ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2850/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea înregistrată sub nr.2443 din 8 octombrie 2001 și adresată A.P.A.P.S. prin intermediul executorului judecătoresc, reclamanții N.T. și N.A. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 20, art. 21 și art. 27 din Legea nr. 10/2001, emiterea unei dispoziții sau a unei decizii de restituire în natură a imobilului situat în Câmpulung-Muscel, județul Argeș compus dintr-o casă de locuit (parter și etaj), două construcții anexe (magazie și grajd) și teren de 3324 mp. Întrucât reclamanții nu au primit nici un răspuns la această notificare au formulat o acțiune la Tribunalul Argeș, înregistrată sub nr. 5741 din 15 august 2002. Prin acțiune au chemat în judecată A.P.A.P.S.

și Uzina A. Câmpulung-Muscel (denumită corect SC A. SA), solicitând obligarea acestora să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul menționat mai sus. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul a fost construit de străbunicul lor I.D.N., iar într-o decizie a Ministerului Finanțelor cu nr. 10964/1914 apare ca având nuda proprietate G.I.N., bunicul reclamanților. Casa a fost locuită până în 1925 de tatăl reclamanților și în continuare, până în 1938 de bunica acestora. În anul 1940, imobilul a fost rechiziționat în folosul regimentului din Câmpulung, județul Muscel, iar în anul 1946 a devenit sediul Comandamentului trupelor sovietice. Ulterior plecării acestora, în imobil a funcționat secția de pediatrie a Spitalului Câmpulung până în 1987 când este atribuit pârâtei SC A. SA.

Reclamanții au mai arătat că imobilul nu a intrat niciodată cu titlu în proprietatea statului, iar pârâta SC A. SA, deși l-a primit în administrare nu l-a folosit niciodată. De altfel, reclamanții susțin că au notificat-o și pe pârâta SC A. SA, la data de 25 aprilie 2001, solicitându-i restituirea în natură a imobilului, iar aceasta i-a răspuns, cu adresa nr. 12508 din 13 septembrie 2001, în sensul de a se adresa instituției publice implicate în privatizare, respectiv A.P.A.P.S., ceea ce au și făcut ulterior. Reclamanții au menționat că au formulat și o acțiune în revendicare a imobilului, la data de 21 ianuarie 1999, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Câmpulung și cu SC A. SA, care a fost admisă la instanța de fond, menținută în apel, dar respinsă în recurs pentru încălcarea principiului unanimității, ea fiind formulată numai de reclamantul N.T., nu și de sora acestuia, respectiv reclamanta N.A.

De asemenea, pentru a contura un tablou complet al situației imobilului și a proprietarilor lui, reclamanții au arătat și faptul că tatăl lor A.G.N., fost primar în Câmpulung a suferit o condamnare în anul 1959 pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, fiind achitat de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia nr. 408 din 16 martie 1994, ca urmare a admiterii unui recurs în anulare, înlăturându-se măsura confiscării averii. Acțiunea reclamanților a fost admisă prin sentința nr. 90 din 20 februarie 2003 a Tribunalului Argeș, secția civilă. În motivarea sentinței s-a reținut că reclamanții au făcut dovada că sunt succesorii autorilor lor, iar imobilul a fost preluat în mod abuziv, fără a face obiectul naționalizării sau al altei forme de preluare cu respectarea legislației în vigoare la acea dată.

Prin deciziile nr. 20 din 24 iunie 1987 și respectiv nr. 192 din 4 iulie 1987 ale fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular Argeș, imobilul în litigiu a fost transmis în administrare către SC A. SA. Apreciindu-se că restituirea în natură este posibilă, în baza art. 24 din Legea nr. 10/2001 s-a admis acțiunea reclamanților astfel cum a fost formulată. Apelul declarat de pârâta A.P.A.P.S. împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 114/A din 3 septembrie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. În motivarea deciziei s-a reținut că, potrivit art. 2 din Legea nr. 10/2001, prin imobile preluate în mod abuziv se înțeleg și cele preluate în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor, care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensații echitabile.

