ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6238/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Primăria pentru restituirea în natură a imobilului din, preluat de stat prin

naționalizarea prev. de Decretul nr. 92/50 (în calitatea lor de soț

supraviețuitor și de copii autorilor proprietari).

Prin sentința civilă nr. 246 din 28 noiembrie 2002 acțiunea a fost

respinsă ca fiind introdusă prematur, la 1 noiembrie 2001, iar, prin decizia

civilă nr. 1032 din 3 septembrie 2003 s-a admis contestația și a fost restituit

imobilul compus din 1500 mp teren și construcția, astfel cum a fost

identificată de expertul C., care a fost preluat, fără titlu valabil, de la

decedatul U.N. și nu de la adevăratul proprietar.

Contra deciziei au declarat recurs intimata SC R. SA pe temeiurile din

art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., criticând decizia pentru că:

- în apel nu se putea judeca în fond, cât timp s-a respins contestația,

pe excepția prematurității sale;

- contestația era, într-adevăr prematură, fiind introdusă la câteva zile

după notificare, iar

- preluarea s-a făcut cu titlu valabil prin naționalizarea aplicată

corect.

Într-adevăr coproprietatea imobilului în litigiu aparținea celor doi

soți U.N., decedat în 1948 și E., decedată în 1972.

Reclamanții contestatori au calitatea de persoane îndreptățite (nepoți

și soț supraviețuitor al fiicei defuncților autori).

După naționalizarea imobilului, în baza art. I din Decretul nr. 92/1950,

de la U.N., soția supraviețuitoare U.E. și fiica P.V.(decedată la 27 noiembrie 1991),

au locuit și utilizat, în continuare acest bun. În memoriul său din 30 martie 1991

adresat autorităților de stat P.V. arată că a „plătit chirie 16 ani pentru casa

părintească” și nu i s-a redat proprietatea.

Prima notificare a Primăriei s-a trimis la 29 septembrie 1993, la care,

prin adresa nr. 5075 din 26 septembrie 1995 i se răspunde că imobilul-teren nu

poate face obiectul Legii nr. 18/91, fiind naționalizat.

FPS, prin 1/3967 din 7 august 1997, răspunde acelorași reclamanți, la

memoriul din 4 august 1997, că „problema ... se află în atenția Consiliului de

administrație”, iar la 13 august 2001 executorul judecătoresc transmite

notificarea către SC M. SA, pentru la 26 octombrie 2001 să fie retransmisă la

Primăria Câmpulung Muscel.

SC R. SA care a primit notificarea din 13 august 2001 răspunde la 26

octombrie 2001 că a trimis-o la A.P.A.P.S. conform art. 27 alin. (2) din lege.

Prin urmare contestația din 1 noiembrie 2004 înregistrată la Tribunalul

Argeș nu este prematură, iar primele două motive de recurs sunt nefondate, căci

dispozițiile art. 297 C. proc. civ., prevăd trimiterea la prima instanță numai

în caz de necompetență materială a celei care a pronunțat sentința.

Preluarea de stat s-a făcut prin naționalizare aplicată numai

defunctului U.N., astfel că bunul s-a preluat de la un neproprietar, deși soția

supraviețuitoare U.E. și fiica P.V. erau singurii coproprietari (prin

succesiune legală) a imobilului. Așadar, preluarea s-a făcut fără titlu

valabil, ceea ce a atras, cum s-a motivat judicios în apel, restituirea bunului

către persoanele îndreptățite, prin aplicarea corectă a dispozițiilor incidente

din Legea nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC R. SA. împotriva deciziei nr. 49 A din 3 aprilie 2003 a

Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie

2004.