ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5130/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5130/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Argeș, secția civilă, sub nr. 5571/2005, reclamanții S.V.A. și

S.F.M. au contestat dispoziția nr. 3529/2005 emisă de primarul municipiului

Pitești prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului în suprafață de

167 mp situat în Pitești, pe numele pârâtei S.G.

În motivarea cererii s-a arătat că

notificările au fost formulate de tatăl lor, S.T., dar după decesul acestuia

s-a emis dispoziția pe numele pârâtei, ca soție, cu încălcarea drepturilor lor

de unici descendenți, de moștenitori legali și rezervatari.

Prin sentința nr. 63 din 13 aprilie

2006 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, s-a admis excepția lipsei

calității procesuale active a reclamanților și s-a respins contestația, dispunându-se

obligarea acestora la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de

judecată.

La soluționarea cauzei s-au avut în

vedere probele administrate, față de care s-au reținut următoarele:

Prin dispoziția nr. 3529/2005 emisă

de primarul municipiului Pitești a fost admisă în parte cererea formulată prin

notificările nr. 31400 și 13652 din 3 septembrie 2001 depuse de S.T. prin care

a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Pitești, compus din

teren în suprafață de 320 mp și construcții în suprafață de 138,47 mp, în

sensul că s-a dispus să se restituie moștenitoarei notificatorului, S.G.,

terenul în suprafață de 167 mp pe amplasamentul fostei proprietăți. Se mai

arată în dispoziție că imobilul ce se restituie a fost preluat prin expropriere

în baza Decretului nr. 94 din 21 martie 1987 iar în prezent este afectat de

garaje proprietate privată construite în baza unei autorizații provizorii. Prin

aceeași decizie s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în

suprafață de 49 mp și a construcției de 138,47 mp și s-a propus acordarea de

titluri de despăgubire în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv

pentru terenul de 49 mp și construcție în suprafață de 138,47 mp.

Din cuprinsul deciziei sus arătate

rezultă că aceasta a fost emisă în urma notificărilor formulate de S.T. care

ulterior a decedat la 31 martie 2003.

În ceea ce privește pe

contestatoarea S.A.V., s-a constatat că cererea acesteia este neîntemeiată

întrucât prin sentința civilă nr. 4373 din 17 noiembrie 2003 a Judecătoriei

Pitești s-a consfințit, în temeiul art. 271 C. proc. civ., înțelegerea părților

numită tranzacție, în cuprinsul căreia se face mențiunea despre faptul că

pârâta, contestatoare în cauza de față, a renunțat la moștenirea autorului

S.T.; ca atare, în raport de prevederile art. 696 C. civ., eredele care a

renunțat se consideră că nu a fost niciodată erede. De altfel, contestatoarea

nu a depus la dosar dovezi din care să rezulte că își însușește notificările

înaintate Primarului în temeiul Legii nr. 10/2001 de autorul său, după cum nu a

depus nici alte dovezi din care să rezulte susținerile din cererea de chemare

în judecată.

În ceea ce privește pe contestatorul

S.F.M., nu rezultă că acesta a formulat cerere din care să rezulte că își

însușește notificările formulate de autorul său în temeiul Legii nr. 10/2001,

respectiv dovezi din care să rezulte că a făcut demersuri în vederea emiterii

dispoziției pe de o parte iar pe de altă parte că a depus actele doveditoare

ale calității de moștenitor.

De altfel în cuprinsul dispoziției

contestate se face mențiunea înaintării dosarului conținând notificarea și

actele doveditoare a calității de persoană îndreptățită a notificatorului și

moștenitoarei acestuia S.G. (căreia defunctul i-a lăsat prin testament întreaga

avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniul său la încetarea din

viață), astfel încât se confirmă că acest contestator nu a depus actele din

care să rezulte că este moștenitorul tatălui său și ca atare nu a urmat

procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 225 A din 26

octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, s-a respins

ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței primei instanțe,

cu obligarea acestora la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de

judecată.

În motivarea deciziei de apel, s-au reținut următoarele:

În ceea ce privește pe apelanta

contestatoare S.A.V., în mod corect instanța de fond a reținut că aceasta nu

are calitate procesuală activă, întrucât a renunțat la moștenirea autorului

S.T., iar prin sentința civilă nr. 4374 din 17 noiembrie 2003 a Judecătoriei

Pitești s-a consfințit înțelegerea părților intitulată „tranzacție” în acest

sens.

Este vorba despre o renunțare

expresă la succesiune care se referă atât la bunurile existente în masa

succesorală la data deschiderii succesiunii cât și la cele ce ar intra în

viitor în masa succesorală respectivă.

Repunerea în termen a moștenitorilor

care au renunțat expres la moștenire constituie o încălcare a art. 696 C. civ.,

potrivit căruia eredele care renunță este considerat că nu a fost niciodată

erede, precum și o încălcare a principiului unității și indivizibilității

moștenirii. Potrivit acestui principiu, patrimoniul fiind privit ca un tot

unitar, în consecință și moștenirea este, în principiu, unitară, ceea ce

înseamnă că succesiunea în întregul ei este condusă după aceleași norme, fără a

se face vreo diferențiere între bunurile succesorale după natura sau originea

lor.

