ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1517/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1517/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 371 din 12
decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Argeș a fost respinsă acțiunea
formulată de reclamanții C.G., C.D., C.M. și M.E. care au solicitat anularea
dispoziției nr. 1032/2002 emisă de Primarul municipiului Pitești și restituirea
în natură sau prin echivalent a suprafeței de 0,47 ha teren situat în Pitești,
cartier Găvana III, preluat abuziv de stat în perioada comunistă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a
reținut că terenul în litigiu a fost înscris la rolul agricol al autorului
reclamantelor și că a fost deja restituit în temeiul Legii nr. 18/1991, astfel
că regimul juridic al acestuia nu intră în incidența Legii nr. 10/2001.
Reclamantele au declarat apel
împotriva sentinței menționate, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 951/A din 12
mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, apelul a fost
respins ca nefondat.
În motivarea acestei decizii s-a
reținut, în esență că, în raport de situația juridică a terenului
reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestuia este reglementată de
prevederile Legii nr. 18/1991, astfel că în cauză nu sunt aplicabile
dispozițiile Legii nr. 10/2001, față de dispozițiile cuprinse în art.8 din
acest act normativ.
Împotriva deciziei pronunțate în
apel reclamanții au declarat recurs, invocând drept temei legal prevederile
art. 304 pct. 7, 8 și 9 și susținând că nu s-au analizat toate motivele de apel
invocate, că s-au încălcat dispozițiile Legii nr. 10/2001, instanțele ignorând
probele administrate în cauză.
La termenul de judecată din data de
6 octombrie 2005 s-a dispus suspendarea judecării recursului în temeiul
dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Prin cererea înregistrată la data de
17 ianuarie 2008 recurentele au solicitat repunerea pe rol a cauzei, făcând
precizarea că prin decizia nr. 62 din 4 iulie 2006 „s-a rezolvat cauza”,
respectiv Comisia județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate
privată asupra terenurilor agricole și forestiere le-a acordat despăgubiri
bănești pentru suprafața de 4700 mp teren, concluzionând că „recursul formulat
rămâne fără obiect”.
Recursul declarat în cauză este
nefondat.
Instanța de apel a reținut în mod
judicios că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, prin
art. 8 din acest act normativ prevăzându-se expres că nu intră sub incidența
Legii nr. 10/2001 terenurile al căror regim este reglementat prin Legea
fondului funciar nr. 18/1991 republicată și prin Legea nr. 1/2000, pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și
forestiere.
Situația juridică a terenului a fost
avută în vedere și în rezolvarea, pe cale administrativă, a cererii
recurentelor reclamante, după cum rezultă din însăși precizările făcute de
acestea prin solicitarea de repunere pe rol a cauzei.
În contextul celor menționate,
Înalta Curte urmează a dispune respingerea recursului în conformitate cu
dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de
reclamantele C.D., C.M. și M.E. împotriva deciziei nr. 951 A din 12 mai 2004
pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2008.