ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4039/2010

A

supra cauzei de față, constată

următoarele:

Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 269

din 14 decembrie 2009, a admis plângerea formulată de R.R. și R.D., a anulat

dispoziția nr. 707/2009 în parte și a constatat că petenții sunt îndrituiți la

despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 206 mp, situat în s județul

Argeș, în condițiile legii speciale.

În adoptarea acestei soluții,

tribunalul a reținut, în esență, că, urmare recomandărilor Agenției Naționale

pentru Restituirea Proprietăților care nu au atribuții jurisdicționale, s-a

anulat prima dispoziție, și s-a emis dispoziția atacată, deși Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are competența să impună

modificarea vreunei dispoziții emise în temeiul Legii nr. 10/2001, ci numai să

refuze plata despăgubirilor pentru motive expres și limitativ prevăzute de

lege.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 25 din 25 februarie 2010, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Municipiul Pitești, prin Primar, împotriva sentinței

civile nr. 269 din 14 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în contradictoriu

cu reclamanții R.R. și R.D.D.M.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, intimaților-reclamanți li s-a recunoscut dreptul de proprietate

pentru terenul în suprafață de 94 mp, pentru care au fost puși în posesie și li

s-au calculat despăgubiri pentru diferența nerestituită de 206 mp, prin

dispoziția nr. 2620/2005, care și-a produs efectele, ei deținând un bun actual

în sensul Convenției.

S-a mai reținut și faptul că

emiterea unei noi dispoziții prin care se anulează restituirea în natură a

terenului și reducerea suprafeței pentru care se acordă despăgubiri,

echivalează cu încălcarea dreptului de proprietate anterior recunoscut, care

constituie un „bun” în sensul Convenției și poate face obiectul protecției art.

1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, măsură dispusă de Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, fiind abuzivă și contrară C.E.D.O.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a declarat recurs Municipiul Pitești, prin Primar, criticând-o ca

fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

- În cauza dedusă judecății,

intimații-reclamanți nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra

terenului în litigiu - 206 mp, cu acte încheiate în formă autentică, ci doar cu

acte sub semnătură privată încheiate în anul 1969.

Recursul nu este fondat pentru

următoarele considerente :

Potrivit art. 267 alin. (1) C. proc.

civ., după pronunțarea hotărârii, partea poate renunța în instanță la calea de atac,

făcându-se arătare despre aceasta într-un proces-verbal, semnat de președinte

și de grefier.

În speță, la termenul din data de 28

iunie 2010, apărătorul intimaților-reclamanți a solicitat să se ia act de

renunțarea recurentului-pârât Municipiul Pitești, prin Primar la judecata

recursului. Acest lucru a fost posibil datorită cererii de la fila 4 dosar

recurs, din care rezultă că, recurentul-pârât a solicitat a se lua act că

renunță la calea de atac, respectiv a recursului declarat, în condițiile art. 267

C. proc. civ.

Față de cele reținute, se va lua act

de renunțare la judecata recursului declarat de pârâtul Municipiul Pitești,

prin primar, împotriva deciziei civile nr. 25 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțare la judecata recursului

declarat de pârâtul Municipiului Pitești, prin primar, împotriva deciziei nr.

25/A din 25 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie

2010.