ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6485/2008

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc.

civ. asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, reclamantul T.I. a

solicitat anularea dispoziției nr. 2279 din 5 iulie 2006 emisă de pârâtul

Primarul municipiului Pitești, prin care i s-au respins notificările nr.

1076/11019 din 31 iulie 2001 și nr. 1981/42110 din 13 noiembrie 2001 privind

restituirea în natură sau, în subsidiar, acordarea de despăgubiri bănești

pentru terenul în suprafață de circa 300 mp situat în Pitești, expropriat prin

Decretul nr. 31/1988 de la autorul său, U.M., cu motivarea că nu a făcut dovada

preluării imobilului de către stat din proprietatea acestuia și nici a

calității de moștenitor.

Prin sentința civilă

nr. 332 din 10 decembrie 2007, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis în parte

contestația, a dispus anularea dispoziției nr. 2279 din 5 iulie 2006 emisă de

Primarul municipiului Pitești și restituirea în natură către reclamant a

suprafeței de 139 mp din terenul situat în Pitești.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada că are

calitatea de persoană îndreptățită, din actul de partaj voluntar și

certificatul de căsătorie rezultând că este nepot de frate al defunctei U.P.,

soția defunctului U.M., de pe numele căruia a fost expropriat terenul solicitat

în prezenta cauză.

Din concluziile

raportului de expertiză rezultă că suprafața totală a terenului expropriat este

de 538 mp, din care însă reclamantului i s-a reconstituit, în temeiul Legii nr.

18/1991, dreptul de proprietate pentru suprafața de 214 mp și, respectiv 185

mp, rămânând o diferență de 139 mp, neafectată de detalii de sistematizare,

care poate fi restituită în natură.

Prin decizia

nr. 62/A din 6 martie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de

muncă și asigurări sociale, minori și familie, a admis apelul declarat de

pârât, a schimbat în tot sentința tribunalului și a respins acțiunea

reclamantului. Prin aceeași decizie, curtea de apel a respins apelul

reclamantului.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că terenul solicitat a

fost expropriat de la U.M., preluarea făcându-se de la chiriașul G.P., iar

reclamantul nu are calitatea de moștenitor a lui U.M., proprietarul terenului.

Ca atare, excepția formulată de pârât privind lipsa calității procesuale active

a reclamantului este întemeiată, cu consecința admiterii apelului pârâtului și,

pentru același considerent, respingerea apelului reclamantului.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul care, invocând motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică decizia curții de apel

arătând că în mod greșit s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale

active, fără a mai analiza motivele invocate prin apelurile declarate.

Cu privire la

admiterea excepției lipsei calității procesuale active, arată că el este

moștenitorul lui U.M., iar instanța de apel a făcut confuzie între terenul ce a

aparținut autorului său, U.M. și terenul ce a aparținut mătușii sale, U.P.

Solicită admiterea

recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare

instanței de apel întrucât aceasta s-a pronunțat doar pe excepția lipsei

calității procesuale active, fără a intra în cercetarea fondului.

Verificând

legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate, Înalta Curte

constată că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins

pentru următoarele considerente:

In mod corect

instanța de apel a admis excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului întrucât:

Proprietatea

asupra terenului în litigiu, a fost dobândită de U.M. prin moștenire de la

soția sa, U.P.

În anul 1988,

terenul în suprafață de 597 mp a fost expropriat de la U.M., preluarea

făcându-se de la chiriașul său, G.P.

După decesul

lui U.M., la data de 27 martie 1990, s-a deschis succesiunea de pe urma

acestuia, moștenitoare fiind sora sa, U.Ș., căsătorită cu M.V.

M.Ș., fostă U.,

a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii

nr. 18/1991, așa cum rezultă din procesul verbal de punere în posesie din 31

mai 1999 (fila 12, dosar fond).

In aceste condiții,

este evident că, în raport de dispozițiile art. 13 alin. (2) din Legea nr.

18/1991, M. (fostă U.) Ș. a înțeles să accepte succesiunea de pe urma fratelui

său, U.M., bunurile astfel dobândite fiind transmise fiicei sale, M.A.

Ca atare, reclamantul

nu are calitatea de moștenitor a lui U.M., proprietar al terenului la data

exproprierii.

In interpretarea

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 este de reținut că scopul și rațiunea acesteia

nu pot fi decât acelea de a se acorda măsuri reparatorii foștilor proprietari

ale căror imobile au fost preluate abuziv în perioada de referință.

In acest sens, în

art. 3 din lege, legiuitorul definește persoanele îndreptățite, enumerate

limitativ, la lit. a) prevăzându-se că sunt îndreptățite persoanele fizice,

proprietare la data preluării în mod abuziv a imobilului. Singura excepție este

prevăzută în art. 4 alin. (2) din lege, unde se prevede că de prevederile legii

beneficiază și moștenitorii persoanei fizice îndreptățite.

Reclamantul,

neavând calitatea de moștenitor al proprietarului terenului de la data

preluării, nu are calitate procesuală activă, nefiind persoană îndreptățită.

Critica vizând

faptul că instanța de apel s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale

active fără a intra în fondul pricinii nu poate fi primită în raport de

dispozițiile art. 137 C. proc. civ. potrivit cărora, instanța se va pronunța

mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care

fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Față de aceste

dispoziții legale, în mod corect curtea de apel, constatând întemeiată excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantului, a soluționat apelurile fără

a mai cerceta celelalte critici.

Pentru considerentele

arătate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul T.I. împotriva deciziei nr. 62/A din 6 martie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2008.