ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2770/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub nr. 2020 din 13 octombrie 2004, contestatoarele P.C, G.I. și T.R. au solicitat anularea dispoziției din 2004 emisă de Primăria Municipiului Curtea de Argeș și restituirea în natură a terenului situat în Valea lașului, în suprafață de aproximativ 5.000 mp și a celui cu o suprafață aproximativ identică, situat în Valea Iașului. Pentru situația în care nu este posibilă restituirea în natură, s-a cerut acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. În motivele de fapt ale cererii, reclamantele au arătat că autorul lor a avut în proprietate circa 40.000 m.p., potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 30 martie 1926, din care i-au fost confiscate în perioada regimului comunist, fără plata despăgubirilor, terenurile a căror restituire s-a cerut.

Prin sentința civilă nr. 72 din 8 iunie 2005, Tribunalul Argeș a respins contestația formulată, reținând în considerentele hotărârii faptul că autorul reclamanților (P.G.) a deținut teren în suprafață de 40.000 mp, că potrivit Legii nr. 18/1991 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 39.104 mp, pentru diferența de 1.380 mp, ce a făcut obiectul unui decret de expropriere, acordându-li-se reclamantelor despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001. S-a constatat, de asemenea, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, că reclamantelor li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, pe vechiul amplasament pentru terenul liber, iar pentru restul terenului, pe un alt amplasament, reconstituirea realizându-se însă pentru întreaga suprafață pentru care a fost justificat dreptul de proprietate.

Împotriva sentinței au declarat apel reclamantele, care au susținut caracterul netemeinic și nelegal al soluției, întrucât nu s-a avut în vedere faptul că autorul acestora a avut în proprietate suprafața de 45.000 mp, din care li s-a reconstituit în baza Legii nr. 18/1991 doar suprafața de 13.104 mp. S-a mai arătat că în mod greșit s-a stabilit că pentru suprafața de 1.380 mp apelantele - reclamante ar fi primit despăgubiri potrivit dispoziției din 2001, întrucât prin dispoziția din 2001 s-a revenit asupra acesteia, respingându-se atât cererile de restituire în natură a terenurilor intravilane, cât și acordarea despăgubirilor bănești. Prin Decizia civilă nr. 5/ A din 16 ianuarie 2006 Curtea de Apel Pitești a admis apelul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Prin dispozitivul aceleiași decizii a fost respinsă cererea de completare a apelului. În motivarea soluției s-a reținut că, deși pentru stabilirea situației de fapt, în faza judecății în primă instanță s-a efectuat o expertiză, nu s-au identificat și nu s-au individualizat terenurile care au făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și separat, terenurile care au constituit obiect al Legii nr. 10/2001. S-a apreciat că se impune efectuarea unei expertize care să aibă în vedere aceste aspecte, să verifice dacă terenurile sunt libere și ca atare, este necesară soluția de casare cu trimitere spre rejudecare. Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 7330 din 21 septembrie 2006 a admis recursul, a casat decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a reținut, în motivarea acestei soluții, că decizia recurată este greșită atât din punct de vedere formal, câtă vreme dispozițiile art. 296 și 297 C. proc. civ. prevăd posibilitatea păstrării ori schimbării în tot sau în parte a hotărârii atacate, ori desființarea sau anularea acesteia, cât și din punct de vedere al conținutului și argumentelor aduse în justificarea soluției. În cadrul apelului se devoluează fondul, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt, instanța având posibilitatea să încuviințeze refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi. Prin trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea completării probatoriului, instanța a nesocotit caracterul devolutiv al apelului și a ignorat regulile de procedură ale judecății, în această cale de atac.

Pentru individualizarea terenurilor ce făcuseră obiect al reconstituirii conform Legii nr. 18/1991 și respectiv cele care făceau obiect al Legii nr. 10/2001 - situație considerată insuficient lămurită în prima etapă procesuală - instanța de apel trebuia să administreze probele pe care le considera necesare. S-a reținut, totodată, că dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. nu erau incidente în speță, deoarece acestea presupun ca judecata să se fi făcut în condiții de lipsă de procedură sau fără cercetarea fondului. În consecință, s-a admis recursul, dispunându-se rejudecarea apelului, ocazie cu care instanța va avea în vedere și critica referitoare la completarea motivelor de apel, respectiv în ce măsură este vorba de motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, posibil de complinit până cel mai târziu la prima zi de înfățișare sau de o cerere nouă în apel, interzisă de dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc.

civ. Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Pitești sub nr. 7109/46/2005. Prin Decizia civilă nr. 14/ A din 25 ianuarie 2008 Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă, asigurări sociale și cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamanți, a schimbat sentința în sensul că a admis contestația și a dispus anularea în parte a dispozițiilor din 28 septembrie 2004 emisă de intimată. A dispus restituirea în natură către apelanta reclamantă a suprafețelor de 8.572 mp, 2.822 mp, 1.016 mp, 595 mp și 437 mp, în total 13.442 mp teren. Pentru diferența de 7.435 mp, teren s-a constatat că apelantele sunt îndreptățite la titlurile de despăgubiri, conform capitolului VII din Legea nr. 247/2005.

