ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5682/2006

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

29 noiembrie 2002, reclamanții

Ș.A., Ș.D., Ș.I., Ș.G., Ș.M., B.Ș.I., P.M. și B.E. au chemat în judecată

pe pârâții Municipiul Pitești și Primarul municipiului Pitești pentru a se

dispune anularea dispoziției nr. 1030 din 7 noiembrie 2002 emisă de pârât,

restituirea în natură a terenului liber, obligarea pârâților la emiterea unei

dispoziții care să conțină o ofertă de restituire prin echivalent pentru

terenul ce nu poate fi restituit în natură care să fie trimisă Prefectului

județului Argeș și stabilirea valorii terenului ce nu poate fi restituit în

natură.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au susținut că prin dispoziția atacată le-a fost respinsă notificarea prin care

au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 16.516 mp,

situat în localitatea Pitești, cartier Găvana III.

Motivele respingerii notificării

sunt nefondate întrucât au făcut dovada că terenul solicitat a fost

proprietatea antecesorului comun Ș.G., dobândit cu contractul de

vânzare-cumpărare transcris sub nr. 844 din 23 ianuarie 1939 la grefa

Tribunalului Argeș pentru suprafața totală de 3 ha și 416 mp.

Din acest teren le-a fost

reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991 pentru suprafața

de 10122 mp, aflată la data de 1 ianuarie 1990 în patrimoniul CAP Bascov,

pentru diferența de 16516 mp pe care s-au edificat blocuri, străzi și alei de

acces formulând notificare în baza Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 192 din 18

iunie 2003 a Tribunalului Argeș, a fost admisă în parte cererea reclamanților,

dispunându-se anularea dispoziției nr. 1030 din 7 noiembrie 2002 emisă de

pârâtul Primarul municipiului Pitești. Au fost obligați pârâții să emită

dispoziție care să conțină o ofertă de restituire prin echivalent pentru

terenul în suprafață de 16.516 mp și să o trimită Prefectului județului Argeș.

Prima instanță a reținut, în esență,

că suprafața de 17.189 mp, fostă proprietate a antecesorului reclamanților,

este ocupată în totalitate de blocuri de locuințe, alei acces, rețele

electrice, de gaze, de apă, canalizare, telefonice, străzi și zone de

protecție, fiind astfel imposibilă restituirea sa în natură.

Potrivit art. 24 alin. (1) Legea nr.

10/2001 dispoziție aplicabilă în cauză, în situația în care restituirea în

natură nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat să emită o

deciziei motivată prin care să facă persoanei îndreptățite o ofertă de

restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

Deoarece această ofertă nu a fost

făcută reclamanților, în aplicarea textului de lege citat, instanța i-a obligat

pe pârâți să emită dispoziție care să conțină oferta de restituire prin

echivalent pentru terenul solicitat.

Apelul declarat de pârâți împotriva

acestei hotărâri, a fost admis ca fondat prin decizia civilă nr. 155/A din 16

octombrie 2003 a Curții de Apel Pitești, prin care sentința atacată a fost

schimbată în tot în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca inadmisibilă.

Instanța de apel a arătat că, în

raport de situația juridică a terenului solicitat, corect reținută de prima

instanță, reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra

acestuia, este reglementată de prevederile art. 8 alin. (2) și art. 37 din

Legea nr. 18/1991în redactarea sa inițială.

Iar potrivit art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența acestei legi, terenurile al căror

regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000,

solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

Față de prevederile legale invocate,

având în vedere că reclamanții aveau posibilitatea de recuperare a terenului în

litigiu și potrivit Legii nr. 169/1997 și Legii nr. 1/2000, prevederi legale de

care nu au uzat, prezenta acțiune este inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a

susținut următoarele:

care se sprijină, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Au arătat că, potrivit art. 261 pct.

5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe

care se sprijină, dispoziții nesocotite de instanța de apel care nu a indicat

formulat expres considerentele de drept pe care și-a întemeiat soluția de respingere

a acțiunii ca inadmisibilă.

De asemenea, au mai arătat că

instanța a reținut și o greșită situație de fapt, neconformă realității,

privind neexercitarea căilor puse la dispoziție de Legea nr. 169/1997 de

redobândire a terenului în litigiu, întrucât, dimpotrivă, din probele dosarului

rezultă o altă situație, contrară celei reținută de instanță.

încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Potrivit art. 37 din Legea nr.

18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate se face, pentru terenurile

preluate de stat cu titlu prin acte normative de expropriere, dacă aceste sunt

libere de construcții sau detalii de sistematizare.

