ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.06.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3691/2008

HOTĂRÂRE
05.06.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3691/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 165 din 17 mai 2007

Tribunalul Argeș a admis acțiunea formulată de reclamantul D.C. în

contradictoriu cu pârâtul Municipiul Pitești prin Primar, a anulat dispoziția

nr. 2202/2006 emisă de pârât și a dispus restituirea în natură a suprafeței de

teren de 1900 mp situată în Pitești.

În motivarea sentinței s-a reținut că

reclamantul este unicul moștenitor al defuncților D.I.C. și D.E. și

persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor

Legii nr. 10/2001

Prin decizia nr.

15 din 8 decembrie 1943 a Curții de Apel București s-a expropriat

de la autoarea reclamantului suprafața de 396 mp, proprietarei

rămânându-i în proprietate încă 4390 mp teren ce au fost preluați ulterior de

către stat

în mod abuziv. Din această

suprafață reclamantului i s-a reconstituit dreptul

de proprietate pentru

2490 mp.

Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat

în cauză a rezultat că suprafața de 1900 mp teren în litigiu este în circuitul

civil, nu face parte din domeniul public sau privat al statului și nu este

afectată de construcții sau lucrări de utilitate publică.

Împotriva

sentinței a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Pitești

susținând că reclamantul nu a prezentat nici o dovadă a dreptului de

proprietate asupra terenului, iar expertiza efectuată în cauză nu a stabilit

exact amplasamentul terenului și a concluzionat

că pe acesta sunt amplasate proprietăți private.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr.

364 A din 18 octombrie 2007 a admis apelul și a schimbat în tot sentința în

sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.

În considerentele deciziei s-a reținut

că la dosar a fost depusă doar decizia de expropriere nr. 15 din 8 decembrie 1943

a Curții de Apel București care nu poate constitui, singură, înscris doveditor

al dreptului de proprietate.

Expertiza efectuată în cauză a evidențiat că

terenul în litigiu este în proprietatea unor persoane fizice care l-au dobândit

prin cumpărare de la alte persoane în anii 1954, 1956 și 1959, la filele 29-31

fiind depuse contractele de vânzare cumpărare autentificate la Notariatul de

Stat al

Regiunii Pitești și, în concluzie,

terenul de 1900 mp nu a fost preluat abuziv

de la autorii reclamantului

întrucât a aparținut altor persoane.

Acțiunea reclamantului a fost respinsă deoarece

nu s-a dovedit dreptul de proprietate asupra celor 1900 mp teren conform

dispozițiilor art. 22 din Legea 10/2001, iar expertiza efectuată în cauză a

concluzionat că suprafața solicitată constituie proprietatea unor persoane

fizice.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat

recurs reclamantul D.C., în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

pentru următoarele motive:

-

decizia atacată a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor art. 85 C. proc. civ., fără a observa că procedura de citare a

reclamantului nu a fost legal îndeplinită pentru unicul termen din data de 18

octombrie 2007, astfel încât acesta nu a avut cunoștință de termenul de

judecată și nici de motivele de apel

-

decizia a fost dată și cu încălcarea dispozițiilor

art. 129 C. proc. civ. întrucât judecătorii apelului nu și-au exercitat rolul

activ,

respectiv nu au cercetat și nu au

ordonat administrarea de probe noi pentru

a afla dacă terenul în litigiu

este deținut legal de persoanele fizice.

Recursul este fondat pentru considerentele care

succed.

Hotărârea atacată a fost pronunțată cu

încălcarea normelor legale privind citarea recurentului.

Astfel, potrivit procesului verbal

existent la fila 119 a dosarului de apel citarea recurentului pentru termenul

din data de 18 octombrie 2007 s-a

realizat

prin afișare, dar, din modalitatea de întocmire a acestuia nu rezultă

locul

afișării, ușa principală a clădirii sau ușa locuinței destinatarului, întrucât

agentul procedural a subliniat ambele rubrici. De asemenea, sunt

subliniate și rubricile „persoana de la punctul 1

a refuzat primirea" și „nici o

persoană de la punctul 1 nu a fost

găsită", așa încât nu se poate ști cu siguranță dacă destinatarul nu s-a

aflat la domiciliu sau a refuzat primirea citației.

Este

adevărat că art. 92 alin. (4) C. proc. civ. prevede că agentul

procedural va proceda la afișarea citației în situația în care

destinatarul refuză primirea sau nu se găsește la domiciliu, însă din dovada

înmânării citației trebuie să rezulte neechivoc motivul pentru care s-a

procedat la afișare, respectiv refuzul de primire sau lipsa destinatarului.

Prevederile art. 105 C. proc. civ.

reglementând nulitatea actelor de procedură, dispune că actele îndeplinite cu

neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin acestea s-a

pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

Sintagma „neobservarea formelor legale"

semnifică nu numai condițiile referitoare la forma exterioară a actelor de

procedură, ci toate condițiile necesare pentru desfășurarea procesului civil.

Printre acestea un

loc important îl deține

citarea părților, care reprezintă o condiție esențială în

procesul

civil. încălcarea ei atrage nulitatea hotărârii pronunțate deoarece este de

natură să influențeze asupra soluției date în lipsa părții sau a dovezii legale

de citare, antrenând posibilitatea soluționării greșite a litigiului.

Necitarea legală a recurentului l-a

împiedicat pe acesta să-și formuleze apărările și să prezinte dovezile în

susținerea apărărilor, ceea ce i-a produs o vătămare constând în admiterea

apelului pârâtului, desființarea sentinței și respingerea acțiunii, vătămare

care, așa cum prevede art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nu se poate înlătura

decât prin anularea hotărârii recurate.

În consecință, recursul se va admite,

se va casa decizia atacată, iar cauza se va trimite al aceeași instanță de apel

pentru rejudecarea apelului, prilej cu care instanța va examina și celelalte

critici inserate în motivarea recursului.

Admite recursul declarat de reclamantul D.C. împotriva deciziei nr. 364

A din 18 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă,

conflicte de muncă și asigurări sociale, minori și de familie pe care o casează

și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie

2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-11-02
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7722/2011
Asupra recursurilor constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la 24 iulie 2006, D.C.C. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001 și în contradictoriu cu Primarul municipiului Pitești, anularea Dispoziției
ÎCCJ 2010-02-23
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1136/2010
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 22 august 2006 la Tribunalul Argeș, secția civilă, precizată ulterior, reclamanta M.C. a chemat în judecată pe pârâtul
ÎCCJ 2007-06-22
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5130/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, sub nr. 5571/2005, reclamanții S.V.A. și S.F.M. au contestat dispoziția nr. 3529/200
ÎCCJ 2008-10-31
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6485/2008
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, reclamantul T.I. a solicitat anularea dispoziției nr. 2279 din 5 iulie 2006
ÎCCJ 2010-06-17
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3772/2010
Deliberând asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 01 februarie 2008, la Tribunalul Argeș, reclamanții N.V., G.L. și G.G. au chemat în judecată pe pârâț
Sursă