A fost obligată intimata la 1.000 lei cheltuieli de judecată către apelantele - reclamante. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: autorul reclamanților a fost proprietarul unui teren în suprafață de 40.542 mp, conform actului de vânzare - cumpărare din 30 martie 1926, teren situat în Municipiul Curtea de Argeș, mahalaua Flămânzești, compusă din trei parcele: parcela în suprafață de 32.998 mp, parcela în suprafață de 2.280 mp și parcela în suprafață de 3.502 mp teren. Din terenul în suprafață de 32.998 mp ce face parte din prima parcelă, suprafața de 14.198 mp a fost primită de către apelante în baza Legii nr. 187/1991, suprafață reprezentată pe schiță la raportul de expertiză cu culoarea verde (f. 73 dosar).

O altă suprafață de 8.572 mp este ocupată de alte persoane fizice, fără însă a se depune la dosar eventualele acte de proprietate în baza cărora deține terenul (schița anexa 1 la expertiză, teren colorat cu galben). Terenurile în suprafață totală de 4.247 mp, reprezentate pe schița cu culoarea albastru, sunt terenuri libere de construcții și detalii de sistematizare și nu sunt cuprinse în domeniul public. Suprafața de 5.981 mp, reprezentată pe aceeași schiță cu culoarea maro este cuprinsă în domeniul public al Municipiului Curtea de Argeș, fiind teren aferent blocurilor de locuințe, precum și zona de siguranță a acestora, parcări, alei, trotuare, drumuri. Terenul în suprafață de 2.280 mp, ce face parte din lotul, identificat prin schița anexă la raportul de expertiză este teren ocupat în totalitate de Piața Ivancea, teren cuprins în domeniul public și ocupat de construcții.

Terenul, în suprafață de 3.502 mp, ce face parte din lotul, din actul de vânzare - cumpărare al autorului reclamantelor este reprezentat cu culoarea roșu în schița anexă la raportul de expertiză. Acest teren este compus din 1,611 mp și 1.891 mp. Din suprafața de 1.611 mp, terenul în mărime de 1.016 mp este liber de detalii de sistematizare și construcții, teren reprezentat pe schiță cu portocaliu, iar restul de 595 mp este teren aferent dispensarului uman I.F. Din suprafața de 1.891 mp, parcela în mărime de 437 mp, reprezentată pe schița, cu culoare galbenă, constituie parcarea de mașini, amenajată în timpul Utigiului, iar restul de 1.981 mp (culoare maro pe aceeași schiță) este teren cuprins în domeniul public și aferent blocului, zona de siguranță a acestuia, trotuar și alei.

Terenul deținut de către autorul reclamantelor, mai exact cel de la punctele din actul de vânzare - cumpărare a fost preluat începând cu anul 1958 și abia în anul 1986 s-a emis Decizia nr. 230 pentru suprafața de 1.380 mp, de expropriere. Așadar, s-a făcut dovada în cauză a preluării abuzive a terenului, situație recunoscută, de altfel și de către intimată, care pretinde, însă, că pentru terenul în suprafață de 1.380 mp li s-au acordat apelantelor măsuri reparatorii prin dispoziția din 2001, iar cea mai mare parte din teren a fost restituită prin procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, este deținută de alte persoane cu acte legale sau constituie domeniu public. S-a stabilit totodată, cu probele administrate, că terenul în litigiu este situat în intravilan.

În consecință, sunt incidente în speță prevederile art. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, apelantele fiind persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură. Prin Decizia civilă nr. 54/ A din 29 august 2008 Curtea de Apel Pitești a respins cererea de completare a Deciziei civile nr. 147 din 25 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că rezultă în mod cert că instanța s-a pronunțat în legătură cu cele două terenuri, atât din dispozitivul deciziei, prin care s-a admis în parte contestația și tot în parte a fost anulată dispoziția din 2004, cât și din considerentele acesteia (f. 117 verso dosar), în care se arată că din terenul în suprafață de 4.247 mp se restituie suprafața de 2.822 mp, mai puțin 1.351 mp și 104 mp, teren cu privire la care petentelor li s-a aprobat acordarea de măsuri reparatorii prin dispoziția din 2001 a Primarului Municipiului Curtea de Argeș.