În legătură cu excepția lipsei calității procesuale a pârâtei apelante s-a reținut că aceasta este nefondată, în raport de dispozițiile art. 12 pct. 4 din H.G. nr. 614/2001 coroborate cu cele ale art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. S-a mai reținut că reclamanții și-au dovedit calitatea procesuală activă și că imobilul poate fi restituit în natură deoarece nu a fost niciodată folosit de SC A. SA, care se află într-un program de privatizare PSAL. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta A.P.A.P.S. (devenită A.V.A.S., prin O.U.G. nr. 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a A.V.A.B. prin comasarea prin absorbție cu A.P.A.P.S.), criticând-o pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. În cererea de recurs, pârâta reia motivația din apel, detaliind-o. Astfel, susține excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întemeiată pe dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001; recurenta ar fi avut calitate procesuală dacă reclamanții ar fi solicitat măsuri reparatorii prin echivalent constând în acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital. Pe fond, recurenta arată că este de atributul instanței să stabilească dacă un imobil a fost preluat cu titlu sau fără titlu, iar în ipoteza în care preluarea s-a făcut cu titlu urmează să se verifice dacă acesta este valabil sau nu. Art. 27 din Legea nr. 10/2001 vizează situația preluării cu titlu valabil, caz în care recurenta ar avea calitate procesuală, iar persoana îndreptățită nu ar putea să obțină decât măsuri reparatorii în echivalent, ceea ce reclamanții nu au solicitat în prezenta cauză.

Recursul este nefondat. Reclamanții au dovedit că sunt persoane îndreptățite, potrivit Legii nr. 10/2001, la restituirea în natură a imobilului constând în casă (parter și etaj) cu două construcții anexe (magazie și grajd) și teren de 3324 mp. Au depus în acest sens acte de stare civilă și decizia nr. 114/A din 3 septembrie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, din care rezultă că sunt succesori în linie directă ai bunicului lor G.N. și ai tatălui lor A.N. Imobilul a aparținut autorului G.N., conform deciziunii nr. 10964/1914 a Ministerului Finanțelor, Biroul Succesiunilor unde acesta figurează cu nuda proprietate. Din probatoriul cu înscrisuri administrat în cauză rezultă că imobilul a fost preluat abuziv de stat, fără nici un titlu.

Reclamanții au susținut că imobilul a fost rechiziționat în anul 1946, dar nu s-a depus nici o dovadă în acest sens. De asemenea, Filiala Arhivelor Statului Pitești atestă, cu adresa nr. 217 din 27 iunie 1994, că imobilul nu figurează printre cele naționalizate pe raza fostului județ Muscel. În cauză nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit că imobilul ar fi făcut obiectul confiscării averii tatălui reclamanților, ca urmare a condamnării sale penale din anul 1959. Din deciziile nr. 20 din 24 iunie 1987 și respectiv nr. 192 din 4 iulie 1987, ambele emise de Comitetul Executiv al Consiliului Popular Județean Argeș rezultă că imobilul a fost transmis din administrarea Direcției Sanitare a județului Argeș în administrarea Î.A.

Câmpulung, în temeiul Decretului nr. 409/1955 privind transmiterea bunurilor proprietatea statului. Prin urmare nu s-a dovedit că pârâta intimată SC A. SA. are vreun titlu asupra acestui imobil, ca de altfel și statul, care l-a preluat abuziv, fiind justificată cererea reclamanților de restituire în natură. Restituirea este posibilă pentru că imobilul nu este folosit de nimeni și se află abandonat, într-o stare avansată de degradare, conform expertizei efectuate în dosarul care a avut ca obiect acțiunea în revendicare formulată de reclamantul N.T. și respinsă numai pentru încălcarea principiului unanimității. Restituirea este posibilă în temeiul prevederilor art. 2 lit. h) teza I și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În ce privește calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S., soluția instanței de apel este corectă. Ea a fost chemată în judecată în calitate de instituție publică implicată în procesul de privatizare al SC A. SA și nu în calitatea ce îi este conferită de art. 27 din Legea nr. 10/2001. Pentru toate aceste considerente se va respinge recursul ca nefondat [art. 312 alin. (1) C. proc. civ].

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei civile nr. 114/A din 3 septembrie 2003 a Curții de Apel Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2005.