ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1704/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1704/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând

asupra recursurilor civile de față, constată:

Cu notificările nr. 1514, 1515 și 1516/2001,

petenta C.R.I. a cerut acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 410

mp situate în str. C. nr. 127 și nr. 129 (în calitate de unică moștenitoare a

surorii sale, M.M.), pentru o construcție și 445 mp situate în str. T. nr. 3

(fost nr. 7), pe care Ie-a deținut în proprietate personală (conform actului de

donație autentificat sub nr. 1100 din 7 decembrie 1944) și pentru suprafața de

1100 mp teren și construcțiile situate în str. T. nr. 6-8 (în calitate de unică

moștenitoare a părinților săi).

Pentru aceleași suprafețe de teren de 445 mp,

410 mp și 1100 mp și construcțiile care au fost edificate pe o parte dintre

acestea petenta a formulat și notificarea nr. 2285/2001(fila 11 dosar), ca o

revenire la cele formulate anterior.

Prin dispoziția nr. 3391 din 29 decembrie 2004,

Primarul Municipiului Pitești a respins cererea de restituire a celor 3

suprafețe de teren (1100 mp, 410 mp și 445 mp) reținând că petenta I.C. a

renunțat la moștenirea tatălui său M.F.H., proprietarul acestor imobile, caz în

care, aceasta nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.

10/20 ianuarie

Prin contestația înregistrată la 1

februarie 2005 reclamanta I.C. a cerut anularea dispoziției și restituirea, în

natură, a celor 3 suprafețe de teren mai sus arătate precum și a suprafeței de

4000 mp teren situat în str. T. f.n.

În motivarea cererii, reclamanta a reiterat

aspectele de fapt evidențiate și în notificări și a susținut că atâta timp cât

cele 3 suprafețe

de teren mai sus

arătate, precum și suprafața de 4000 mp teren, nu sunt cuprinse în certificatul

de moștenitor nr. S/72 din 9 februarie 1972, în care apare ca renunțătoare la

succesiune, este îndreptățită să solicite restituirea acestora în procedura

Legii nr. 10/20 ianuarie

Prin sentința civilă nr. 166 din 28 septembrie

2006, Tribunalul Argeș a respins contestația.

În motivarea sentinței instanța a reținut că

reclamanta nu a făcut dovada acceptării succesiunii autorilor invocați, M.H.,

tatăl său, și M.M., sora sa, caz în care, fiind străină de succesiunile

acestora nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 și art. 4

din Legea nr. 10/2001 și, pe cale de consecință, nu poate beneficia de măsuri

reparatorii pentru bunurile preluate de stat din patrimoniul acestora.

Prin decizia civilă nr. 13/A din 18 ianuarie

2007, Curtea de Apel Pitești a admis apelul declarat de reclamantă, a

desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea deciziei, instanța de apel a

reținut că se impuneau efectuarea de verificări pentru identificarea

declarației de renunțare a reclamantei la succesiunea tatălui său.

Prin sentința civilă nr. 207 din 19 iunie 2007,

Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis contestația, a anulat dispoziția și a

dispus restituirea în natură a suprafețelor de 4000 mp, identificat prin

raportul de expertiză și acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafețele de

445 mp, 1100 mp și 410 mp, astfel cum au fost identificate prin cererea de

chemare în judecată.

În motivarea sentinței instanța a reținut că

numai suprafețele de 1100 mp și 400 mp teren sunt libere de detalii de

sistematizare și pot fi restituite în natură, urmând ca pentru celelalte

suprafețe de teren, care sunt ocupate de detalii de sistematizare, să fie

acordate reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut, fără

a argumenta, că problema acceptării succesiunii nu mai poate fi pusă în

discuție.

Împotriva acestei decizii au declarat apel

reclamanta, pentru omisiunea de a-i fi restituite și construcțiile existente pe

parcela de 4000 mp și de a-i fi acordate măsuri reparatorii pentru

construcțiile demolate (case de locuit, atelier mezelărie, grajduri, ocoale și

depozite).

