ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3793/2008

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 29 iunie 2006, reclamanții O.V. și O.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Pitești, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună desființarea dispoziției nr. 1931/2006 emisă de pârât și restituirea în natură a terenului în suprafață de 144 mp situat în strada 24 Ianuarie, nr.20 din acest municipiu. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii autorului O.H., care a avut în proprietate imobilul arătat, trecut ulterior în proprietatea statului prin expropriere. Deși imobilul este liber, pârâtul, prin dispoziția nr. 1931/2006, a refuzat restituirea în natură.

Tribunalul Argeș, investit cu soluționarea cererii în primă instanță, prin sentința civilă nr. 64 din 20 februarie 2007, a admis acțiunea reclamanților, a anulat dispoziția nr. 1931/2006 emisă de pârât și a dispus retrocedarea în natură a suprafeței de teren de 114 mp situat în Pitești, așa cum a fost identificat în raportul de expertiză Istrate Ion. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a apreciat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la restituirea în natură în raport cu prevederile art. 1, art. 2 și art. 3 din Legea nr. 10/2001, că terenul se află în proprietatea privată a Municipiului Pitești iar suprafața solicitată este liberă de construcții și poate fi restituită în natură.

Apelul declarat de pârât împotriva sentinței tribunalului a fost respins de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 264/A din 18 iunie 2007. Instanța de apel a apreciat că soluția pronunțată de tribunal este temeinică și legală, fiind dată cu corecta aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei ultime hotărâri judecătorești a declarat recurs, în termen legal, pârâtul, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la 14 august 2007, fixându-se prim termen de judecată, prin repartizare aleatorie, la 25 ianuarie 2008. În motivarea recursului, pârâtul arată că hotărârea tribunalului, menținută de instanța de apel, este dată cu aplicarea greșită a legii, restituirea în natură nefiind posibilă, terenul solicitat fiind afectat de lucrări de utilitate publică, respectiv alee betonată.

De asemenea mai susține că scopul exproprierii a fost atins, pe teren edificându-se blocuri de locuințe. Deși nu a fost motivat în drept, dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursul urmează a se admite pentru cele ce se vor arăta în continuare. Criticile formulate de pârât sunt întemeiate, urmând a fi primite de instanța supremă. Așa cum rezultă din schița terenului revendicat, anexă la raportul de expertiză topo întocmit de expertul I.I.(fila 54 dosar fond), terenul este ocupat de parcare betonată, pe care se află 4 garaje, situație în care acesta este afectat de detalii de sistematizare și nu poate fi retrocedat în natură.

Sintagma „amenajări de utilitate publică” are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoilor comunității și anume: căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc.), dotări tehnico- edilitare subterane, amenajări de spații verzi (inclusiv cele din jurul blocurilor de locuit), parcuri și grădini publice, piețe pietonale. În speță, rezultă fără echivoc că scopul Decretului nr. 72/1986 a fost atins, terenul în litigiu fiind expropriat pentru edificarea unor blocuri, zona presupunând un plan de sistematizare, cu străzi, alei de acces, zonă de siguranță și parcare. Așa fiind, decizia emisă de pârât, prin care s-a respins cererea reclamanților de restituire în natură, este legală.

Recursul de față se privește ca fondat, urmând ca, în raport de dispozițiile art. 312 și art. 314 C. proc. civ., să se admită, cu consecința casării deciziei atacate și a sentinței tribunalului, precum și a respingerii contestației formulată de reclamanți împotriva dispoziției nr. 1931 din 30 mai 2006 emisă de Primarul municipiului Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Pitești. Casează decizia nr. 264/A din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, cât și sentința nr. 64 din 20 februarie 2007 a Tribunalului Argeș, secția civilă. Respinge contestația formulată de O.V. și O.G. împotriva dispoziției nr. 1931 din 30 mai 2006 emisă de intimatul Primarul municipiului Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2008.