ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2770/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2770/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Argeș sub nr. 2020 din 13 octombrie 2004, contestatoarele P.C, G.I.

și T.R. au solicitat anularea dispoziției din 2004 emisă de Primăria

Municipiului Curtea de Argeș și restituirea în natură a terenului situat în

Valea lașului, în suprafață de aproximativ 5.000 mp și a celui cu o suprafață

aproximativ identică, situat în Valea Iașului. Pentru situația în care nu

este posibilă restituirea în natură, s-a cerut acordarea de măsuri reparatorii

prin echivalent.

În motivele de fapt ale cererii, reclamantele

au arătat că autorul lor a avut în proprietate circa 40.000 m.p., potrivit

contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 30 martie 1926, din care

i-au fost confiscate în perioada regimului comunist, fără plata despăgubirilor,

terenurile a căror restituire s-a cerut.

Prin

sentința civilă nr. 72 din 8 iunie 2005, Tribunalul Argeș a respins contestația

formulată, reținând în considerentele hotărârii faptul că autorul reclamanților

(P.G.) a deținut teren în suprafață de 40.000 mp, că potrivit Legii nr. 18/1991

s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 39.104

mp, pentru diferența de 1.380 mp, ce a făcut obiectul unui decret de

expropriere, acordându-li-se reclamantelor despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001.

S-a constatat,

de asemenea, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, că

reclamantelor li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991,

pe vechiul amplasament pentru terenul liber, iar pentru restul terenului, pe un

alt amplasament, reconstituirea realizându-se însă pentru întreaga suprafață

pentru care a fost justificat dreptul de proprietate.

Împotriva sentinței

au declarat apel reclamantele, care au susținut caracterul netemeinic și

nelegal al soluției, întrucât nu s-a avut în vedere faptul că autorul acestora

a avut în proprietate suprafața de 45.000 mp, din care li s-a reconstituit în

baza Legii nr. 18/1991 doar suprafața de 13.104 mp.

S-a mai arătat

că în mod greșit s-a stabilit că pentru suprafața de 1.380 mp apelantele -

reclamante ar fi primit despăgubiri potrivit dispoziției din 2001, întrucât

prin dispoziția din 2001 s-a revenit asupra acesteia, respingându-se atât

cererile de restituire în natură a terenurilor intravilane, cât și acordarea

despăgubirilor bănești.

Prin Decizia civilă

nr. 5/ A din 16 ianuarie 2006 Curtea de Apel Pitești a admis apelul, a casat

sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe. Prin dispozitivul

aceleiași decizii a fost respinsă cererea de completare a apelului.

În motivarea

soluției s-a reținut că, deși pentru stabilirea situației de fapt, în faza

judecății în primă instanță s-a efectuat o expertiză, nu s-au identificat și nu

s-au individualizat terenurile care au făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și

separat, terenurile care au constituit obiect al Legii nr. 10/2001.

S-a apreciat

că se impune efectuarea unei expertize care să aibă în vedere aceste aspecte,

să verifice dacă terenurile sunt libere și ca atare, este necesară soluția de

casare cu trimitere spre rejudecare.

Înalta Curte

de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 7330 din 21 septembrie 2006 a

admis recursul, a casat decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

S-a

reținut, în motivarea acestei soluții, că decizia recurată este greșită atât

din punct de vedere formal, câtă vreme dispozițiile art. 296 și 297 C. proc.

civ. prevăd posibilitatea păstrării ori schimbării în tot sau în parte a

hotărârii atacate, ori desființarea sau anularea acesteia, cât și din punct de

vedere al conținutului și argumentelor aduse în justificarea soluției.

În

cadrul apelului se devoluează fondul, în vederea stabilirii corecte a situației

de fapt, instanța având posibilitatea să încuviințeze refacerea sau completarea

probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi.

Prin

trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea completării probatoriului,

instanța a nesocotit caracterul devolutiv al apelului și a ignorat regulile de

procedură ale judecății, în această cale de atac.

Pentru

individualizarea terenurilor ce făcuseră obiect al reconstituirii conform Legii

nr. 18/1991 și respectiv cele care făceau obiect al Legii nr. 10/2001 -

situație considerată insuficient lămurită în prima etapă procesuală - instanța

de apel trebuia să administreze probele pe care le considera necesare.

S-a reținut,

totodată, că dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. nu erau incidente în

speță, deoarece acestea presupun ca judecata să se fi făcut în condiții de

lipsă de procedură sau fără cercetarea fondului.

În

consecință, s-a admis recursul, dispunându-se rejudecarea apelului, ocazie cu

care instanța va avea în vedere și critica referitoare la completarea motivelor

de apel, respectiv în ce măsură este vorba de motivele de fapt și de drept pe

care se întemeiază apelul, posibil de complinit până cel mai târziu la prima zi

de înfățișare sau de o cerere nouă în apel, interzisă de dispozițiile art. 294

alin. (1) C. proc. civ.

Dosarul a fost

înregistrat la Curtea de Apel Pitești sub nr. 7109/46/2005.