Împotriva aceleiași decizii a declarat apel și

pârâtul care a criticat sentința pentru omisiunea primei instanțe de a

clarifica problema renunțării reclamantei la succesiune, consemnată în

certificatul de moștenitor S/72/1972 întocmit de Notariatul de Stat Județean

Argeș, act care face dovada deplină cu privire la calitățile moștenitorilor,

conform art. 76 din Legea nr. 36/1995.

Pârâtul a susținut că fiind străină de

succesiunea tatălui său, prin renunțare, și de cea a surorii sale, M.M., prin

neacceptare în termenul legal, în sensul art. 685 și art. 689 C. civ., în cauză

se impunea respingerea acțiunii, cu mențiunea că există contradicții între

unele mențiuni din considerentele sentinței și dispozitiv.

Prin decizia civilă nr. 397/A din 16 noiembrie

2007 Curtea de Apel Pitești a respins apelurile, ca nefondate.

În motivarea deciziei s-a reținut că atâta timp

cât prin acțiunea dedusă judecății reclamanta nu a solicitat acordarea de

măsuri reparatorii și pentru construcțiile existente pe parcelele de 1100 mp și

4000 mp teren, aceasta nu are deschisă calea apelului împotriva sentinței

primei instanțe pentru o astfel de omisiune, prima instanță pronunțându-se în

concordanță cu principiul disponibilității.

Referitor la apelul declarat de pârât, instanța a

reținut că în lipsa unei declarații de renunțare a reclamantei cu privire la

succesiunea tatălui său nu se poate reține că are calitatea de renunțătoare, că

pentru terenul din str. T. nr. 3 (445 mp) reclamanta a făcut dovada

proprietății cu actul de donație datat 14 aprilie 1944, precum și faptul că

aceasta a probat că are calitatea de moștenitoare după sora sa cu certificatul

de moștenitor nr. 1570/1983, cu mențiunea că prima instanță s-a pronunțat cu

privire la toate suprafețele de teren în litigiu.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

reclamanta invocând incidența art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și pârâtul

invocând incidența art. 304 pct. 9.

În motivarea recursului, reclamanta susține că soluția

instanței de apel este motivată contradictoriu și straniu în raport cu critica

pe care a formulat-o prin apel, reținând eronat că „nu ar fi solicitat

despăgubiri bănești ci retrocedarea" imobilelor în natură, respectiv, că

prima instanță nu s-ar fi putut pronunța cu privire la această cerere.

Reclamanta a susținut că prin notificări a cerut

acordarea de măsuri reparatorii atât pentru terenuri cât și pentru

construcțiile situate pe 1100 mp teren (demolate) și 4000 mp (nedemolate) cât

și pentru utilajele industriale aferente celor două fabrici, precum și pentru

casa de locuit care a existat pe suprafața de 445 mp teren, demolată în anul 1982.

În recurs reclamanta a depus notificarea nr. 2286/2001

B.E.J. B.E.A. prin care, în calitate de moștenitoare a părinților M.H. și D., a

cerut restituirea în natură a terenului și construcției (mățărie) și a

utilajelor afectate acesteia, imobile situate în str. T.V. nr. 1-3 (actualmente

str. A. nr. 4) și care au fost preluate de stat prin naționalizare în anul

1948.

În motivarea recursului, pârâtul Municipiul Pitești

susține că în mod nelegal instanțele de fond au înlăturat mențiunile

certificatului de moștenitor nr. S/72/1972 întocmit de fostul Notariatul de

Stat al Județului Argeș, potrivit căruia reclamanta a renunțat expres la

moștenirea părinților săi, act care, potrivit art. 76 din Legea nr. 36/1995,

face dovada deplină cu privire la calitățile moștenitorilor până la înscrierea

în fals.

