ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.01.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10/2007

HOTĂRÂRE
08.01.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 2531 din 1 septembrie 2004 emisă de

Primarul municipiului Pitești a fost respinsă notificarea prin care,

petentul G.G. a solicitat restituirea, în natură a terenului în

suprafață de 252 mp, situat în Pitești, sau plata unor

despăgubiri bănești.

Împotriva deciziei primarului au

formulat contestație contestatorii G.G. și G.I., care au solicitat

fie restituirea în natură a terenului, fie atribuirea unui alt teren din

domeniul privat al primăriei.

Prin sentința nr. 65 din 6

iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția

civilă, a fost respinsă contestația, reținându-se că

imobilul (teren și construcție), proprietatea contestatorilor, a fost

expropriat prin Decretul nr. 72/1986, că aceștia au fost

despăgubiți și că nu este posibilă restituirea, în

natură, a terenului, deoarece este ocupat de un bloc și alee de

acces.

Apelul declarat de contestatori

împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia

nr. 1/A din 9 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Instanța de apel a reținut

că, pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură, contestatorii

nu au solicitat despăgubiri.

Împotriva susmenționatei

decizii au declarat recurs contestatorii, susținând în esență

că în mod greșit s-a stabilit că terenul nu este liber și

că, oricum erau îndreptățiți la plata unor

despăgubiri.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor urma.

Pe baza expertizei tehnice

efectuată la instanța de fond de către expertul V.C., în mod

corect au reținut instanțele că terenul ce formează

obiectul litigiului nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de un

bloc și de aleea de acces.

Confirmând soluția

instanței de fond, instanța de apel a stabilit însă greșit

că nu a fost solicitată, în subsidiar, plata unor despăgubiri

bănești de către contestatori, prin notificare.

Or, prin notificarea nr. 399 din 27

iunie 2001, aflată în copie la fila 12 din dosarul instanței de fond,

contestatorul a solicitat despăgubirea în bani pentru imobilul expropriat.

Cum instanța de apel a

considerat că această cerere este inadmisibilă, deoarece a fost

adresată direct instanței, se impune casarea deciziei atacate, pentru

soluționarea cererii pe fond.

În consecință, recursul

urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casată

decizia curții de apel și a fi trimisă cauza, aceleiași

instanțe, pentru rejudecarea apelului.

Admite recursul

declarat de reclamanții G.G.

și G.I. împotriva deciziei nr. 1/A din 9 ianuarie 2006 a Curții de

Apel Pitești, secția civilă, pe care o casează și

trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 ianuarie 2007.

Sursă