S-a motivat nerestituirea în natură a suprafețelor de teren, prin aceea că nu s-a revenit la dispoziția din 2001 prin dispoziția contestată, întrucât prima dispoziție a intrat în circuitul civil, a produs efecte juridice și în atare condiții organul emitent nu mai putea reveni cu privire la cele dispuse prin dispoziția din 2001, cu atât mai mult cu cât petentele - apelante nici nu au contestat această dispoziție. În consecință, instanța de apel s-a pronunțat și asupra suprafețelor de teren, astfel că, nefiind îndeplinite cerințele de art. 282 2 C. proc. civ., s-a respins cererea de completare a hotărârii ca nefondată . Împotriva Deciziei nr. 14/ A din 25 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești au declarat recurs reclamanții P.C., G.I.

și T.R. și pârâta Primăria Municipiului Curtea de Argeș. Recurenții - reclamanți au susținut următoarele critici de nelegalitate a Deciziei nr. 14/ A din 2008. S-au încălcat dispozițiile art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prin dispoziția Primarului din 2004 ce face referire și la dispoziția din 2001, se revine practic asupra dispoziției din 2001. Pe de altă parte, se susține că din concluziile raportului de expertiză rezultă că suprafețele sunt libere, astfel că instanța trebuie să dispună restituirea lor în natură. Recurenta Primăria Municipiului Curtea de Argeș susține că hotărârea recurată este dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece Primăria a depus la dosar toate actele prin care a înțeles să dovedească că suprafața de 8.572 mp e ocupată în baza unor acte legale de diferite persoane fizice.

Se mai consideră că motivarea reținută de instanță este greșită și contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, nelegal dispunându-se restituirea în natură a terenului de 8.572 mp, fără a ține cont că terenul este deținut cu acte legale de diferite persoane fizice și că persoanele fizice, enumerate și de expert au edificate pe acesta construcții cu destinația de locuință și anexe gospodărești. O altă critică vizează eronata restituire a suprafeței de 275 mp, încălcându-se prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, această suprafață având destinația de alee pietonală aferentă „Străzii Mării", fiind de utilitate publică; a suprafeței de 1016 mp care este ocupată de un depozit de carburanți proprietatea SC I.I.

SRL, a suprafeței de 595 mp proprietatea numitului V.C. și a SC D.P.S. SRL și afectată de construcția ce are destinație de dispensar uman I.F., a suprafeței de 437 mp ce are destinație de parcare aferentă blocurilor. Se conchide că este incident art. 304 pct. 9 C. proc. civ. -, impunându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent către reclamanți. Recurenții - reclamanți au criticat și Decizia civilă nr. 54/ A din 29 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, deoarece în mod greșit s-a respins cererea de completare a Deciziei nr. 14/2008 deoarece la fila 41 a precizat că suprafața ce urmează a li se restitui este de 20.000 mp, incluzând și terenul de 1.380 mp. Analizând recursurile declarate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt fondate pentru considerentele ce succed: Art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. prevede că judecătorii trebuie să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Instanța de apel nu a manifestat rol activ pentru stabilirea pe deplin a situației de fapt raportat la susținerile recurenților, atât ale reclamanților, cât și ale pârâtei Primăria Curtea de Argeș, atât în privința identificării suprafeței de teren pentru care se solicită restituirea în natură, a cercetării faptului dacă acesta a fost obiectul altei dispoziții de restituire, așa cum invocă pârâta, cât și în privința analizării situației juridice a celorlalte terenuri pentru care s-a dispus restituirea în natură și care ar fi deținute de alte persoane fizice.

Rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel se impune, raportat la pozițiile contradictorii exprimate de părți pentru ca, în funcție de probatoriul ce se va administra în cauză, să se poată face aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, pentru a se stabili cu certitudine care din suprafețele de teren solicitate pot fi restituite în natură și care prin echivalent. Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți și va analiza și celelalte susțineri ale acestora din cuprinsul motivelor de recurs. Pentru aceste considerente, se vor admite recursurile împotriva Deciziei civile nr. 14/ A din 25 ianuarie 2008 Curtea de Apel Pitești și Decizia civilă nr. 54/ A din 29 februarie 2008, se vor casa deciziile recurate și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanții P.C., G.I., T.R. și pârâta Primăria Municipiului Curtea de Argeș împotriva Deciziei civile nr. 14/ A din 25 ianuarie 2008 a Curții de Apel Pitești și a Deciziei civile nr. 54 A din 29 februarie 2008 a aceleiași instanțe. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.