ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4937/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4937/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 13 mai 2008, S.F.M. a formulat contestație în temeiul

Legii nr. 10/2001 împotriva dispoziției nr. 2221 din 11 aprilie 2008 emisă de Primarul

Municipiului Pitești, prin care s-a dispus admiterea în parte a solicitării de

restituire în natură, respectiv doar pentru o suprafață de 167 m.p. teren din

imobilul situat în Pitești, str. V.V., pe amplasamentul fostei proprietăți.

Prin întâmpinare, Primarul

Municipiului Pitești a solicitat, pe fondul cauzei, respingerea contestației ca

neîntemeiată, întrucât diferența de teren solicitată este afectată de investiții

legal aprobate.

Prin sentința civilă

nr. 248 din 30 noiembrie 2009, Tribunalul Argeș a admis contestația, a anulat dispoziția

nr. 2221 din 11 aprilie 2008, constatând că notificatorul S.T., cu moștenitorii

S.F.M. și S.G., este îndreptățit la restituirea imobilului teren în suprafață de

153 m.p., identificat în schița la completarea raportului de expertiză ing. C.P.

Decizia inițială emisă

de primărie, nr. 3529/2005, a fost corectată printr-o hotărâre judecătorească definitivă

și irevocabilă, în sensul că de drepturile notificatorului S.T., decedat, beneficiază

atât soția supraviețuitoare S.G., cât și fiul său, petentul în cauză, în acest sens

emițându-se decizia contestată, nr. 2221 din 11 aprilie 2008.

Ambele dispoziții au dispus

restituirea în natură a imobilului teren numai în parte, anume numai în ceea ce

privește suprafața de 167 m.p., pentru restul de 153 m.p. primăria justificând acordarea

de despăgubiri prin amenajările de utilitate publică ce ar afecta terenul în litigiu.

În conținutul dispoziției

nr. 3529/2005 s-a reținut că numai suprafața de 49 m.p. este ocupată efectiv de

aceste amenajări, restul suprafeței fiind liberă.

Această contradicție asupra

situației de fapt rezultând din chiar documentele și susținerile pârâtului nu numai

că a fost speculată de reclamant, dar și dovedită și valorificată prin raportul

de expertiză topografică efectuat în cauză, care a concluzionat că întreg terenul

de 153 m.p. (reprezentând diferența până la 320 m.p.) este liber de construcții

sau alte detalii de sistematizare, fiind posibilă restituirea lui în natură. Conform

schiței la raport, așa cum a fost completată la data de 16 octombrie 2009, terenul

liber găsit în plus față de cel retrocedat în suprafață de 167 m.p. este de 153

m.p., prezentându-se sub forma unei platforme betonate pe care sunt amplasate garaje

(construcții fără temelie) aparținând proprietarilor blocurilor învecinate, situație

ce nu ar împieta asupra retrocedării în natură.

Apărarea pârâtei în sensul

că expertul a procedat greșit atunci când a transpus în teren actele de proprietate

ale antecesorilor petentului, întrucât a translatat terenul spre vest, peste ceea

ce a fost deja retrocedat unei alte persoane fizice, P.V., nu subzistă, întrucât

chiar pârâtul a afirmat în obiecțiunile depuse la completarea raportului de expertiză

(09 noiembrie 2009) că nici punerea în posesie a acestei persoane nu s-a efectuat

corespunzător evidențelor cadastrale.

În plus, s-a reținut că

P.V. nu figurează în proces ca parte, astfel că susținerile pârâtului apar ca neavenite

și lipsite de interes.

Prin decizia civilă

nr. 81/A din 02 iunie 2010, Curtea de Apel Pitești a admis apelurile, a desființat

sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare, la Tribunal.

S-a reținut, în esență,

că apelanta nu este o terță persoană, fiind chiar titularul dreptului, alături de

S.F.M., pentru suprafața de 167 m.p. recunoscută prin dispoziția ce a format obiectul

contestației de față, astfel că se impune citarea acesteia în cauză.

În drept, au fost avute

în vedere dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ.

Prin decizia civilă

nr. 3019 din 31 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, a admis recursul, a casat decizia recurată și a

trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe de apel.

