuită până în 1925 de tatăl

reclamanților și în continuare, până în 1938 de bunica acestora. În anul 1940, imobilul

a fost rechiziționat în folosul regimentului din Câmpulung, județul Muscel, iar

în anul 1946 a devenit sediul Comandamentului trupelor sovietice.

Ulterior plecării acestora, în imobil

a funcționat secția de pediatrie a Spitalului Câmpulung până în 1987 când este atribuit

pârâtei SC A. SA.

Reclamanții au mai arătat că imobilul

nu a intrat niciodată cu titlu în proprietatea statului, iar pârâta SC A. SA, deși

l-a primit în administrare nu l-a folosit niciodată.

De altfel, reclamanții susțin că au notificat-o

și pe pârâta SC A. SA, la data de 25 aprilie 2001, solicitându-i restituirea în

natură a imobilului, iar aceasta i-a răspuns, cu adresa nr. 12508 din 13 septembrie

2001, în sensul de a se adresa instituției publice implicate în privatizare, respectiv

A.P.A.P.S., ceea ce au și făcut ulterior.

Reclamanții au menționat că au formulat

și o acțiune în revendicare a imobilului, la data de 21 ianuarie 1999, în contradictoriu

cu Primăria Municipiului Câmpulung și cu SC A. SA, care a fost admisă la instanța

de fond, menținută în apel, dar respinsă în recurs pentru încălcarea principiului

unanimității, ea fiind formulată numai de reclamantul N.T., nu și de sora acestuia,

respectiv reclamanta N.A.

De asemenea, pentru a contura un tablou

complet al situației imobilului și a proprietarilor lui, reclamanții au arătat și

faptul că tatăl lor A.G.N., fost primar în Câmpulung a suferit o condamnare în anul

1959 pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, fiind achitat de Curtea

Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia nr. 408 din 16 martie 1994, ca

urmare a admiterii unui recurs în anulare, înlăturându-se măsura confiscării averii.

Acțiunea reclamanților a fost admisă

prin sentința nr. 90 din 20 februarie 2003 a Tribunalului Argeș, secția civilă.

În motivarea sentinței s-a reținut că

reclamanții au făcut dovada că sunt succesorii autorilor lor, iar imobilul a fost

preluat în mod abuziv, fără a face obiectul naționalizării sau al altei forme de

preluare cu respectarea legislației în vigoare la acea dată.

Prin deciziile nr. 20 din 24 iunie 1987

și respectiv nr. 192 din 4 iulie 1987 ale fostului Comitet Executiv al Consiliului

Popular Argeș, imobilul în litigiu a fost transmis în administrare către SC A. SA.

Apreciindu-se că restituirea în natură

este posibilă, în baza art. 24 din Legea nr. 10/2001 s-a admis acțiunea reclamanților

astfel cum a fost formulată.

Apelul declarat de pârâta A.P.A.P.S.

împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 114/A din 3 septembrie

2003 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

În motivarea deciziei s-a reținut că,

potrivit art. 2 din Legea nr. 10/2001, prin imobile preluate în mod abuziv se înțeleg

și cele preluate în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor, care nu au fost

restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensații echitabile.

În legătură cu excepția lipsei calității

procesuale a pârâtei apelante s-a reținut că aceasta este nefondată, în raport de

dispozițiile art. 12 pct. 4 din H.G. nr. 614/2001 coroborate cu cele ale art. 27

alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

S-a mai reținut că reclamanții și-au

dovedit calitatea procesuală activă și că imobilul poate fi restituit în natură

deoarece nu a fost niciodată folosit de SC A. SA, care se află într-un program de

privatizare PSAL.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs pârâta A.P.A.P.S. (devenită A.V.A.S., prin O.U.G. nr. 23/2004

privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a A.V.A.B. prin comasarea prin absorbție

cu A.P.A.P.S.), criticând-o pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

În cererea de recurs, pârâta reia motivația

din apel, detaliind-o.