Totodată recurentul susține că reclamanta nu a făcut

dovada acceptării succesiunii defunctei surori M.M. în condițiile prevăzute de

dispozițiile art. 685 și art. 689 C. civ.

Analizând recursurile, Înalta Curte constată

următoarele:

În drept, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat

cu art. 4 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001,

au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii

persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la

data preluării în mod abuziv

a acestora sau moștenitorii acestora.

Prin dispozițiile art. 4 alin.

(3), legiuitorul a instituit un beneficiu în

favoarea succesibilelor care după data de 6 martie

1995 nu au acceptat moștenirea.

Potrivit dispoziției legale menționate, acești

succesibili sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru

bunurile care fac

obiectul acestei legi de

reparație, cererea de restituire, având valoarea

de acceptare a

succesiunii pentru astfel de bunuri.

Calitatea de moștenitor ai

foștilor proprietari sau cea de succesibili

se analizează, în primul rând, în raport de mențiunile

certificatelor de

moștenitor emise după

decesul foștilor proprietari, certificate are, potrivit

art. 76 din

Legea nr. 36/1995 notarilor publici și a activității notariale, fac

dovada deplină cu privire la calitatea și cotele

moștenitorilor, inclusiv cu

privire la mențiunile referitoare la

succesibilii care nu au acceptat

moștenirea

sau a celor care au renunțat la moștenire.

Certificatul de moștenitor se eliberează de notar și

constituie actul final al procedurii succesorale notariale, mențiunile sale

având putere doveditoare în raport cu succesibilii care au convenit eliberarea,

până la

anularea sa prin hotărâre

judecătorească la cererea persoanelor care

au pretenția la moștenire sau care au fost prejudiciate prin eliberarea

sa.

Referitor la renunțarea la

moștenire este de menționat că aceasta

reprezenta un act unilateral al persoanei chemată la moștenire și că,

prin renunțare, succesibilul este socotit că nu a fost niciodată

moștenitor, vocația sa succesorală fiind

desființată retroactiv, partea sa

de moștenire fiind preluată de

ceilalți moștenitori, după regulile prevăzute de dreptul succesoral.

În speța supusă analizei, potrivit mențiunilor certificatului

de moștenitor nr. S/72 din 9 februarie 1972 eliberat de Notariatul de Stat

Județean Argeș, reclamanta I.R.C. nu a acceptat succesiunea tatălui său M.H.

(f.21 fond), decedat la 8 martie 1971.

Potrivit mențiunilor

certificatul menționat, succesiunea defunctului

M.H. a fost acceptată de fiii

acestuia M.N.H. și

M.I., în calitate de moștenitori legali și testamentari (în baza

testamentului

autentificat sub nr. 312 din 22. ianuarie 1971) precum și de M.C. și M.A., în

calitate de moștenitoare testamentare.

Potrivit mențiunilor aceluiași

certificat, reclamanta I.C.

și mama sa

M.D., decedată ulterior (la data de

22 noiembrie 1971 - f.18), precum și

numitele E.E., D.M.

și P.P. au renunțat la

moștenire.

Împrejurarea

că în certificatul de moștenitor nu s-au trecut datele

de

identificare ale declarațiilor de renunțare la succesiune ale

persoanelor mai sus arătate nu este de natură să

înlăture forța probantă

a acestui act

notarial, cât timp nu a fost anulat pe cale judecătorească

sau cât timp

mențiunea notarului în sensul arătat nu s-a declarat a fi falsă.

Așa fiind, cum reclamanta nu are

calitatea de moștenitoare a tatălui său și cum a renunțat expres la succesiunea

acestuia, aceasta nu se poate prevala de prevederile art. 3 și art. 4 din Legea

nr. 10/2001 și, pe cale de consecință, nu are calitatea de persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilele care au aparținut tatălui

său și de care a fost deposedat de stat.

