ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4039/2010

A supra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 269 din 14 decembrie 2009, a admis plângerea formulată de R.R. și R.D., a anulat dispoziția nr. 707/2009 în parte și a constatat că petenții sunt îndrituiți la despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 206 mp, situat în s județul Argeș, în condițiile legii speciale. În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut, în esență, că, urmare recomandărilor Agenției Naționale pentru Restituirea Proprietăților care nu au atribuții jurisdicționale, s-a anulat prima dispoziție, și s-a emis dispoziția atacată, deși Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are competența să impună modificarea vreunei dispoziții emise în temeiul Legii nr. 10/2001, ci numai să refuze plata despăgubirilor pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia civilă nr. 25 din 25 februarie 2010, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Municipiul Pitești, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 269 din 14 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în contradictoriu cu reclamanții R.R. și R.D.D.M. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, intimaților-reclamanți li s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 94 mp, pentru care au fost puși în posesie și li s-au calculat despăgubiri pentru diferența nerestituită de 206 mp, prin dispoziția nr. 2620/2005, care și-a produs efectele, ei deținând un bun actual în sensul Convenției.

S-a mai reținut și faptul că emiterea unei noi dispoziții prin care se anulează restituirea în natură a terenului și reducerea suprafeței pentru care se acordă despăgubiri, echivalează cu încălcarea dreptului de proprietate anterior recunoscut, care constituie un „bun” în sensul Convenției și poate face obiectul protecției art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, măsură dispusă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, fiind abuzivă și contrară C.E.D.O. Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs Municipiul Pitești, prin Primar, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., deoarece: - În cauza dedusă judecății, intimații-reclamanți nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu - 206 mp, cu acte încheiate în formă autentică, ci doar cu acte sub semnătură privată încheiate în anul 1969. Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente : Potrivit art. 267 alin. (1) C. proc. civ., după pronunțarea hotărârii, partea poate renunța în instanță la calea de atac, făcându-se arătare despre aceasta într-un proces-verbal, semnat de președinte și de grefier. În speță, la termenul din data de 28 iunie 2010, apărătorul intimaților-reclamanți a solicitat să se ia act de renunțarea recurentului-pârât Municipiul Pitești, prin Primar la judecata recursului.

Acest lucru a fost posibil datorită cererii de la fila 4 dosar recurs, din care rezultă că, recurentul-pârât a solicitat a se lua act că renunță la calea de atac, respectiv a recursului declarat, în condițiile art. 267 C. proc. civ. Față de cele reținute, se va lua act de renunțare la judecata recursului declarat de pârâtul Municipiul Pitești, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 25 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțare la judecata recursului declarat de pârâtul Municipiului Pitești, prin primar, împotriva deciziei nr. 25/A din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2010.