ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6542/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6542/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului civil de
față;
Din examinarea actelor
și lucrărilor cauzei constată
următoarele:
Prin sentința nr. 101
din 8 iunie 2006, Tribunalul Argeș, s
ecția
civilă, a admis contestația formulată de reclamantul
M.D.C. în contradictoriu cu pârâtul
Municipiul
Pitești.
A anulat dispoziția nr.
2659/2005.
A constatat că reclamantul
este îndreptățit la restituirea
în
natură a suprafeței de 380 mp teren, conform raportului
de expertiză întocmit de ing. Expert D.V.
A
constatat că reclamantul este îndreptățit la
despăgubiri
pentru suprafața de 955 mp teren.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că, prin
cererea de chemare în judecată, reclamantul a
formulat
contestație împotriva
dispoziției nr. 2659, emisă de Primarul
municipiului Pitești și a
solicitat restituirea în natură a
terenului
în suprafață de 1335 mp, situat în Pitești,
și să fie despăgubit pentru suprafața de teren care
nu poate fi
restituită în natură.
Prin notificările nr. 1315/12425/2001 și 1565/14043/2001,
reclamantul a solicitat restituirea
suprafeței
de teren de 2.300 mp, din care 800 mp teren în
natură, iar 1.500 mp
teren prin echivalent.
Ulterior notificării, reclamantul a intrat în posesia
actului de partaj voluntar, prin care se atestă că
autorul său,
M.G., a moștenit doar
suprafața de teren de 1.335 mp în punctul, restul fiind moștenit
de
surorile tatălui său.
Din suprafața de 1.335 mp teren, pentru care
reclamantul justifică dreptul de proprietate,
suprafața de 380
mp este teren liber, neafectat de detalii de
sistematizare,
fiind posibilă restituirea în
natură, iar pentru diferența de 955 mp teren reclamantul urmează a primi
despăgubiri.
Prin decizia nr. 246A
din 13 noiembrie 2006, Curtea de
Apel
Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări
sociale, a respins ca nefondat apelul declarat de
pârâtul
Municipiul Pitești.
Instanța de apel a
reținut că sunt aplicabile dispozițiile
art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Prin expertiza tehnică efectuată, s-a stabilit că din
terenul expropriat de la autorul reclamantului, în
vederea construirii de blocuri de locuințe, se poate restitui în natură
suprafața
de 380 mp teren, neafectat de construcții,
instalații
sau sarcini, iar pârâtul nu a formulat obiecțiuni la
concluziile
expertului.
Utilitatea publică ce a
constituit rațiunea exproprierii nu
operează pentru întreaga suprafață
de teren și chiar dacă
terenul expropriat a
trecut în domeniul public al municipiului
prin Legea nr. 447/2002, acest act normativ are forță juridică
inferioară
Legii nr. 10/2001.
Prin decizia nr. 2559 din 22 martie 2007, Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală, a admis recursul declarat de Municipiul Pitești, prin
primar, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre
rejudecare
aceleiași instanțe de apel.
Înalta Curte a
constatat că, deși s-a efectuat o expertiză tehnică, nu a fost complet
stabilită situația de fapt, respectiv
dacă
terenul este sau nu restituibil în natură, pentru că lipsesc
constatările
de fapt cu caracter științific, chiar dacă
concluziile
sunt că terenul poate fi restituit în natură.
După rejudecare, Curtea
de Apel Pitești a pronunțat
decizia
civilă nr. 243A din 20 noiembrie 2008, prin care a
admis apelul declarat
de Municipiul Pitești împotriva sentinței pe care a desființat-o și a trimis
cauza spre
rejudecare aceluiași tribunal,
pentru verificarea cuantumului
despăgubirilor.
Curtea de apel a reținut, după efectuarea unei noi
expertize tehnice, conform indicațiilor date de instanța supremă, că o parte
din terenul ce a aparținut autorilor reclamantului a fost afectată extinderii
străzii
, o alta construirii unui bloc și o
alta, cea rămasă în
litigiu,
amenajării ca spațiu verde, traversat de o alee de acces
ce face legătura între o parcare și un bloc de
locuințe.
Î
n această situație, în mod greșit s-a constatat
că terenul ar fi restituibil în natură, deoarece, potrivit art. 11 alin. (4)
din
Legea nr. 10/2001, în
cazul în care lucrările pentru care s-a
dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren, măsurile
reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Prin urmare, curtea de
apel a admis apelul declarat de
pârât
împotriva sentinței pe care a desființat-o, iar cauza a
fost trimisă
spre rejudecare aceluiași tribunal spre a se pronunța și asupra valorii
despăgubirii.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat
recurs reclamantul.
Invocând
dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia
instanței de
apel este nelegală.