Astfel, susține excepția lipsei calității

sale procesuale pasive, întemeiată pe dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr.

10/2001; recurenta ar fi avut calitate procesuală dacă reclamanții ar fi solicitat

măsuri reparatorii prin echivalent constând în acțiuni la societățile comerciale

tranzacționate pe piața de capital.

Pe fond, recurenta arată că este de atributul

instanței să stabilească dacă un imobil a fost preluat cu titlu sau fără titlu,

iar în ipoteza în care preluarea s-a făcut cu titlu urmează să se verifice dacă

acesta este valabil sau nu.

Art. 27 din Legea nr. 10/2001 vizează

situația preluării cu titlu valabil, caz în care recurenta ar avea calitate procesuală,

iar persoana îndreptățită nu ar putea să obțină decât măsuri reparatorii în echivalent,

ceea ce reclamanții nu au solicitat în prezenta cauză.

Recursul este nefondat.

Reclamanții au dovedit că sunt persoane

îndreptățite, potrivit Legii nr. 10/2001, la restituirea în natură a imobilului

constând în casă (parter și etaj) cu două construcții anexe (magazie și grajd) și

teren de 3324 mp.

Au depus în acest sens acte de stare

civilă și decizia nr. 114/A din 3 septembrie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția

civilă, din care rezultă că sunt succesori în linie directă ai bunicului lor G.N.

și ai tatălui lor A.N.

Imobilul a aparținut autorului G.N.,

conform deciziunii nr. 10964/1914 a Ministerului Finanțelor, Biroul Succesiunilor

unde acesta figurează cu nuda proprietate.

Din probatoriul cu înscrisuri administrat

în cauză rezultă că imobilul a fost preluat abuziv de stat, fără nici un titlu.

Reclamanții au susținut că imobilul a

fost rechiziționat în anul 1946, dar nu s-a depus nici o dovadă în acest sens.

De asemenea, Filiala Arhivelor Statului

Pitești atestă, cu adresa nr. 217 din 27 iunie 1994, că imobilul nu figurează printre

cele naționalizate pe raza fostului județ Muscel.

În cauză nu s-a invocat și nici nu s-a

dovedit că imobilul ar fi făcut obiectul confiscării averii tatălui reclamanților,

ca urmare a condamnării sale penale din anul 1959.

Din deciziile nr. 20 din 24 iunie 1987

și respectiv nr. 192 din 4 iulie 1987, ambele emise de Comitetul Executiv al Consiliului

Popular Județean Argeș rezultă că imobilul a fost transmis din administrarea Direcției

Sanitare a județului Argeș în administrarea Î.A. Câmpulung, în temeiul Decretului

nr. 409/1955 privind transmiterea bunurilor proprietatea statului.

Prin urmare nu s-a dovedit că pârâta

intimată SC A. SA. are vreun titlu asupra acestui imobil, ca de altfel și statul,

care l-a preluat abuziv, fiind justificată cererea reclamanților de restituire în

natură.

Restituirea este posibilă pentru că imobilul

nu este folosit de nimeni și se află abandonat, într-o stare avansată de degradare,

conform expertizei efectuate în dosarul care a avut ca obiect acțiunea în revendicare

formulată de reclamantul N.T. și respinsă numai pentru încălcarea principiului unanimității.

Restituirea este posibilă în temeiul

prevederilor art. 2 lit. h) teza I și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În ce privește calitatea procesuală pasivă

a A.V.A.S., soluția instanței de apel este corectă. Ea a fost chemată în judecată

în calitate de instituție publică implicată în procesul de privatizare al SC A.

SA și nu în calitatea ce îi este conferită de art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Pentru toate aceste considerente se va

respinge recursul ca nefondat [art. 312 alin. (1) C. proc. civ].

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei civile nr. 114/A din 3 septembrie

2003 a Curții de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2005.