Prin Decizia civilă

nr. 14/ A din 25 ianuarie 2008 Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte

de muncă, asigurări sociale și cauze cu minori și de familie, a admis apelul

declarat de reclamanți, a schimbat sentința în sensul că a admis contestația și

a dispus anularea în parte a dispozițiilor din 28 septembrie 2004 emisă de

intimată. A dispus restituirea în natură către apelanta reclamantă a

suprafețelor de 8.572 mp, 2.822 mp, 1.016 mp, 595 mp și 437 mp, în total 13.442

mp teren. Pentru diferența de 7.435 mp, teren s-a constatat că apelantele sunt

îndreptățite la titlurile de despăgubiri, conform capitolului VII din Legea nr.

247/2005. A fost obligată intimata la 1.000 lei cheltuieli de judecată către

apelantele - reclamante.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: autorul reclamanților a

fost proprietarul unui teren în suprafață de 40.542 mp, conform actului de

vânzare - cumpărare din 30 martie 1926, teren situat în Municipiul Curtea de

Argeș, mahalaua Flămânzești, compusă din trei parcele: parcela în suprafață de 32.998

mp, parcela în suprafață de 2.280 mp și parcela în suprafață de 3.502 mp teren.

Din terenul în

suprafață de 32.998 mp ce face parte din prima parcelă, suprafața de 14.198 mp

a fost primită de către apelante în baza Legii nr. 187/1991, suprafață reprezentată

pe schiță la raportul de expertiză cu culoarea verde (f. 73 dosar).

O altă

suprafață de 8.572 mp este ocupată de alte persoane fizice, fără însă a se

depune la dosar eventualele acte de proprietate în baza cărora deține terenul

(schița anexa 1 la expertiză, teren colorat cu galben).

Terenurile în

suprafață

totală de 4.247 mp, reprezentate pe schița cu culoarea albastru, sunt terenuri

libere de construcții și detalii de sistematizare și nu sunt cuprinse în

domeniul public.

Suprafața de

5.981 mp, reprezentată pe aceeași schiță cu culoarea maro este cuprinsă în

domeniul public al Municipiului Curtea de Argeș, fiind teren aferent blocurilor

de locuințe, precum și zona de siguranță a acestora, parcări, alei, trotuare,

drumuri.

Terenul în

suprafață de 2.280 mp, ce face parte din lotul, identificat prin schița anexă

la raportul de expertiză este teren ocupat în totalitate de Piața Ivancea,

teren cuprins în domeniul public și ocupat de construcții.

Terenul, în

suprafață de 3.502 mp, ce face parte din lotul, din actul de vânzare -

cumpărare al autorului reclamantelor este reprezentat cu culoarea roșu în

schița anexă la raportul de expertiză. Acest teren este compus din 1,611 mp și

1.891 mp.

Din

suprafața de 1.611 mp, terenul în mărime de 1.016 mp este liber de detalii de

sistematizare și construcții, teren reprezentat pe schiță cu portocaliu, iar

restul de 595 mp este teren aferent dispensarului uman I.F.

Din suprafața

de 1.891 mp, parcela în mărime de 437 mp, reprezentată pe schița, cu culoare

galbenă, constituie parcarea de mașini, amenajată în timpul Utigiului, iar

restul de 1.981 mp (culoare maro pe aceeași schiță) este teren cuprins în domeniul

public și aferent blocului, zona de siguranță a acestuia, trotuar și alei.

Terenul

deținut de către autorul reclamantelor, mai exact cel de la punctele din actul

de vânzare - cumpărare a fost preluat începând cu anul 1958 și abia în anul

1986 s-a emis Decizia nr. 230 pentru suprafața de 1.380 mp, de expropriere.

Așadar, s-a

făcut dovada în cauză a preluării abuzive a terenului, situație recunoscută, de

altfel și de către intimată, care pretinde, însă, că pentru terenul în

suprafață de 1.380 mp li s-au acordat apelantelor măsuri reparatorii prin

dispoziția din 2001, iar cea mai mare parte din teren a fost restituită prin

procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, este deținută de alte persoane cu

acte legale sau constituie domeniu public.

S-a stabilit

totodată, cu probele administrate, că terenul în litigiu este situat în

intravilan.

În

consecință, sunt incidente în speță prevederile art. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001,

republicată, apelantele fiind persoane îndreptățite la măsuri reparatorii,

constând în restituirea în natură.

Prin Decizia

civilă nr. 54/ A din 29 august 2008 Curtea de Apel Pitești a respins cererea de

completare a Deciziei civile nr. 147 din 25 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea

de Apel Ploiești.

Pentru a

hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că rezultă în mod cert că instanța s-a

pronunțat în legătură cu cele două terenuri, atât din dispozitivul deciziei,

prin care s-a admis în parte contestația și tot în parte a fost anulată

dispoziția din 2004, cât și din considerentele acesteia (f. 117 verso dosar),

în care se arată că din terenul în suprafață de 4.247 mp se restituie suprafața

de 2.822 mp,

mai puțin 1.351

mp și 104 mp, teren cu privire la care petentelor li s-a aprobat acordarea de

măsuri reparatorii prin dispoziția din 2001 a Primarului Municipiului Curtea de

Argeș.

