ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6719/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6719/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Constată

că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, sub

nr. 7693/C/2002, reclamanții S.A. și S.I. au solicitat în contradictoriu cu

pârâții municipiul Pitești, Consiliul local al municipiului Pitești, Primăria

Pitești și primarul municipiului Pitești, pronunțarea unei hotărâri prin care

să se anuleze dispoziția nr. 954 din 16 octombrie 2002 și să se dispună

restituirea în natură a terenului de 243 mp sau acordarea de despăgubiri

corespunzătoare în condițiile în care nu ar fi posibilă restituirea în natură.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat

că în mod greșit notificarea a fost respinsă, conform dispoziției atacate, cu

referire la art. 8 din Legea nr. 10/2001, având în vedere că imobilul a cărui

restituire s-a cerut a fost expropriat și, chiar dacă s-a solicitat

reconstituirea și conform legilor fondului funciar, cererea pe acest temei a

fost respinsă prin hotărâre a Consiliului local.

Prin sentința civilă nr. 66 din 30 martie

2004 tribunalul a admis acțiunea, a anulat dispoziția atacată și a dispus

restituirea către reclamanți a terenului în suprafață de 45,75 mp (identificat

conform raportului de expertiză), stabilind că pentru diferența de teren, de

197,25 mp, aceștia sunt îndreptățiți să primească măsuri reparatorii în

echivalent.

A fost respinsă acțiunea față de

Primăria Pitești și Consiliul local Pitești și s-a dispus obligarea pârâților municipiul

Pitești, Consiliul local Pitești la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru pronunțarea acestei soluții,

prima instanță a reținut că imobilul a cărui retrocedare s-a cerut a fost

expropriat prin Decretul nr. 58/1985. Că, potrivit expertizei efectuate în

cauză și a constatărilor consemnate cu ocazia cercetării locale, a rezultat

existența unei suprafețe libere de construcții, de 45,75 mp. Diferența de teren

de 197,25 mp este afectată însă, de detalii de sistematizare (respectiv, 8,90

mp platformă betonată; 7,05 mp trotuar; 16,35 mp parcare, restul terenului

fiind afectat de construcția blocului U3).

A fost înlăturată apărarea făcută în

proces în legătură cu apartenența suprafeței de 45,75 mp la domeniul public al

municipiului Pitești, cu motivarea că aceasta a fost făcută abia după acordarea

cuvântului pe fond, astfel încât nu a putut fi verificată cu ocazia

administrării probatoriului.

Constatând dovedirea dreptului de

proprietate asupra imobilului solicitat și incidența Legii nr. 10/2001 (în

condițiile în care cererea de reconstituire formulată conform legilor fondului

funciar a fost respinsă), tribunalul a dispus restituirea în natură a terenului

apreciat ca fiind liber (suprafața de 45,75 mp) și măsuri reparatorii prin

echivalent pentru restul suprafeței, până la 243 mp.

În raport de dispozițiile art. 22 și

art. 23 din Legea nr. 10/2001, s-a apreciat că unitatea deținătoare este cea

care primește și rezolvă notificarea, în speță, municipiul Pitești, reprezentat

de primar, acestora justificându-li-se în cauză calitate procesuală pasivă.

În privința Consiliului local al

municipiului Pitești, s-a reținut că acesta nu are niciun fel de atribuții

legate de restituirea imobilelor, după cum Primăria neavând personalitate

juridică, nu poate sta ca parte în proces, astfel încât acțiunea a fost

respinsă față de acești doi pârâți.

Împotriva sentinței au declarat apel

reclamanții și pârâții municipiul Pitești, primarul municipiului Pitești.

1) Reclamanții au criticat soluția

întrucât nu a dispus restituirea în natură a unei suprafețe mai mari de teren

și pentru respingerea pretențiilor în raport de Consiliul local și Primărie,

deși aceștia administrează patrimoniul municipiului.

2) În apelul pârâților au fost

formulate critici legate de lipsa calității procesuale pasive a Municipiului

Pitești, față de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, iar în

ce privește fondul cauzei, s-a susținut greșita restituire în natură a unei

suprafețe de teren, deoarece constituie zona de siguranță a blocurilor, spațiu

verde amenajat, traversat de conducte de apă și termoficare.

Ambele apeluri au fost respinse ca

nefondate prin decizia nr. 1915/A din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești,

secția civilă.

S-a reținut în considerentele

deciziei că, față de rezultatul expertizei și al cercetării locale, soluția de

restituire în natură doar a suprafeței de 45,75 mp, este corectă, fiind

neîntemeiate pe acest aspect, atât criticile reclamanților, cât și ale

pârâților.

Referitor la calitatea procesuală

pasivă, aceasta a fost corect stabilită cu referire la municipiul Pitești,

reprezentat de primar, față de dispozițiile legale privind competența în

soluționarea notificării, de către unitatea deținătoare.

