ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2000/2006

Asupra recursului de față,

Din analiza actelor și lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Argeș reclamantul B.V. a chemat în judecată pârâții Primăria

Municipiului Pitești și Comisia de aplicare a prevederilor Legii 10/2001

solicitând obligarea acestora la completarea dispoziției nr. 145 din 27

februarie 2003 cu suprafața de 299 mp și retrocedarea acesteia, pe vechiul

amplasament, situată în Pitești.

În motivarea cererii s-a arătat că

prin dispoziția contestată reclamantului i s-a restituit doar suprafața de

475,80 mp teren, restul de 299 mp fiind dat de Primăria Municipiului Pitești în

anul 1992, în baza Legii nr. 18/1991 familiei T.M. și V.

Terenul solicitat a făcut parte din

suprafața de 1,65 ha, fosta proprietate a autorului reclamantului, B.D.I.

Prin sentința civilă nr. 65 din 25

martie 2004 Tribunalul Argeș a admis acțiunea, a dispus completarea deciziei

nr. 145/2003 și restituirea în natură a suprafeței de 299 mp teren identificată

potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză.

Instanța de fond a reținut că terenul

în litigiu face parte din totalul suprafeței de 780 mp revendicată de reclamant

în baza Legii nr. 10/2001 și, nefiind afectată de utilități publice greșit s-a

refuzat restituirea în natură prin dispoziția contestată pe motiv că ar fi

intrat în circuitul civil potrivit unui proces verbal de punere în posesie

familiei T.

Nu s-a avut în vedere nici faptul că

prin sentința civilă nr. 165 din 10 ianuarie 2000 pronunțată de Judecătoria

Pitești, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a

procesului verbal de punere în posesie, ceea ce a condus la reintrarea

terenului în proprietatea statului.

Împotriva sentinței au formulat apel

pârâții Primăria Municipiului Pitești și Consiliul Local Pitești susținându-se

că terenul de 299 mp nu se află în administrarea Municipiului Pitești, fiind

atribuit familiei T. în baza Hotărârii Comisiei Județene nr. 68 din 21 august

1991ca urmare a aplicării dispozițiilor Legii fondului funciar.

Curtea de apel Pitești, prin decizia

civilă nr. 1815 A din 15 septembrie 2004 a respins apelul reținând că în baza

art. 9 raportat la art. 11 din Legea nr. 10/2001 se impune restituirea în

natură a terenului, întrucât prin sentința civilă nr. 165/2000 a Judecătoriei

Pitești, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 3518/R/2000 a

Curții de Apel Pitești, s-a constatat nulitatea absolută a procesului verbal de

punere în posesie nr. 10344 din 15 aprilie 1992.

Împotriva deciziei instanței de apel

au formulat recurs pârâții, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

pentru următoarele motive:

- în mod greșit instanța de apel a

dispus completarea dispoziției nr. 145/2003 atâta vreme cât, din probele

administrate în cauză a rezultat că terenul de 299 mp nu se află în

administrarea Municipiului Pitești

- din concluziile raportului de

expertiză a rezultat că terenul este deținut în prezent de o persoană fizică,

respectiv F.C.

- motivarea instanței de apel nu

poate fi reținută, întrucât deși s-a dispus anularea procesului verbal de

punere în posesie, nu s-a anulat și contractul de vânzare cumpărare intervenit,

după punerea în posesie, între familia T. și F.C.

Recursul este nefondat.

Finalitatea Legii nr. 10/2001,

astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, este aceea de a repara

inechitățile comise în timpul regimului comunist prin restituirea în natură a

imobilelor preluate în proprietatea statului, sau acordarea de măsuri

compensatorii în situația în care restituirea în natură nu este posibilă.

Analizând decizia atacată s-a

constatat că instanța de apel a aplicat în mod corect principiul general al

restituirii în natură instituit de art. 9 și art. 11 din Legea nr. 10/2001.

Susținerea recurenților potrivit

căreia imobilul nu poate fi restituit în natură, aflându-se în circuitul civil,

nu are nici o relevanță în cauză, întrucât, din moment ce s-a constatat

irevocabil nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie, terenul

urma să reintre, de drept, în administrarea Municipiului Pitești, mai ales că

recurenții nu au depus titlul de proprietate cu privire la respectivul teren

pentru a putea invoca un transfer valid de proprietate către subdobânditoarea

F.C.

De remarcat este și faptul că la

dosarul cauzei nu a fost depusă copia titlului de proprietate al actualei

deținătoare, nu s-a indicat nici măcar numărul sau data la care a fost

încheiat. Simpla afirmație a recurenților pârâți potrivit căreia terenul a fost

vândut numitei F.C. după ce s-a emis procesul verbal de punere în posesie, a

cărei nulitate s-a constatat irevocabil, nu poate constitui o probă concludentă

pentru a dovedi că terenul se află în circuitul civil.

Având în vedere aceste considerente

recursul se va respinge ca nefondat.

În conformitate cu

art. 274 C. proc. civ. recurenții vor fi obligați la plata sumei de 700 RON

cheltuieli de judecată către intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Primăria

Municipiului Pitești prin Primar și Consiliul Local Pitești împotriva deciziei

nr. 1815 A din 15 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

civilă.

Obligă recurenții pârâți la plata sumei de 700 RON

cheltuieli de judecată către intimatul B.V.

Irevocabilă.

Pronunțată

astăzi 22 februarie 2006, în ședința publică.