Ori, terenul în litigiu nu se mai

afla la data de 1 ianuarie 1990 în perimetrul CAP; astfel încât nu putea face

obiectul legilor fondului funciar. Aceasta a fost preluat de stat, fără titlu,

de la fosta CAP și folosit pentru edificarea unor blocuri de locuințe, fiind

incidente prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamanții

fiind astfel îndreptățiți să beneficieze de măsurile reparatorii prin

echivalent prevăzute de această lege.

În temeiul art. 312 C. proc. civ.

s-a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate în sensul

respingerii apelului.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce succed.

Instanța de apel a reținut corect

situația juridică a terenului în litigiu.

Este dovedit și necontestat că

autorul reclamanților, Ș.G. a dobândit prin actul de vânzare-cumpărare încheiat

la data de 4 octombrie 1925 o suprafață de teren de 3 ha și 416 mp, situată în

actualul cartier Găvana III din municipiul Pitești, teren preluat de CAP

Bascov.

Reclamanții au solicitat

reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren în baza Legii nr.

18/1991 obținând titlu de proprietate nr. 103882 din 6 aprilie 1998, însă numai

pentru 10.122 mp teren situat în punctul menționat.

Ulterior, cu cererea înregistrată

sub nr. 64/1997 formulată în baza Legii nr. 169/1997 reclamanții au solicitat

acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de acest act normativ pentru

diferența de teren predată comunei Bascov cu adresa nr. 21675/2000 (f.3).

Până la declanșarea procedurilor

prevăzute de Legea nr. 10/2001, cererea reclamanților nu a fost soluționată de

organele abilitate prevăzute de acest act normativ.

Cât privește situația de fapt a

imobilului în litigiu din procesul verbal nr. 408 din 28 iunie 2001 întocmit cu

prilejul soluționării notificării reclamanților, precum și din constatările

raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, rezultă că terenul

solicitat, în suprafață de 16.516 mp este ocupat integral de construcții,

blocuri de locuințe, străzi alei de acces în curți și o parcare, stație de

autobuz.

Prin urmare, față de situația

terenului solicitat, astfel cum a fost expusă mai sus și reținută parțial

corect de instanța de apel, se constată că hotărârea pronunțată este rezultatul

aplicării și interpretării greșite a legii, motiv de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în

extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării,

precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr.

1/2001 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și

celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale

Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare”.

Iar potrivit pct. 8.1 din Normele

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 adoptate prin H.G. nr.

498/2003, restituirea în natură a terenurilor aflate în intravilanul

localităților intră sub incidența procedurilor prevăzute de lege, dacă terenul

respectiv este liber. De asemenea, având în vedere că legiuitorul a avut în

vedere și acele imobile solicitate, dar care nu au fost încă restituite rezultă

că domeniul de reglementare al legii are caracter de complinire în raport cu celelalte

acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din

fondul funciar.

Dispoziția de excepție de la

principiile și procedurile legii de reparațiune, prevăzută de art.8 din lege,

intervine numai în cazul existenței uneia dintre cele două ipoteze limitativ

reglementate de text, și anume: a) terenul solicitat să fie situat în

extravilanul localității;

b) terenul al cărui regim juridic

este reglementat de legile fondului funciar să fi fost solicitat în temeiul

acestora și să nu fi fost restituit (condiție desprinsă din formularea textului

art. 1 din lege).

Prin urmare, în raport cu spiritul

și finalitatea legii de reparațiune de dispozițiile legale invocate, în

interpretarea menționată și consacrată și de normele metodologice de aplicare a

legii, domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 acoperă și acele terenuri

situate în intravilanul localităților și care, până la data intrării în vigoare

a acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral

persoanelor îndreptățite.

În cauză, se reține că terenul

solicitat este situat în intravilanul localității, că a fost solicitat în

temeiul legilor fondului funciar și nerestituit până la data intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001, astfel încât pretențiilor reclamanților le sunt pe

deplin aplicabile prevederile acestui act normativ.

Constatând astfel că în mod greșit,

rezultat al interpretării și aplicării greșite a legii, instanța de apel a

exclus incidența acestui act normativ raportului juridic litigios, pe deplin

aplicabil astfel cum s-a arătat mai sus și că, urmare a acestor dispoziții

greșite nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. recursul va fi admis cu consecința casării hotărârii și trimiterii cauzei

spre rejudecare aceleiași curți de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții Ș.A., Ș.I., Ș.D.,

Ș.G., Ș.M., B.Ș.I., P.M. și B.E. împotriva deciziei civile nr. 155/A din 16

octombrie 2003 a Curții de Apel Pitești.

Casează decizia recurată și trimite

cauza aceleiași curți de apel pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

9 iunie

2006.