Împotriva deciziei au declarat

recurs ambele părți.

critici sub următoarele aspecte:

- Greșita apreciere asupra lipsei

calității procesuale a Consiliului local al municipiului Pitești, având în

vedere dispozițiile art. 7 alin. (1), art. 18 alin. (1), art. 19 din Legea nr. 215/2001

și faptul că acesta reprezintă și realizează, în mod autonom, întreaga

administrație a municipiului.

- Instanța de apel a încălcat legea

în privința apelului declarat de partea adversă, pe care l-a apreciat în mod

greșit ca fiind exercitat de doi pârâți în comun, municipiul Pitești și primarul

municipiului Pitești, deși, dacă dorea să exercite calea de atac prevăzută de

lege, primarul trebuia să depună un apel semnat doar de el.

- Decizia atacată este deficitară în

privința motivării, întrucât ea realizează mai degrabă o descriere a celei

pronunțate de tribunal, fără a expune argumentele de fapt și de drept care stau

la baza soluției. Acest aspect rezultă și din modalitatea în care este tratat

motivul de apel referitor la parcarea abuziv amenajată pe terenul revendicat,

încă din anul 2000.

- Instanța a ignorat raportul de

expertiză întocmit în cauză din care rezultă posibilitatea ca suprafața ocupată

de parcare și noul trotuar să fie retrocedat alăturat.

- Neadmițând retrocedarea în natură

a imobilului, instanța a lăsat nesancționat abuzul pârâților care au nesocotit

normele juridice care reglementează dreptul de proprietate.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.

municipiului Pitești, Primăria municipiului Pitești și Consiliul local Pitești

au declarat recurs, aducând următoarele critici deciziei:

- Greșita apreciere asupra calității

procesuale a municipiului Pitești, deși potrivit art. 20 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, „în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent

se face prin dispoziție motivată a primarilor”.

- Pe fondul cauzei, s-a susținut

caracterul nelegal al soluției de restituire în natură a terenului, întrucât

acesta face parte din zona de siguranță a blocurilor de locuit U2 și U3, spațiu

verde amenajat, fiind traversat de conducte de apă și termoficare.

Terenul de 45,75 mp, deși menționat

în raportul de expertiză ca fiind liber și neafectat de lucrări de investiții,

este în zona de siguranță a blocurilor.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinând criticile formulate prin

intermediul recursurilor exercitate în cauză, Înalta Curte constată

următoarele:

I)

Mai

întâi, sub aspect procedural, aspectele invocate de ambele părți sunt

nefondate.

Astfel,

statuarea instanțelor asupra cadrului procesual, prin respingerea acțiunii, pentru

lipsa legitimării față de Consiliul local Pitești, s-a realizat în mod corect.

Susținând contrariul, respectiv,

existența calității procesuale pasive a acestui pârât, reclamanții fac

trimitere la dispozițiile Legii nr. 215/2001, ignorând faptul că în speță sunt

aplicabile prevederile unei alte legi, speciale, care reglementează o anumită

procedură și anumite competențe în soluționarea cererilor având ca obiect

imobilele preluate abuziv de către stat.

Astfel, în reglementarea Legii nr. 10/2001,

în situația bunurilor aparținând unităților administrativ-teritoriale,

restituirea se face prin dispoziție motivată a primarului, nefiind prevăzută

vreo competență a consiliului local.

Or, în raportul dintre o lege

generală și una specială (cum este cea de reparație, care stabilește în sarcina

anumitor persoane atribuții în legătură cu rezolvarea notificărilor), are

prioritate norma specială, potrivit regulii de drept „specialul derogă de la

general” (specialia generalibus derogant).

- În ce privește învestirea

instanței de apel, instanța a apreciat de asemenea corect, că apelul a fost

exercitat nu numai de municipiul Pitești, ci și de primarul municipiului

Pitești, aceștia fiind cei doi pârâți cărora prima instanță le-a stabilit

calitatea procesuală pasivă și în raport de care a fost admisă acțiunea.

Susținerea că, pentru a fi

considerat un apel de sine-stătător, primarul ar fi trebuit să depună un apel

separat, semnat doar de el, nu poate fi primită, întrucât un act procedural ca

instrumentum, poate conține mai multe manifestări de voință, producând astfel,

mai multe efecte juridice.

- De asemenea, este greșită

susținerea din recursul pârâților, în sensul că municipiul Pitești nu ar avea

legitimare procesuală, deoarece potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

emiterea dispoziției se face de către primar.

Deși este real că emitentul actului este

primarul, acesta nu acționează în nume propriu, ci ca reprezentant al unității

administrativ-teritoriale (în speță, municipiul), în al cărei patrimoniu se

găsește bunul [art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată].