Astfel, în
considerentele deciziei se arată că apelantul a
depus înscrisuri din care rezultă că terenul a
fost inventariat
în domeniul
public al municipiului, dar inventarierea nu are
nici o valoarea juridică, iar măsurătorile
efectuate de primărie
în anul
1999, prin care s-au stabilit suprafețele de teren ce
constituie domeniu public, nu îi sunt opozabile,
pentru că
pretinsa
inventariere a avut loc după ce a solicitat terenul.
Din planșele
fotografice depuse la dosar, a rezultat că,
în cazuri similare, instanțele din Pitești au
dispus restituirea terenurilor pe care se aflau spații verzi improvizate,
parcări,
conducte de
canalizare și pluviale, care puteau fi deviate.
SC P. SA,
instituția deținătoare a planurilor de
sistematizare, nu a comunicat planul de sistematizare a zonei,
planul de urbanism general și nici planul
de urbanism de detaliu, iar curtea de apel a acordat în mod eronat valoare
juridică unui plan de situație (ridicare topo) și nu a dat
dovadă de rol activ pentru completarea
probatoriului.
De asemenea, în mod eronat curtea de apel a
apreciat
că terenul ar fi traversat de o
alee de acces, în realitate fiind o
potecă de picior.
Criticile
formulate permit încadrarea recursului în
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar
nu sunt fondate, pentru cele ce se vor
arăta în continuare.
Deși invocă art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
, recurentul nu formulează critici privind lipsa
motivării,
iar decizia atacată cuprinde
motivele pe care s-a întemeiat
soluția
pronunțată, motive care nu sunt contradictorii.
Curtea de Apel
Pitești a constatat că terenul solicitat de
reclamant a fost expropriat și că sunt aplicabile
dispozițiile
art. 11 din
Legea nr. 10/2001, deoarece lucrările pentru care
s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul
teren.
Prin urmare, hotărârea atacată nu a fost
fundamentată
pe faptul că imobilul face
parte din domeniul public al
municipiului
și nici pe măsurătorile efectuate de primărie în
anul 1999, ci pe dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Este adevărat că în considerentele deciziei se
face
referire la măsurătorile efectuate de
primărie în anul 1999,
dar această
mențiune nu constituie un element al motivării
soluției, ci este
cuprinsă în partea din considerente care
prezintă
atitudinea procesuală a părților și probele de care
acestea au înțeles
să se folosească.
Astfel, curtea de
apel a arătat că „din partea apelantului
s-au depus
înscrisuri din care rezultă că acestea sunt
inventariate
din anul 1999 în domeniul public al localității".
In materia legii speciale de restituire, în
situația
terenurilor expropriate, instanțele
sunt obligate să aplice art.
11 din
lege și să verifice dacă lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă
terenul parțial [alin. (3) al art. 11 din Legea
nr. 10/2001] sau ocupă funcțional întregul teren afectat [alin. (4) al
art. 11 din Legea nr. 10/2001], verificare pe care Curtea
de Apel
Pitești a și realizat-o.
Conformându-se indicațiilor din decizia de
casare,
instanța de rejudecare a dispus
efectuarea unei noi expertize,
care
a constatat că suprafața de 955 mp. teren, pentru care,
prin sentința nr. 101 din 8 iunie 2006, apelată
numai de către
pârât, s-a constatat dreptul
reclamantului la despăgubiri, este
afectată de curtea unei vile, spațiile verzi de lângă blocul 15,
alee betonată și parcare, iar suprafața
de teren de 380 mp,
restituită
în natură prin sentința primei instanțe, este ocupată
de spațiu verde și alee acces din parcare, fiind
traversată de
conducte de gaze și conducte termice.
Față de constatările
expertului privind amenajările existente pe terenul restituit în natură prin
sentința apelată,
nu se impunea
completarea probatoriului și în mod corect
instanța de rejudecare în apel a constatat că nu este posibilă
restituirea în natură a suprafeței de 380 mp
teren.
Terenul a fost expropriat în baza Decretului nr.
727/1962, în vederea construirii unor blocuri de
locuințe,
conform planurilor de situație aflate la dosar, scopul
exproprierii a fost realizat, pentru că blocurile
de locuințe au
fost construite, iar
suprafața de 380 mp teren este ocupată
de
lucrări de amenajare publică care asigură buna funcționare
și utilizare
a acestora.
Faptul că în zonă au fost restituite alte terenuri nu
constituie un argument pentru restituirea
suprafeței de teren
ce a aparținut
autorilor reclamantului, deoarece restituirea în
natură se dispune conform legii, în funcție de circumstanțele
fiecărui
caz în parte.
Față de cele arătate,
recursul declarat de reclamant se va
privi
ca nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
, va fi
respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de
reclamantul M.D.C. împotriva deciziei nr. 243/A din 20 noiembrie
2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze
privind conflicte de muncă și asigurări sociale și
pentru cauze
cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2009.