ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6542/2009

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința nr. 101 din 8 iunie 2006, Tribunalul Argeș, s ecția civilă, a admis contestația formulată de reclamantul M.D.C. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Pitești. A anulat dispoziția nr. 2659/2005. A constatat că reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură a suprafeței de 380 mp teren, conform raportului de expertiză întocmit de ing. Expert D.V. A constatat că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri pentru suprafața de 955 mp teren. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 2659, emisă de Primarul municipiului Pitești și a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 1335 mp, situat în Pitești, și să fie despăgubit pentru suprafața de teren care nu poate fi restituită în natură.

Prin notificările nr. 1315/12425/2001 și 1565/14043/2001, reclamantul a solicitat restituirea suprafeței de teren de 2.300 mp, din care 800 mp teren în natură, iar 1.500 mp teren prin echivalent. Ulterior notificării, reclamantul a intrat în posesia actului de partaj voluntar, prin care se atestă că autorul său, M.G., a moștenit doar suprafața de teren de 1.335 mp în punctul, restul fiind moștenit de surorile tatălui său. Din suprafața de 1.335 mp teren, pentru care reclamantul justifică dreptul de proprietate, suprafața de 380 mp este teren liber, neafectat de detalii de sistematizare, fiind posibilă restituirea în natură, iar pentru diferența de 955 mp teren reclamantul urmează a primi despăgubiri.

Prin decizia nr. 246A din 13 noiembrie 2006, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Pitești. Instanța de apel a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001. Prin expertiza tehnică efectuată, s-a stabilit că din terenul expropriat de la autorul reclamantului, în vederea construirii de blocuri de locuințe, se poate restitui în natură suprafața de 380 mp teren, neafectat de construcții, instalații sau sarcini, iar pârâtul nu a formulat obiecțiuni la concluziile expertului. Utilitatea publică ce a constituit rațiunea exproprierii nu operează pentru întreaga suprafață de teren și chiar dacă terenul expropriat a trecut în domeniul public al municipiului prin Legea nr. 447/2002, acest act normativ are forță juridică inferioară Legii nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 2559 din 22 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de Municipiul Pitești, prin primar, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Înalta Curte a constatat că, deși s-a efectuat o expertiză tehnică, nu a fost complet stabilită situația de fapt, respectiv dacă terenul este sau nu restituibil în natură, pentru că lipsesc constatările de fapt cu caracter științific, chiar dacă concluziile sunt că terenul poate fi restituit în natură. După rejudecare, Curtea de Apel Pitești a pronunțat decizia civilă nr. 243A din 20 noiembrie 2008, prin care a admis apelul declarat de Municipiul Pitești împotriva sentinței pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal, pentru verificarea cuantumului despăgubirilor.

Curtea de apel a reținut, după efectuarea unei noi expertize tehnice, conform indicațiilor date de instanța supremă, că o parte din terenul ce a aparținut autorilor reclamantului a fost afectată extinderii străzii , o alta construirii unui bloc și o alta, cea rămasă în litigiu, amenajării ca spațiu verde, traversat de o alee de acces ce face legătura între o parcare și un bloc de locuințe. Î n această situație, în mod greșit s-a constatat că terenul ar fi restituibil în natură, deoarece, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. Prin urmare, curtea de apel a admis apelul declarat de pârât împotriva sentinței pe care a desființat-o, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceluiași tribunal spre a se pronunța și asupra valorii despăgubirii.

împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia instanței de apel este nelegală. Astfel, în considerentele deciziei se arată că apelantul a depus înscrisuri din care rezultă că terenul a fost inventariat în domeniul public al municipiului, dar inventarierea nu are nici o valoarea juridică, iar măsurătorile efectuate de primărie în anul 1999, prin care s-au stabilit suprafețele de teren ce constituie domeniu public, nu îi sunt opozabile, pentru că pretinsa inventariere a avut loc după ce a solicitat terenul. Din planșele fotografice depuse la dosar, a rezultat că, în cazuri similare, instanțele din Pitești au dispus restituirea terenurilor pe care se aflau spații verzi improvizate, parcări, conducte de canalizare și pluviale, care puteau fi deviate.

SC P. SA, instituția deținătoare a planurilor de sistematizare, nu a comunicat planul de sistematizare a zonei, planul de urbanism general și nici planul de urbanism de detaliu, iar curtea de apel a acordat în mod eronat valoare juridică unui plan de situație (ridicare topo) și nu a dat dovadă de rol activ pentru completarea probatoriului. De asemenea, în mod eronat curtea de apel a apreciat că terenul ar fi traversat de o alee de acces, în realitate fiind o potecă de picior. Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Deși invocă art. 304 pct. 7 C. proc. civ. , recurentul nu formulează critici privind lipsa motivării, iar decizia atacată cuprinde motivele pe care s-a întemeiat soluția pronunțată, motive care nu sunt contradictorii.

Curtea de Apel Pitești a constatat că terenul solicitat de reclamant a fost expropriat și că sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, deoarece lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren. Prin urmare, hotărârea atacată nu a fost fundamentată pe faptul că imobilul face parte din domeniul public al municipiului și nici pe măsurătorile efectuate de primărie în anul 1999, ci pe dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001. Este adevărat că în considerentele deciziei se face referire la măsurătorile efectuate de primărie în anul 1999, dar această mențiune nu constituie un element al motivării soluției, ci este cuprinsă în partea din considerente care prezintă atitudinea procesuală a părților și probele de care acestea au înțeles să se folosească.

Astfel, curtea de apel a arătat că „din partea apelantului s-au depus înscrisuri din care rezultă că acestea sunt inventariate din anul 1999 în domeniul public al localității". In materia legii speciale de restituire, în situația terenurilor expropriate, instanțele sunt obligate să aplice art. 11 din lege și să verifice dacă lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial [alin. (3) al art. 11 din Legea nr. 10/2001] sau ocupă funcțional întregul teren afectat [alin. (4) al art. 11 din Legea nr. 10/2001], verificare pe care Curtea de Apel Pitești a și realizat-o. Conformându-se indicațiilor din decizia de casare, instanța de rejudecare a dispus efectuarea unei noi expertize, care a constatat că suprafața de 955 mp.

teren, pentru care, prin sentința nr. 101 din 8 iunie 2006, apelată numai de către pârât, s-a constatat dreptul reclamantului la despăgubiri, este afectată de curtea unei vile, spațiile verzi de lângă blocul 15, alee betonată și parcare, iar suprafața de teren de 380 mp, restituită în natură prin sentința primei instanțe, este ocupată de spațiu verde și alee acces din parcare, fiind traversată de conducte de gaze și conducte termice. Față de constatările expertului privind amenajările existente pe terenul restituit în natură prin sentința apelată, nu se impunea completarea probatoriului și în mod corect instanța de rejudecare în apel a constatat că nu este posibilă restituirea în natură a suprafeței de 380 mp teren.

Terenul a fost expropriat în baza Decretului nr. 727/1962, în vederea construirii unor blocuri de locuințe, conform planurilor de situație aflate la dosar, scopul exproprierii a fost realizat, pentru că blocurile de locuințe au fost construite, iar suprafața de 380 mp teren este ocupată de lucrări de amenajare publică care asigură buna funcționare și utilizare a acestora. Faptul că în zonă au fost restituite alte terenuri nu constituie un argument pentru restituirea suprafeței de teren ce a aparținut autorilor reclamantului, deoarece restituirea în natură se dispune conform legii, în funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte. Față de cele arătate, recursul declarat de reclamant se va privi ca nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. , va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamantul M.D.C. împotriva deciziei nr. 243/A din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2009.