ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1907/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 26 noiembrie 2004

reclamanții M.V.G. și B.I. au chemat în judecată pe pârâta Primăria

municipiului Pitești pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea, în parte, a hotărârii

emisă de pârâtă la data de 20 octombrie 2004 prin care s-au respins

notificările reclamanților referitoare la restituirea în natură a terenului

liber, în suprafață de 462 mp, situat în Pitești, și, pe cale de consecință, să

se restituie în natură acest teren;

- anularea ultimului punct din amintita

hotărâre în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma

despăgubirilor bănești și rectificarea suprafeței menționate în același act și

anume, în loc de 948 mp, să fie trecută suprafața de 974 mp, conform actelor

doveditoare anexate notificărilor;

- în subsidiar, numai în măsura în

care restituirea în natură nu este posibilă, reclamanții au cerut măsuri

reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor bănești sau, în compensare,

teren de aceeași suprafață și în aceeași zonă.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că sunt moștenitorii numiților B.P. și B.M. care au fost proprietarii

imobilelor situate în Pitești, compuse din construcții și teren în suprafață de

1410 mp, o parte din teren fiind liber și poate fi restituit în natură.

Tribunalul Argeș, secția civilă,

prin sentința nr. 11 din 27 ianuarie 2005, a respins ca prematură acțiunea

reclamanților cu motivarea că Primarul municipiului Pitești nu a emis o

dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură a imobilului, iar

adresa pe care reclamanții au atacat-o în justiție reprezintă doar o soluție

adoptată într-o etapă premergătoare emiterii dispoziției.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 350/A din 1 iunie

2005, a admis apelul declarat de reclamanți, a anulat sentința Tribunalului

Argeș și a reținut cauza pentru evocarea fondului.

Aceeași curte de apel, prin decizia

nr. 437/A din 19 octombrie 2005, a admis în parte acțiunea reclamanților și a

dispus restituirea în natură a suprafeței de 972 mp teren, identificat conform

schiței anexă la raportul de expertiză (Planșa A – fila 61), iar pentru restul

de teren până la 1340 mp se vor acorda despăgubiri bănești conform

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, așa cum a fost republicată.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut și motivat că după apariția legilor speciale de retrocedare a

proprietăților, reclamanții s-au adresat în repetate rânduri pârâtei pentru

restituirea în natură a terenului sau pentru contravaloarea lui, demersurile

rămânând însă fără răspuns. Din expertiza efectuată în cauză rezultă că o

suprafață de 492 mp este liberă de construcții, iar pe suprafața de 480 mp

teren concesionat se află construcții în execuție. Restul de teren, până la suprafața

totală de 1340 mp, este ocupat de lucrări pentru care s-a dispus exproprierea

proprietarilor, astfel că sunt incidente prevederile art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei dată în apel, în

termen legal, a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Pitești, care a

invocat următoarele critici: în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamanților

și restituită suprafața de 972 mp, identificată conform schiței anexă la

raportul de expertiză (Planșa A – fila 61); greșit a fost restituită suprafața

de 492 mp deoarece terenul este traversat de cabluri electrice subterane de 0,4

KW și 20 KW; terenul în suprafață de 480 mp a fost concesionat către SC S.A. SA

în baza contractului nr. 18688/1996, deci înaintea apariției Legii nr. 10/2001,

terenul respectiv fiind proprietate de stat; în mod greșit instanța a decis că

pentru restul de teren până la suprafața de 1340 mp reclamanții sunt

îndreptățiți la despăgubiri bănești deoarece art. 11 alin. (2), (3) și (4) deci

Legea nr. 10/2001 reglementează alte forme de măsuri reparatorii decât

despăgubirile în bani.

Recursul este fondat, în sensul

considerentelor care succed:

Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale,

pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza

stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării

unei hotărâri legale și temeinice. Ei vor putea ordona administrarea probelor

pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Examinând actele dosarului, în

lumina textului citat, se constată că instanța de apel, urmare a anulării

sentinței tribunalului, în scopul evocării fondului, nu a manifestat rol activ

și nu a ordonat și administrat dovezile necesare pentru a preveni orice

greșeală de judecată și pentru aflarea adevărului în cauză. De aceea, în

temeiul art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul pârâtei și va fi casată

hotărârea atacată, cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță, pentru

ca, în scopul aplicării corecte a legii, în rejudecare, să se lămurească

următoarele împrejurări de fapt ce nu au fost pe deplin stabilite:

Li se va solicita reclamanților să

se legitimeze procesual activ, sens în care se vor cere dovezi că numiții B.P.

și B.M. au fost proprietarii imobilelor situate în Pitești, precum și dovezi

referitoare la întinderea acestui drept. Întrucât reclamanții nu au dobândit

dreptul de proprietate în nume propriu, li se va cere să facă dovada că sunt

moștenitorii foștilor proprietari, așa cum pretind prin acțiune, precum și care

a fost forma moștenirii.

În rejudecare, se va stabili

modalitatea prin care imobilele au trecut în proprietatea statului. Deși

instanța de apel a reținut, fără nici o dovadă, că imobilele au fost expropriate,

din contra, din adresa nr. 25.006 din 11 noiembrie 1992 a Consiliului Local al

municipiului Pitești (fila 29 dosar apel), rezultă că bunurile au fost

naționalizate în baza H.C.M. nr. 1672 din 17 noiembrie 1959 (poziția 1491).

Se va verifica apărarea constantă a

pârâtei în sensul că în subsolul suprafeței de 492 mp, restituită prin decizia

recurată, se găsesc cabluri electrice de medie și joasă tensiune ce deservesc

construcțiile din zonă. În acest sens, se va solicita reclamanților să se

adreseze unităților de gospodărie comunală care au în proprietate sau în

administrare asemenea rețele, inclusiv cele de apă, canalizare și gaz, pentru a

se putea decide în deplină cunoștință de cauză dacă terenul este ori nu

restituibil în natură. Aceste dovezi sunt necesare, chiar dacă prin dispoziția

nr. 1005 din 23 martie 2006 Primăria municipiului Pitești a restituit în natură

reclamanților suprafața de 908,5 mp, întrucât cu controlul legalității și

temeiniciei acestei dispoziții instanțele nu au fost investite, cu atât mai

puțin instanța de recurs, sesizată doar în calea de atac exercitată de pârâtă,

la soluționarea căreia această parte nu a renunțat.

Întrucât expertiza tehnică judiciară

efectuată în cauză de ing. C.P. a fost întocmită fără a fi avute în vedere

actele de proprietate ale autorilor reclamanților și cum în lipsa acestora,

există serioase îndoieli că terenul a fost identificat corect din punct de

vedere al amplasamentului și a dimensiunilor, în rejudecare, se impune

refacerea lucrării ce va ține cont de actele de proprietate care vor fi depuse

de reclamanți.

Întrucât, pentru considerentele

arătate, se impune reluarea judecății, instanța de trimitere, va analiza, sub

formă de apărare, și critica pârâtei referitoare la forma măsurilor reparatorii

la care sunt îndrituiți reclamanții pentru terenul sau porțiunea de teren ce nu

poate fi restituită în natură.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria municipiului Pitești împotriva deciziei nr. 437/A din 19 octombrie

2005 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pe care o casează și trimite

cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie

2007.