S-a reținut că, prin cererea

de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 13 mai

2008, reclamantul a stabilit cadrul procesual, alegând să se judece în contradictoriu

cu emitentul dispoziției contestate, respectiv Primarul Municipiului Pitești.

Curtea de Apel Pitești

a dispus din oficiu conceptarea și introducerea în cauză a numitei S.G., în calitate

de intimată-pârâtă, dat fiind că dispoziția contestată o privește și pe aceasta.

Înalta Curte a constatat

că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât

instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității

de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin aceea că a dispus din oficiu introducerea

în cauză a unei părți noi, direct în apel.

Principiul disponibilității,

așa cum este prevăzut art. 129 alin. (6) C. proc. civ., se referă și la dreptul

reclamantului de a stabili cadrul procesual, persoanele care sunt chemate în judecată

și obiectul.

Totodată, conform

art. 294 C. proc. civ., în faza procesuală a apelului nu se poate schimba calitatea

părților, cauza sau obiectul dedus judecății și nici nu se pot face cereri noi.

Prin decizia civilă

nr. 89/A din 19 noiembrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins

apelul pârâtului și a luat act de renunțarea la apelurile formulate de intervenienta

S.G.

S-a reținut că, la primul

termen de judecată, s-a depus o cerere de intervenție în interesul reclamantului

de către S.G., prin care s-a susținut că instanța trebuia să restituie întreaga

suprafață de 320 m.p.

La data de 12

octombrie 2011, intervenienta a depus la dosar copie de pe decizia nr. 9716 din

26 mai 2011 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împreună

cu raportul de evaluare în condițiile Legii nr. 247/2005 și a Legii nr. 10/2001

și a precizat că față de aceste înscrisuri renunță la judecata ambelor apeluri.

În circumstanțele cauzei

pendinte, analizând apelul pârâtului, Curtea a constatat că acesta este nefondat,

având în vedere următoarele considerente:

Motivul de apel prin care

s-a invocat faptul că prima instanță a omologat în mod greșit expertiza întocmită

în cauză, deși s-au formulat obiecțiuni cu privire la aceasta, în sensul că expertul

nu a făcut o identificare corectă a terenului din litigiu, este neîntemeiat, în

raport de completarea raportului de expertiză efectuat la fond, dispusă prin încheierea

din 24 martie 2010.

Din raportul de expertiză

tehnică judiciară întocmit de ing. C.P., rezultă că terenul în litigiu este liber

de detalii de sistematizare, fiind parțial ocupat de garaje ușor demontabile.

Împotriva acestei completări

a raportului de expertiză întocmit în cauză, părțile nu au formulat obiecțiuni.

Prin urmare, nu se confirmă

susținerea apelantului-pârât în sensul că diferența de teren ce a fost solicitată

de către contestator este în prezent afectată de detalii de sistematizare.

Decizia privind acordarea

de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005, nr. 9716 din 26 mai 2011, nu conduce

la desființarea soluției instanței de fond, din moment ce contestatorul nu a achiesat

cu privire la măsura dispusă de către pârât prin decizia nr. 2221 din 11

aprilie 2008 și a dovedit că terenul solicitat este liber de detalii de sistematizare.

Împotriva deciziei instanței

de apel a formulat cerere de recurs la data de 29 noiembrie 2011, p

ârâtul Primarul Municipiului

Pitești, prin care a invocat următoarele aspecte de pretinsă nelegalitate:

Potrivit dispoziției contestate,

s-a dispus restituirea în natura, pe numele atât al reclamantului, S.F.M., cât și

pe numele celeilalte moștenitoare, respectiv S.G., a suprafeței de teren de 167

m.p., pe amplasamentul fostei proprietăți. Pentru diferența de teren de 153 m.p.,

s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, având în vedere

că terenul este afectat de detalii de sistematizare, respectiv alee de acces auto,

zona funcțională a blocului P10.

Dispoziția a fost contestat

de S.F.M., în sensul anulării parțiale a acesteia și dispunerea restituirii în natura

și a diferenței de 153 m.p., motivat de faptul ca terenul este liber, nefiind afectat

de amenajări de utilitate publică.

