ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6485/2008

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, reclamantul T.I. a solicitat anularea dispoziției nr. 2279 din 5 iulie 2006 emisă de pârâtul Primarul municipiului Pitești, prin care i s-au respins notificările nr. 1076/11019 din 31 iulie 2001 și nr. 1981/42110 din 13 noiembrie 2001 privind restituirea în natură sau, în subsidiar, acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de circa 300 mp situat în Pitești, expropriat prin Decretul nr. 31/1988 de la autorul său, U.M., cu motivarea că nu a făcut dovada preluării imobilului de către stat din proprietatea acestuia și nici a calității de moștenitor.

Prin sentința civilă nr. 332 din 10 decembrie 2007, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis în parte contestația, a dispus anularea dispoziției nr. 2279 din 5 iulie 2006 emisă de Primarul municipiului Pitești și restituirea în natură către reclamant a suprafeței de 139 mp din terenul situat în Pitești. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada că are calitatea de persoană îndreptățită, din actul de partaj voluntar și certificatul de căsătorie rezultând că este nepot de frate al defunctei U.P., soția defunctului U.M., de pe numele căruia a fost expropriat terenul solicitat în prezenta cauză.

Din concluziile raportului de expertiză rezultă că suprafața totală a terenului expropriat este de 538 mp, din care însă reclamantului i s-a reconstituit, în temeiul Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate pentru suprafața de 214 mp și, respectiv 185 mp, rămânând o diferență de 139 mp, neafectată de detalii de sistematizare, care poate fi restituită în natură. Prin decizia nr. 62/A din 6 martie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, minori și familie, a admis apelul declarat de pârât, a schimbat în tot sentința tribunalului și a respins acțiunea reclamantului. Prin aceeași decizie, curtea de apel a respins apelul reclamantului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că terenul solicitat a fost expropriat de la U.M., preluarea făcându-se de la chiriașul G.P., iar reclamantul nu are calitatea de moștenitor a lui U.M., proprietarul terenului.

Ca atare, excepția formulată de pârât privind lipsa calității procesuale active a reclamantului este întemeiată, cu consecința admiterii apelului pârâtului și, pentru același considerent, respingerea apelului reclamantului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică decizia curții de apel arătând că în mod greșit s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale active, fără a mai analiza motivele invocate prin apelurile declarate. Cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale active, arată că el este moștenitorul lui U.M., iar instanța de apel a făcut confuzie între terenul ce a aparținut autorului său, U.M.

și terenul ce a aparținut mătușii sale, U.P. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel întrucât aceasta s-a pronunțat doar pe excepția lipsei calității procesuale active, fără a intra în cercetarea fondului. Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: In mod corect instanța de apel a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului întrucât: Proprietatea asupra terenului în litigiu, a fost dobândită de U.M. prin moștenire de la soția sa, U.P. În anul 1988, terenul în suprafață de 597 mp a fost expropriat de la U.M., preluarea făcându-se de la chiriașul său, G.P.

După decesul lui U.M., la data de 27 martie 1990, s-a deschis succesiunea de pe urma acestuia, moștenitoare fiind sora sa, U.Ș., căsătorită cu M.V. M.Ș., fostă U., a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, așa cum rezultă din procesul verbal de punere în posesie din 31 mai 1999 (fila 12, dosar fond). In aceste condiții, este evident că, în raport de dispozițiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, M. (fostă U.) Ș. a înțeles să accepte succesiunea de pe urma fratelui său, U.M., bunurile astfel dobândite fiind transmise fiicei sale, M.A. Ca atare, reclamantul nu are calitatea de moștenitor a lui U.M., proprietar al terenului la data exproprierii.

In interpretarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 este de reținut că scopul și rațiunea acesteia nu pot fi decât acelea de a se acorda măsuri reparatorii foștilor proprietari ale căror imobile au fost preluate abuziv în perioada de referință. In acest sens, în art. 3 din lege, legiuitorul definește persoanele îndreptățite, enumerate limitativ, la lit. a) prevăzându-se că sunt îndreptățite persoanele fizice, proprietare la data preluării în mod abuziv a imobilului. Singura excepție este prevăzută în art. 4 alin. (2) din lege, unde se prevede că de prevederile legii beneficiază și moștenitorii persoanei fizice îndreptățite. Reclamantul, neavând calitatea de moștenitor al proprietarului terenului de la data preluării, nu are calitate procesuală activă, nefiind persoană îndreptățită.

Critica vizând faptul că instanța de apel s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale active fără a intra în fondul pricinii nu poate fi primită în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. potrivit cărora, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Față de aceste dispoziții legale, în mod corect curtea de apel, constatând întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a soluționat apelurile fără a mai cerceta celelalte critici. Pentru considerentele arătate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.I. împotriva deciziei nr. 62/A din 6 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2008.