Anume, în mod eronat, instanțele de fond

au acordat reclamantei măsuri reparatorii pentru suprafața de 1100 mp teren

situat în str. T. nr. 6-9 (naționalizată de stat în anii 1948-1950) și,

respectiv, pentru suprafața de 4000 mp teren, situată în str. T. f.n., cu care

tatăl său figura înregistrat în evidențele Administrației Financiare în anii

1942-1950.

Referitor la defuncta M.(D.)M., potrivit

mențiunilor certificatului de moștenitor nr. 1578 din 2 noiembrie 1983 eliberat

de Notariatul de Stat al Judecătoriei Argeș, se constată că reclamanta a

acceptat moștenirea și că are, alături de alte persoane, calitatea de

moștenitor acceptant cu o cotă de 3/24 părți indivize din masa succesorală.

Așa fiind, reclamanta este îndreptățită

să primească măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 410 mp

teren situat în orașul Pitești, și care a aparținut surorii sale D.M., imobil

care nu poate fi restituit în natură dat fiind că este afectat de detalii de

sistematizare.

Totodată, se constată că reclamanta este

îndreptățită să primească măsuri reparatorii și pentru terenul în suprafață de

445 mp teren situat în str. T. nr. 3 (fost 7), care a fost proprietate

personală și care a fost expropriat de stat, conform relațiilor comunicate de

R. R.A. Pitești (f.16 dosar), teren care este imposibil de restituit în natură

întrucât este ocupat de un bloc de locuințe.

Referitor la construcțiile care au fost

edificate pe acest din urmă teren este de observat că acestea, potrivit

relațiilor comunicate de instituția menționată, nu au făcut obiectul

exproprierii ci au fost demolate de reclamantă în baza autorizației nr. 9 din 5

august 1982, caz în care, nu este îndreptățită la măsuri reparatorii.

Pentru considerentele de fapt și de

drept arătate, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a

admite recursul declarat de pârât și a modifica, în parte, decizia recurată, în

sensul că va admite apelul declarat de pârât și va schimba, în parte, sentința

tribunalului în sensul că va constata că reclamanta este îndreptățită la măsuri

reparatorii prin echivalent (despăgubiri) în condițiile art. VII din Legea nr.

247/2005 doar pentru suprafața de 445 mp teren din str. T. nr. 3 (fost 7) și

pentru suprafața de 410 mp teren situat în str. C. nr. 127-129, în calitate de

moștenitoare a surorii sale M.M.

Pentru aceleași considerente de fapt și

de drept mai sus arătate, înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat,

recursul declarat de către reclamantă și a menține celelalte dispoziții ale

deciziei, inclusiv cele ale sentinței referitoare la anularea dispoziției.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a

reținut și că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii nici pentru construcțiile ce se pretinde că erau edificate pe

suprafețele de 1100 mp (în prezent demolate) și de 4000 mp teren (care nu au

fost demolate) și utilajele afectate acestora, imobile care, anterior preluării

de stat, au fost proprietatea tatălui său la a cărui succesiune a renunțat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Municipiul Pitești împotriva deciziei civile nr. 397/A din 16 noiembrie 2007 a

Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale,

minori și de familie.

Modifică,

în parte, decizia menționată.

Admite apelul declarat de pârât împotriva

sentinței civile nr. 207 din 19 iunie 2007 a Tribunalului Argeș, secția civilă.

Schimbă,

în parte, sentința și anume:

Constată dreptul reclamantei la despăgubiri

doar pentru suprafața de 445 mp teren situat în orașul Pitești, str. T. nr. 3

(fost 7) și pentru suprafața de 410 mp teren, situat în orașul Pitești, str. C.

nr. 127-129 și înlătură dispoziția privind restituirea în natură a suprafeței

de 4000 mp teren situată în str. T. f.n. și cea privind acordarea de

despăgubiri pentru suprafața de 1100 mp situată în str. T.V. nr. 6-8.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta I.C.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 februarie 2009.