ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9416/2006

Asupra recursului civil de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 17 martie 2000, reclamanții S.P., S.A. și T.L., au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local Pitești, Primăria Municipiului Pitești, Prefectura județului Argeș și Consiliul județean Argeș, pentru a fi obligați să li se restituie terenul în suprafață de 950 mp, situat în Pitești, motivând în esență, că terenul a fost preluat greșit de la autoarea lor, S.E. printr-un decret de expropriere ce încălca Constituția în vigoare la acea dată. Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 196 din 8 septembrie 2000, a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că, aceasta nu putea fi întemeiată pe disp.

art. 35 din Legea nr. 33/1994, în lipsa unui decret de expropriere, iar restituirea terenului în baza art. 480 C. civ., nu este posibilă, deoarece reclamanții nu au uzat de reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, fiind decăzuți din acest drept. Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 46 din 8 iulie 2001, a respins ca nefondat apelul reclamanților împotriva hotărârii instanței de fond, criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, reținând că, retrocedarea terenului în baza art. 480 C. civ., nu este posibilă față de procedura obligatorie instituită de Legea nr. 10/2001, de care reclamanții nu au uzat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prev. de art. 304 pct. 7-10 C. proc.

civ., recurs ce a fost admis de Curtea Supremă de justiție prin decizia nr. 3712 din 29 octombrie 2002, prin care s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza aceleiași instanțe pentru judecarea apelului. Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că, instanțele de fond și apel, au încălcat principiul disponibilității, nerespectând cadrul juridic stabilit de reclamanți care, deși au făcut referire și la Legile nr. 33/1994 și 213/1998, au solicitat restituirea dreptului de proprietate în baza art. 480 C. civ.

S-a reținut și faptul că, materialul probator înregistrat în cauză este deficitar, atât în privința titlului de proprietate invocat de reclamanți, respectiv actul dotal nr. 1226 din 26 aprilie 1926, cât și în privința Decretului de expropriere nr. 45 din 11 martie 1975, invocat de către pârâtul Consiliu 11 Local Pitești, impunându-se în rejudecarea apelului, completarea titlului reclamanților și depunerea Ia dosar a decretului de expropriere, în funcție de acestea urmând a se analiza prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994.

S-a mai reținut că, pe baza dovezilor ce se vor administra în rejudecarea apelului, trebuie analizat, dacă scopul trecerii terenului la stat a fost sau nu realizat, dacă terenul este afectat de detalii de sistematizare, avându-se în vedere că, dacă școala a fost edificată, aceasta fiind un edificiu public, are și un teren aferent, precum și instalații ce pot avea legătură cu terenul, aspecte care sa fie clarificate printr-o expertiză de specialitate. Rejudecând apelul, potrivit disp. art. 315 și art. 296 C. proc. civ., Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 647/A din 31 martie 2004, a respins apelul reclamanților împotriva sentinței civile nr. 196 din 8 septembrie 2000, a Tribunalului Argeș, în contradictoriu cu intimații pârâți.

S-a reținut în esență, astfel cum s-a stabilit prin decizia de casare, ale cărei dispoziții sunt obligatorii asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, titlul de proprietate invocat de reclamanți, actul dotai depus în copie lizibilă, a fost completat cu certificatul de calitate de moștenitor eliberat de pe urma defunctei S.E., iar pârâtul Consiliul Local Pitești, Decretul de expropriere nr. 45 din 31 martie 1975 și anexat la aceasta. Potrivit acestui decret de expropriere, în scopul construirii unei școli de cultură generală cu 24 de săli de clasă, în Municipiul Pitești, s-a expropriat și s-a trecut în proprietatea statului, dându-se în administrarea directă a municipiului, terenurile în suprafață de 4850 mp, identificate potrivit planului de situație, teren proprietatea locuitorilor prevăzuți în anexe, în care este menționată și autoarea reclamanților, S.E.

de la care s-a preluat terenul de 950 mp. Față de acest decret de expropriere și având în vedere decizia de casare potrivit art. 315 C. proc. civ., s-au avut în vedere prevederile Legii nr. 33/1994, invocate de reclamanții în acțiune și care constituie legea specială în raport cu dispozițiile art. 480 C. civ. Or, astfel cum s-a stabilit prin expertiza de specialitate efectuată în rejudecarea apelului de către expertul M.L., terenul ce se solicită a fi restituit de către reclamanți are o suprafață reală de 851,46 mp și se află amplasat în curtea Școlii nr. 3 Pitești, perimetrul notat cu CDEF, conturat cu albastru. Acest teren nu este ocupat de construcții, ci de curtea betonată cu alei de acces din trepte betonate, împrejmuit pe latura de est și pe latura de nord cu gard din panouri din beton.