Deci moștenirea poate fi acceptată

sau repudiată în întregul ei, în caz contrar s-ar ajunge ca succesiunea să fie

deschisă ori de câte ori apar modificări patrimoniale în activul sau pasivul

moștenirii, situație contrară nomelor imperative de drept civil.

În consecință, apelanta S.A.

renunțând expres la succesiunea autoului său nu mai poate fi considerată

moștenitor și astfel nu are calitate procesuală activă.

Nici contestatorul S.F.M. nu putea

fi menționat în dispoziție întrucât nici acesta, după decesul autorului său, nu

a depus nicio dovadă care să ateste că își însușește notificarea lui S.T.

Este adevărat că la data emiterii

dispoziției nr. 3529/2005 de către primarul municipiului Pitești, solicitantul

nu mai era în viață, însă după decesul acestuia, care a avut loc la data de 30

martie 2003 și până la data emiterii respectivei dispoziții, contestatorul nu a

încunoștințat în niciun fel unitatea deținătoare că este moștenitorul autorului

său, că este de acord cu notificarea formulată, nu a depus acte din care să

rezulte calitatea sa de moștenitor, ci a stat într-o totală pasivitate.

Spre deosebire de acesta, intimata

S.G., după decesul soțului său, S.T., și în calitate de moștenitoare

testamentară, a formulat cerere la Primăria municipiului Pitești, cerere

înregistrată sub nr. 30780 din 12 iulie 2005, așa după cum rezultă chiar din

conținutul dispoziției nr. 3529/2005, iar în baza acestei cereri, având în

vedere și notificarea formulată inițial, s-a restituit acesteia moștenirea

notificatorului.

Prin urmare, S.F.M., neurmând

procedura prevăzută de capitolul III din Legea nr. 10/2001 nu poate fi

considerat persoană îndreptățită în sensul prevederilor acestei legi, iar

potrivit art 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 de cotele moștenitorilor legali

sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de capitolul III profită

ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea

de restituire, în speță S.G., care a depus astfel de cereri pentru retrocedarea

terenului.

În ceea ce privește calitatea de

moștenitor a intimatei S.G., chiar dacă căsătoria încetase prin decesul lui

S.T., aceasta este moștenitoare testamentară în baza testamentului autentificat

sub nr. 253 din 27 ianuarie 1997 asupra întregii averi mobile și imobile a

autorului S.T.

Împotriva deciziei de apel au

declarat recurs reclamanții-apelanți, criticând-o pentru următoarele motive ce

se încadrează în art. 304 pct. C. proc. civ. :

copiii titularului notificării.

Art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 stabilește că

au calitatea de persoane îndreptățite și moștenitorii fostului proprietar.

nicio prevedere care să impună moștenitorilor celui care a formulat notificarea,

formularea de notificări către unitatea deținătoare a imobilului.

Moștenitorii sunt continuatorii în drepturi ai

fostului proprietar care a formulat notificarea, ei beneficiind de toate

drepturile pe care le-a avut și transmis autorul lor.

numai cu privire la bunurile existente în acel moment, neputând să dispună

pentru bunurile viitoare.

pe numele pârâtei, în calitate de moștenitor, urmând ca beneficiari să figureze

alături de aceasta și reclamanții.

Analizând decizia de apel în raport de criticile

formulate, Înalta Curte constată că în mod greșit s-a reținut lipsa calității

procesuale active a reclamantului, pentru următoarele motive.

1.2. Notificarea a fost formulată de către S.T.,

tatăl reclamanților, aspect necontestat în cauză, iar conform normelor legale

referitoare la succesiune, dreptul subiectiv la restituirea în natură sau prin

echivalent a imobilului pentru care s-a formulat notificarea s-a transmis către

moștenitorii legali și/sau testamentari, fiind inclus în masa succesorală de pe

urma acestuia.

În aceste condiții, transmiterea dreptului s-a făcut

prin moștenire, nefiind necesar ca moștenitorii să formuleze noi notificări

prin care să solicite restituirea imobilului.

De altfel, în Legea nr. 10/2001 nu este prevăzută

nici-o dispoziție în acest sens, referitoare la impunerea formulării

notificării sau însușirii acesteia prin comunicarea către unitatea deținătoare.

În ceea ce privește însă calitatea de moștenitori de

pe urma notificatorului se constată că, pe lângă pârâtă, ca moștenitor

testamentar, mai are calitatea de moștenitor legal și reclamantul ca

descendent, care invocă și drepturi de moștenitor rezervatar.

Dreptul reclamantului de moștenitor legal, în

calitate de descendent, în condițiile art. 669 C. civ., este recunoscut

inclusiv de către pârâtă și este confirmat prin sentința nr. 4373 din 17

noiembrie 2003 (fila nr. 81 dosar de fond) prin care părțile au tranzacționat

asupra averii rămase de pe urma defunctului S.T. decedat la data de 30 martie

2003.