S-a motivat

nerestituirea în natură a suprafețelor de teren, prin aceea că nu s-a revenit

la dispoziția din 2001 prin dispoziția contestată, întrucât prima dispoziție a

intrat în circuitul civil, a produs efecte juridice și în atare condiții

organul emitent nu mai putea reveni cu privire la cele dispuse prin dispoziția din

2001, cu atât mai mult cu cât petentele - apelante nici nu au contestat această

dispoziție.

În consecință,

instanța de apel s-a pronunțat și asupra suprafețelor de teren, astfel că,

nefiind îndeplinite cerințele de art. 282

2

C. proc. civ., s-a

respins cererea de completare a hotărârii ca nefondată .

Împotriva Deciziei nr. 14/ A din 25

ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești au declarat recurs

reclamanții P.C., G.I. și T.R. și pârâta Primăria Municipiului Curtea de Argeș.

Recurenții -

reclamanți au susținut următoarele critici de nelegalitate a Deciziei nr. 14/ A

din 2008.

S-au

încălcat dispozițiile art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, fiind incident motivul

de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prin

dispoziția Primarului din 2004 ce face referire și la dispoziția din 2001, se

revine practic asupra dispoziției din 2001. Pe de altă parte, se susține că din

concluziile raportului de expertiză rezultă că suprafețele sunt libere, astfel

că instanța trebuie să dispună restituirea lor în natură.

Recurenta

Primăria Municipiului Curtea de Argeș susține că hotărârea recurată este dată

cu aplicarea greșită a legii, deoarece Primăria a depus la dosar toate actele

prin care a înțeles să dovedească că suprafața de 8.572 mp e ocupată în baza

unor acte legale de diferite persoane fizice.

Se mai

consideră că motivarea reținută de instanță este greșită și contrară art. 10 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001, nelegal dispunându-se restituirea în natură a

terenului de 8.572 mp, fără a ține cont că terenul este deținut cu acte legale

de diferite persoane fizice și că persoanele fizice, enumerate și de expert au

edificate pe acesta construcții cu destinația de locuință și anexe

gospodărești.

O altă

critică vizează eronata restituire a suprafeței de 275 mp, încălcându-se

prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, această suprafață având

destinația de alee pietonală aferentă „Străzii Mării", fiind de utilitate

publică; a suprafeței de 1016 mp care este ocupată de un depozit de carburanți

proprietatea SC I.I. SRL, a suprafeței de 595 mp proprietatea numitului V.C. și

a SC D.P.S. SRL și afectată de construcția ce are destinație de dispensar uman

I.F., a suprafeței de 437 mp ce are destinație de parcare aferentă blocurilor.

Se conchide că este incident art. 304 pct. 9 C. proc. civ. -, impunându-se

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent către reclamanți.

Recurenții -

reclamanți au criticat și Decizia civilă nr. 54/ A din 29 februarie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, deoarece în mod greșit s-a respins

cererea de completare a Deciziei nr. 14/2008 deoarece la fila 41 a precizat că

suprafața ce urmează a li se restitui este de 20.000 mp, incluzând și terenul

de 1.380 mp.

Analizând

recursurile declarate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea

sunt fondate pentru considerentele ce succed:

Art. 129 alin.

(5) C. proc. civ. prevede că judecătorii trebuie să stăruie, prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare,

chiar dacă părțile se împotrivesc.

Instanța de

apel nu a manifestat rol activ pentru stabilirea pe deplin a situației de fapt

raportat la susținerile recurenților, atât ale reclamanților, cât și ale

pârâtei Primăria Curtea de Argeș, atât în privința identificării suprafeței de

teren pentru care se solicită restituirea în natură, a cercetării faptului dacă

acesta a fost obiectul altei dispoziții de restituire, așa cum invocă pârâta,

cât și în privința analizării situației juridice a celorlalte terenuri pentru

care s-a dispus restituirea în natură și care ar fi deținute de alte persoane

fizice.

Rejudecarea

cauzei de către Curtea de Apel se impune, raportat la pozițiile contradictorii

exprimate de părți pentru ca, în funcție de probatoriul ce se va administra în

cauză, să se poată face aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, pentru a se

stabili cu certitudine care din suprafețele de teren solicitate pot fi

restituite în natură și care prin echivalent.

Cu ocazia

rejudecării, instanța de apel va avea în vedere toate mijloacele de apărare

invocate de părți și va analiza și celelalte susțineri ale acestora din

cuprinsul motivelor de recurs.

Pentru aceste

considerente, se vor admite recursurile împotriva Deciziei civile nr. 14/ A din

25 ianuarie 2008 Curtea de Apel Pitești și Decizia civilă nr. 54/ A din 29

februarie 2008, se vor casa deciziile recurate și se va trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de reclamanții P.C., G.I., T.R. și pârâta Primăria

Municipiului Curtea de Argeș împotriva Deciziei civile nr. 14/ A din 25

ianuarie 2008 a Curții de Apel Pitești și a Deciziei civile nr. 54 A din 29

februarie 2008 a aceleiași instanțe.

Casează

decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2010.