ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9416/2006

Asupra recursului civil de față,

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 17 martie 2000,

reclamanții S.P., S.A. și T.L., au chemat în judecată pe pârâții Consiliul

Local Pitești, Primăria Municipiului Pitești, Prefectura județului Argeș și

Consiliul județean Argeș, pentru a fi obligați să li se restituie terenul în

suprafață de 950 mp, situat în Pitești, motivând în esență, că terenul a fost

preluat greșit de la autoarea lor, S.E. printr-un decret de expropriere ce

încălca Constituția în vigoare la acea dată.

Tribunalul Argeș, prin sentința civilă

nr. 196 din 8 septembrie 2000, a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că,

aceasta nu putea fi întemeiată pe disp. art. 35 din Legea nr. 33/1994, în lipsa

unui decret de expropriere, iar restituirea terenului în baza art. 480 C. civ.,

nu este posibilă, deoarece reclamanții nu au uzat de reconstituirea dreptului

de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, fiind decăzuți din acest drept.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

civilă nr. 46 din 8 iulie 2001, a respins ca nefondat apelul reclamanților

împotriva hotărârii instanței de fond, criticată pentru nelegalitate și

netemeinicie, reținând că, retrocedarea terenului în baza art. 480 C. civ., nu

este posibilă față de procedura obligatorie instituită de Legea nr. 10/2001, de

care reclamanții nu au uzat.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prev.

de art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ., recurs ce a fost admis de Curtea Supremă

de justiție prin decizia nr. 3712 din 29 octombrie 2002, prin care s-a casat

decizia recurată și s-a trimis cauza aceleiași instanțe pentru judecarea

apelului.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de

recurs a reținut că, instanțele de fond și apel, au încălcat principiul

disponibilității, nerespectând cadrul juridic stabilit de reclamanți care, deși

au făcut referire și la Legile nr. 33/1994 și 213/1998, au solicitat

restituirea dreptului de proprietate în baza art. 480 C. civ.

S-a reținut și faptul că, materialul

probator înregistrat în cauză este deficitar, atât în privința titlului de

proprietate invocat de reclamanți, respectiv actul dotal nr. 1226 din 26

aprilie 1926, cât și în privința Decretului de expropriere nr. 45 din 11 martie

1975, invocat de către pârâtul Consiliu 11 Local Pitești, impunându-se în

rejudecarea apelului, completarea titlului reclamanților și depunerea Ia dosar

a decretului de expropriere, în funcție de acestea urmând a se analiza

prevederile art. 35

din

Legea nr.

33/1994.

S-a mai reținut că, pe baza dovezilor ce se vor

administra în rejudecarea apelului, trebuie analizat, dacă scopul trecerii

terenului la stat a fost sau nu realizat, dacă terenul este afectat de detalii

de sistematizare, avându-se în vedere că, dacă școala a fost edificată, aceasta

fiind un edificiu public, are și un teren aferent, precum și instalații ce pot

avea legătură cu terenul, aspecte care sa fie clarificate printr-o expertiză de

specialitate.

Rejudecând apelul, potrivit disp. art. 315 și

art. 296 C. proc. civ., Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr.

647/A din 31 martie 2004, a respins apelul reclamanților împotriva sentinței

civile nr. 196 din 8 septembrie 2000, a Tribunalului Argeș, în contradictoriu

cu intimații pârâți.

S-a reținut în esență, astfel cum s-a stabilit

prin decizia de casare, ale cărei dispoziții sunt obligatorii asupra

problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor

probe, titlul de proprietate invocat de reclamanți, actul dotai depus în copie

lizibilă, a fost completat cu certificatul de calitate de moștenitor eliberat

de pe urma defunctei S.E., iar pârâtul Consiliul Local Pitești, Decretul de

expropriere nr. 45 din 31 martie 1975 și anexat la aceasta.

Potrivit acestui decret de expropriere,

în scopul construirii unei școli de cultură generală cu 24 de săli de clasă, în

Municipiul Pitești, s-a expropriat și s-a trecut în proprietatea statului,

dându-se în administrarea directă a municipiului, terenurile în suprafață de

4850 mp, identificate potrivit planului de situație, teren proprietatea

locuitorilor prevăzuți în anexe, în care este menționată și autoarea

reclamanților, S.E. de la care s-a preluat terenul de 950 mp.

Față de acest decret de expropriere și

având în vedere decizia de casare potrivit art. 315 C. proc. civ., s-au avut în

vedere prevederile Legii nr. 33/1994, invocate de reclamanții în acțiune și

care constituie legea specială în raport cu dispozițiile art. 480 C. civ.

Or, astfel cum s-a stabilit prin expertiza de

specialitate efectuată în rejudecarea apelului de către expertul M.L., terenul

ce se solicită a fi restituit de către reclamanți are o suprafață reală de

851,46 mp și se află amplasat în curtea Școlii nr. 3 Pitești, perimetrul notat

cu CDEF, conturat cu albastru.

Acest teren nu este ocupat de construcții, ci

de curtea betonată cu alei de acces din trepte betonate, împrejmuit pe latura

de est și pe latura de nord cu gard din panouri din beton.

Față de aceste aspecte s-a reținut că,

scopul pentru care a fost expropriat terenul s-a realizat, ca acesta face parte

din domeniul public al Municipiului Pitești, conform Legii 213/1998 și H.G. nr

.447/2002, astfel că, nu sunt îndeplinite cerințele art. 35 din Legea nr.