Prin tranzacția de care s-a luat act prin sentință,

reclamantul și pârâta S.G. au împărțit bunurile succesorale, în vreme ce

reclamanta a renunțat la moștenirea tatălui său defunct.

În condițiile în care acceptarea moștenirii și

inclusiv calitatea de moștenitor este guvernată de principiul indivizibilității

moștenirii, ceea ce înseamnă că este pentru toate bunurile succesorale

calitatea de moștenitor și nu numai pentru o parte, atitudinea pârâtei care nu

a adus la cunoștința emitentului dispoziției existența și a altui moștenitor

este total nejustificată și a dus la încălcarea drepturilor legale ale

acestuia.

Pentru aceste considerente, se constată că în mod

greșit s-a reținut că reclamantul nu are calitate de persoană îndreptățită în

temeiul art. 4 din Legea nr. 10/2001, ceea ce atrage incidența art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

constată că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale

incidente, aceasta fiind străină de bunurile rămase de pe urma tatălui său.

Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

beneficiază de dispozițiile legii și moștenitorii persoane îndreptățite, dar

este necesar să existe calitatea de moștenitor, ceea ce nu se poate reține în

cazul reclamantei.

În condițiile în care a renunțat la moștenire, nu are

calitatea de moștenitor, cum în mod corect s-a reținut în cauză.

Astfel, art. 696 C. civ. prevede că eredele care

renunță la moștenire este considerat că nu a fost niciodată erede.

În același timp, dat fiind principiul unității și

indivizibilității (reținut și în ceea ce-l privește pe reclamant), care

înseamnă că succesiunea nu poate fi acceptată decât integral și nu în parte, nu

poate fi primită critica de recurs în sensul că s-a renunțat numai la bunurile

existente la acea dată.

asemenea, nefondată, întrucât restituirea, fie în natură, fie în echivalent,

dispusă prin decizie/dispoziție nu poate fi făcută către un defunct.

Constatând, prin urmare, că recursul formulat de

către reclamant este fondat, în limita criticilor apreciate ca fiind fondate,

Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și

să dispună în consecință, urmând ca întinderea drepturilor moștenitorilor

beneficiari ai restituirii să se stabilească potrivit dreptului comun, potrivit

art. 4 alin. (1) Legea nr. 10/2001.

Modul de dispunere asupra recursului pentru fiecare

dintre recurenți influențează și cheltuielile de judecată din ambele faze

procesuale, urmând să fie suportate numai de reclamantă văzând și art. 274 C.

proc. civ.

În consecință, se va admite recursul declarat de

reclamantul S.M.F. împotriva deciziei nr. 225 A din 26 octombrie 2006 a Curții

de Apel Pitești, secția civilă.

Se va modifica în parte decizia, în

sensul că:

Se va admite apelul declarat de

același reclamant împotriva sentinței nr. 63 din 13 aprilie 2006 a Tribunalului

Argeș, secția civilă.

Se va schimba în parte sentința, în

sensul că:

Se va respinge excepția lipsei

calității procesuale active a aceluiași reclamant.

Se va admite contestația formulată

de același reclamant împotriva dispoziției nr. 3529 din 15 noiembrie 2005 emisă

de primarul municipiului Pitești.

Se va modifica în parte dispoziția,

în sensul că au calitate de moștenitori ai defunctului S.T. reclamantul S.F.M.

și S.G.

Se va reduce cuantumul cheltuielilor

de judecată la 150 RON în sarcina reclamantei S.A.V.

Se vor păstra celelalte dispoziții

ale deciziei de apel și sentinței primei instanțe cu privire la reclamanta

S.V.A., precum și celelalte dispoziții ale deciziei contestate.

Se va respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta S.V.A. împotriva aceleiași decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul S.M.F. împotriva deciziei nr. 225 A din 26 octombrie 2006 a Curții

de Apel Pitești, secția civilă.

Modifică în parte decizia, în sensul

că:

Admite apelul declarat de același

reclamant împotriva sentinței nr. 63 din 13 aprilie 2006 a Tribunalului Argeș,

secția civilă.

Schimbă în parte sentința, în sensul

că:

Respinge excepția lipsei calității

procesuale active a aceluiași reclamant.

Admite contestația formulată de

același reclamant împotriva dispoziției nr. 3529 din 15 noiembrie 2005 emisă de

primarul municipiului Pitești.

Modifică în parte dispoziția, în

sensul că au calitate de moștenitori ai defunctului S.T. reclamantul S.F.M. și

S.G.

Reduce cuantumul cheltuielilor de

judecată la 150 RON în sarcina reclamantei S.A.V.

Păstrează celelalte dispoziții ale

deciziei de apel și sentinței primei instanțe cu privire la reclamanta S.V.A.,

precum și celelalte dispoziții ale deciziei contestate.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta S.V.A. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 iunie 2007.