- Tot în legătură cu aspectele

procesuale ale pricinii, urmează să se constate lipsa de interes în exercitarea

căii de atac de către Consiliul local Pitești și Primăria orașului Pitești, în

condițiile în care soluția primei instanțe a constat în respingerea acțiunii

față de acești doi pârâți, soluție menținută în apel.

Ca atare, nefiind vorba de părți

căzute în pretenții, acestea nu pot justifica un interes în declanșarea

controlului judiciar asupra unei soluții care le este favorabilă, sens în care

va fi respins recursul.

2) În ce privește fondul cauzei,

urmează să se constate caracterul neîntemeiat al criticilor reclamanților și

dimpotrivă, caracterul fondat al celor formulate de părți.

Astfel, instanțele au apreciat că

din totalul suprafeței de 243 mp teren a cărei restituire s-a cerut, poate face

obiectul retrocedării în natură suprafața de 45,75 mp, în timp ce pentru

diferență se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent.

Pentru ca imobilele, terenuri

preluate abuziv să facă obiect al restituirii în natură, este necesar ca

acestea să fie libere.

În sensul legii, sunt considerate

libere terenurile care nu sunt afectate servituților legale și altor amenajări

de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, iar lucrările pentru

care s-a dispus exproprierea nu ocupă funcțional întregul teren [art. 11 alin.

(2) și (4) din Legea nr. 10/2001].

În speță însă, terenul care a fost

expropriat se constituie în zona de protecție și utilitate a două blocuri (U2

și U3, din Pitești,), fiind afectată de parcare auto, trotuar pietonal, platformă

betonată și spațiu verde, traversat de țevi de apă, gaze și canalizare (filele

55-57 fond, filele 89-91 fond).

Tocmai datorită acestei afectațiuni

a terenului, prin hotărârea Consiliului local Pitești nr. 194 din 2 septembrie

1999, acesta a fost inclus în domeniul public de interes local.

Împrejurarea că parte din teren

(45,75 mp) este reprezentat de spațiu verde nu înseamnă că este vorba de teren

liber supus restituirii în natură, întrucât pe de o parte, aparține zonei de

utilitate a celor două blocuri de locuințe, fiind situat în fața spațiilor

comerciale ce deservesc aceste imobile și pe de altă parte, este traversat de

conducte de canalizare, țevi de apă și de gaze.

Cu atât mai puțin poate fi

considerat că teren liber în accepțiunea legii, acela ocupat de parcarea auto,

trotuar pietonal sau platforma betonată din fața spațiilor comerciale, toate

aceste amenajări fiind destinate să asigure funcționalitatea blocurilor de

locuințe.

Faptul că parcarea auto a fost

amenajată în anul 2000 (când susțin recurenții că se afla în derulare procesul

vizând revendicarea imobilului), nu este de natură să impună retrocedarea în

natură, întrucât nu modifică în niciun fel ipoteza de aplicabilitate a normei

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Pentru considerentele arătate și

care vin să suplinească în parte, motivarea instanței anterioare, urmează să

fie respins recursul reclamanților și admis recursul pârâților, în sensul

modificării în parte a deciziei atacate, prin admiterea apelului părților. În

consecință, va fi schimbată, în parte, sentința primei instanțe, în sensul

înlăturării dispoziției privind restituirea în natură a terenului de 45,75 mp

și constatării că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin

echivalent pentru întreaga suprafață de 243 mp teren.

Vor fi menținute dispozițiile

deciziei, privind respingerea apelului reclamanților, și cele ale sentinței (referitoare

la respingerea acțiunii față de Consiliul local Pitești și Primăria Pitești).

Ca o consecință a respingerii

acțiunii promovate, nu va mai subzista nici obligația de plată a cheltuielilor

de judecată stabilită în sarcina Municipiului Pitești și Primarul municipiului

Pitești, fiind vorba de un capăt de cerere accesoriu ce urmează soarta

principalului.

Conform considerentelor arătate anterior,

recursul declarat de Consiliul local Pitești și Primăria orașului Pitești va fi

respins pentru lipsă de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamanții S.A. și S.I. împotriva deciziei nr. 1915/A din 29 septembrie

2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Respinge, pentru lipsă de interes,

recursul declarat Primăria municipiului Pitești și Consiliul Local al municipiului

Pitești.

Admite recursul declarat pârâții municipiul

Pitești și primarul municipiului Pitești împotriva aceleiași decizii.

Modifică, în parte, decizia atacată.

Admite apelul declarat de municipiul

Pitești și primarul municipiului Pitești împotriva sentinței nr. 66 din 30

martie 2004 a Tribunalului Argeș, secția civilă, pe care o schimbă în parte, în

sensul că înlătură dispozițiile privind restituirea în natură a terenului în

suprafață de 45,75 mp și constată că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri

reparatorii pentru întregul teren în suprafață de 243 mp.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei

și sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie

2007.