Față de aceste aspecte s-a reținut că, scopul pentru care a fost expropriat terenul s-a realizat, ca acesta face parte din domeniul public al Municipiului Pitești, conform Legii 213/1998 și H.G. nr .447/2002, astfel că, nu sunt îndeplinite cerințele art. 35 din Legea nr. 33/1994, pentru a se dispune restituirea terenului către moștenitorii fostului proprietar, aceștia putând eventual, să solicite acordarea măsurilor reparatorii, în condițiile Legii nr.10/2001. Împotriva deciziei nr. 647/A din 31 martie 2004, a Curții de Apel Pitești, au declarat recurs în termenul legal reclamanții S.P., S.A. și T.L. care, au invocat motivele prev. de art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor formulate recurenții arată, în primul rând că, hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea formulelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. În acest sens, arată că, deși au precizat că înțeleg să se judece cu Municipiul Pitești prin Primar, nu cu Consiliul Local Pitești, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, încălcându-se principiul disponibilității, cauza fiind soluționată cu lipsă de procedură față de Municipiul Pitești prin Primar. De asemenea, se susține că, deși a solicitat rectificarea încheierii de ședință din 5 noiembrie 2003, cererea nu a fost soluționată. O altă critică, se referă Ia încălcarea legii, respectiv a art. 315 alin. (l) C. proc. civ., text potrivit căruia instanța de casare trebuia să judece din nou cauza în raport de recomandările Curții Supreme de Justiție și anume " în situația în care se va dovedi că terenul a intrat în proprietatea statului prin expropriere, vor fi avute în vedere prevederile Legii nr. 33/1994", privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

În fine, se mai susține că, instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și anume, asupra adresei ce atestă faptul că decretul de expropriere nu a fost publicat, că nu există dovada plății despăgubirii către expropriați, ceea ce atrage nulitatea actului de expropriere, că s-a respins nejustificat cererea prin care s-a solicitat un înscris care să prezinte istoricul de adresă al imobilului pentru identificare. Examinând recursul în limitele criticilor formulate ce fac posibilă încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ., se constată că este nefondat pentru considerentele ce urmează: Așa cum corect s-a reținut prin hotărârea recurată, prin Decretul de expropriere nr. 45 din 11 martie 1975, s-a expropriat și s-a trecut în proprietatea statului, în scopul edificării unei scoli de cultură generală în Municipiul Pitești și s-a dat în administrarea directa a municipiului suprafața de 4850 mp identificată potrivit planului de situație, aparținând persoanelor prevăzută în anexă, unde este menționată și S.E., autoarea reclamanților recurenți, de la care s-au preluat 950 mp. Terenul a fost identificat în suprafața reală de 851,46 mp, prin raportul de expertiză întocmit în cauză, aflându-se în curtea Școli nr. 3 Pitești, nefiind ocupat de construcții, ci curte betonată cu alei de acces din trepte, împrejmuit cu gard din panouri de beton.

În ceea ce privește critica întemeiată pe disp. art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se reține a fi nefondată deoarece, reclamanții nu au cerut să se ia act că se judecă cu Municipiul Pitești prin Primar și nu cu Consiliul Local Pitești, la dosar existând numai o adresă către Consiliul Local Pitești prin care se solicită să precizeze dacă suprafața de teren în litigiu este afectată de utilități publice. In acest contest nu poate fi pusă în discuție încălcarea principiului disponibilității și nici să se rețină că a fost soluționată cauza cu lipsă de procedură. Nu corespunde realității nici împrejurarea că instanța nu a rectificat încheierea de ședință din 5 noiembrie 2003, în condițiile în care, prin încheierea din 10 martie 2004, aflată la fila 182 dosar apel a fost îndreptată eroarea pretinsă.

Instanța de apel reînvestită cu soluționarea căii de atac în urma casării cu trimitere a respectat recomandările instanței de casare potrivit art. 315 C. proc. civ. În acest sens, pârâtul Consiliul Local Pitești a depus la dosar Decretul de expropriere nr. 45 din 11 martie 1975, aflat la fila 58 din dosar recurs. Prin expertiza de specialitate efectuată cu ocazia rejudeeării apelului s-a identificat terenul care se află în curtea Școli nr. 3 Pitești, care sete un edificiu public, fiind evident că scopul pentru care a fost expropriat s-a realizat. Terenul face parte din domeniul public al Municipiului Pitești, conform Legii nr. 213/1998 și a H.G. nr. 447/2002, aflată la filele 62-64 dosar recurs, situație în care nu sunt îndeplinite cerințele art. 35 din Legea nr. 33/1994, pentru ca terenul să fie restituit moștenitorilor fostului proprietar.

Cu privire la critica întemeiată pe disp. art. 304 pct. 10 C. proc. civ. instanța reține că, prin modificarea Codului de Procedură Civilă nu mai constituie motiv de recurs, împrejurare în care nu mai poate fi supusă analizei instanței de recurs. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamanți va fi respins ca nefondat și se va menține ca legală hotărârea recurată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanții S.P. și T.L., împotriva deciziei nr. 647/A din 31 martie 2004, a Curții de Apel Pitești, secția civilă, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi, 20 noiembrie 2006. 7