33/1994, pentru a se dispune restituirea terenului către moștenitorii fostului

proprietar, aceștia putând eventual, să solicite acordarea măsurilor

reparatorii, în condițiile Legii nr.10/2001.

Împotriva deciziei nr. 647/A din 31 martie

2004, a Curții de Apel Pitești, au declarat recurs în termenul legal

reclamanții

S.P., S.A. și T.L. care, au invocat motivele

prev.

de

art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor formulate

recurenții arată, în primul rând că, hotărârea recurată a fost dată cu

încălcarea formulelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.

105 alin. (2) C. proc. civ.

În acest sens, arată că, deși au

precizat că înțeleg să se judece cu Municipiul Pitești prin Primar, nu cu

Consiliul Local Pitești, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri,

încălcându-se principiul disponibilității, cauza fiind soluționată cu lipsă de

procedură față de Municipiul Pitești prin Primar.

De asemenea, se susține că, deși a solicitat

rectificarea încheierii de ședință din 5 noiembrie 2003, cererea nu a fost

soluționată.

O altă critică, se referă Ia încălcarea legii,

respectiv a art. 315 alin. (l) C. proc. civ., text potrivit căruia instanța de

casare trebuia să judece din nou cauza în raport de recomandările Curții

Supreme de Justiție și anume " în situația în care se va dovedi că terenul

a intrat în proprietatea statului prin expropriere, vor fi avute în vedere

prevederile Legii nr. 33/1994", privind exproprierea pentru cauză de

utilitate publică.

În fine, se mai susține că, instanța nu s-a

pronunțat asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii și anume, asupra adresei ce atestă faptul că decretul de expropriere

nu a fost publicat, că nu există dovada plății despăgubirii către expropriați,

ceea ce atrage nulitatea actului de expropriere, că s-a respins nejustificat

cererea prin care s-a solicitat un înscris care să prezinte istoricul de adresă

al imobilului pentru identificare.

Examinând recursul în limitele criticilor

formulate ce fac posibilă încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C.

proc. civ., se constată că este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Așa cum corect s-a reținut prin hotărârea

recurată, prin Decretul de expropriere nr. 45 din 11 martie 1975, s-a

expropriat și s-a trecut în proprietatea statului, în scopul edificării unei

scoli de cultură generală în Municipiul Pitești și s-a dat în administrarea

directa a municipiului suprafața de 4850 mp identificată potrivit planului de

situație, aparținând persoanelor prevăzută în anexă, unde este menționată și

S.E., autoarea reclamanților recurenți, de la care s-au preluat 950 mp.

Terenul a fost identificat în suprafața reală

de 851,46 mp, prin raportul de expertiză întocmit în cauză, aflându-se în

curtea Școli nr. 3 Pitești, nefiind ocupat de construcții, ci curte betonată cu

alei de acces din trepte, împrejmuit cu gard din panouri de beton.

În ceea ce privește critica întemeiată pe disp.

art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se reține a fi nefondată deoarece, reclamanții

nu au cerut să se ia act că se judecă cu Municipiul Pitești prin Primar și nu

cu Consiliul Local Pitești, la dosar existând numai o adresă către Consiliul

Local Pitești prin care se solicită să precizeze dacă suprafața de teren în

litigiu este afectată de utilități publice. In acest contest nu poate fi pusă

în discuție încălcarea principiului disponibilității și nici să se rețină că a

fost soluționată cauza cu lipsă de procedură.

Nu corespunde realității nici împrejurarea că

instanța nu a rectificat încheierea de ședință din 5 noiembrie 2003, în

condițiile în care, prin încheierea din 10 martie 2004, aflată la fila 182

dosar apel a fost îndreptată eroarea pretinsă.

Instanța de apel reînvestită cu soluționarea

căii de atac în urma casării cu trimitere a respectat recomandările instanței

de casare potrivit art. 315 C. proc. civ.

În acest sens, pârâtul Consiliul Local Pitești

a depus la dosar Decretul de expropriere nr. 45 din 11 martie 1975, aflat la

fila 58 din dosar recurs.

Prin expertiza de specialitate efectuată cu

ocazia rejudeeării apelului s-a identificat terenul care se află în curtea

Școli nr. 3 Pitești, care sete un edificiu public, fiind evident că scopul

pentru care a fost expropriat s-a realizat.

Terenul face parte din domeniul public al

Municipiului Pitești, conform Legii nr. 213/1998 și a H.G. nr. 447/2002, aflată

la filele 62-64 dosar recurs, situație în care nu sunt îndeplinite cerințele

art. 35 din Legea nr. 33/1994, pentru ca terenul să fie restituit

moștenitorilor fostului proprietar.

Cu privire la critica întemeiată pe disp.

art. 304 pct. 10 C. proc. civ. instanța reține că, prin modificarea Codului de

Procedură Civilă nu mai constituie motiv de recurs, împrejurare în care nu mai

poate fi supusă analizei instanței de recurs.

Pentru considerentele expuse, recursul

declarat de reclamanți va fi respins ca nefondat și se va menține ca legală hotărârea

recurată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanții S.P. și T.L., împotriva

deciziei nr. 647/A din 31 martie 2004, a Curții de Apel Pitești, secția civilă,

ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, azi, 20 noiembrie 2006.

7