Prin sentința civilă

nr. 248 din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Argeș s-a admis acțiunea, constatându-se

ca notificatorul S.T., cu moștenitorii S.F.M. și S.G., este îndreptățit la restituirea

în natura a suprafeței de 153 mp, astfel cum a fost identificată în schița anexa

la completarea raportului de expertiza întocmit în cauza de expert tehnic C.P.

Soluția instanței a fost

criticată, motivat de faptul ca în mod greșit instanța a dispus restituirea în natura

a suprafeței de 153 m.p., omologând raportul de expertiză. Identificarea terenului

din litigiu și transpunerea acestuia în planul de situație, s-a făcut fără a se

ține cont de planul cadastral al orașului Pitești din anii 1930-1932 și planul topografic

actual, prin măsurători grafice. Totodată, la poziționarea în plan a fostei proprietăți

nu s-a mai ținut cont și de distanțele, grafic măsurate, ale fostei proprietăți

și imobilelor existente în zonă, care au fost identificate în planul cadastral 1930-1932

și nu au fost demolate nici în prezent. În planșa anexă la raport, este figurată

fosta proprietate S. Suprafața de 167 m.p., atribuită în natură prin dispoziția

nr. 3529/2005, este ocupată parțial de garajele existente.

Toate aceste aspecte au

fost susținute în fața instanței de fond sub formă de obiecțiuni la completarea

raportului de expertiză, însă, acestea au fost respinse în mod neîntemeiat.

Simplul fapt că instanța

nu a avut în vedere faptul că expertul nu a trasat dimensiunile aleii de acces,

conduce cu evidență la concluzia că terenul nu a fost corect identificat.

S-a solicitat refacerea

raportului de expertiză prin admiterea efectuării unei cercetări la fața locului,

cerere încuviințată inițial, asupra căreia s-a revenit ulterior în mod nejustificat.

Urmare obiecțiunilor formulate,

instanța de fond a înțeles să solicite expertului ca, printr-o adresă, să lămurească

situația juridică a întregii suprafețe de teren de 153 m.p.

Nici instanța de apel

nu a înțeles faptul că se impunea refacerea expertizei, reținând doar faptul că

împotriva completării la raportul de expertiză întocmită la fond, părțile nu au

formulat obiecțiuni, astfel că nu s-ar justifica susținerile potrivit cărora terenul

ar fi afectat de detalii de sistematizare.

Or, tocmai pentru a dovedi

cele susținute cu ocazia soluționării notificării - anume că terenul nu poate fi

restituit în natură - se impunea efectuarea unei cercetări la fața locului, pentru

ca instanța să se edifice asupra regimului juridic al terenului.

Instanța de apel nu a

ținut cont de înscrisurile depuse la dosar, respectiv raportul de evaluare întocmit

în Dosarul nr. 6322/CC și decizia nr. 9716 din 25 mai 2011 emisă de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care s-a decis emiterea titlului de despăgubire

în favoarea doamnei S.G. și a domnului S.F.M. pentru suprafața de 153 m.p., astfel

cum s-a propus prin dispoziția nr. 2221/2008 emisă de Primarul Municipiului Pitești.

Scopul adoptării Legii

nr. 10/2001 a fost să repare prejudiciile cauzate prin preluarea abuzivă a imobilelor,

însă nu în sensul reparării aceluiași prejudiciu de două ori. Dacă s-ar admite acțiunea,

reclamantul ar beneficia de o dublă despăgubire, atât prin restituirea în natură

a terenului în suprafața de 153 m.p., cât și prin acordarea de despăgubiri.

Argumentele instanței

de apel privitoare la achiesare nu se regăsesc, de altfel, în nici un text de lege

care reglementează acordarea măsurilor reparatorii în orice modalitate.

Analizând recursurile,

Înalta Curte constată că

recursul

este fondat, p

entru

următoarele considerente:

Efectul devolutiv al apelului

dă dreptul apelantului să repună în discuție aspectele de fapt ale pricinii, motiv

pentru care instanța de apel, prin hotărârea pronunțată, trebuie să arate, în mod

explicit, care împrejurări de fapt și de drept au determinat-o să mențină soluția

primei instanțe, aceasta însă printr-o examinare efectivă a motivelor de apel.

Când împrejurările de

fapt ale cauzei nu sunt stabilite cu claritate cu privire la aspectele litigioase

și când, prin considerente, instanța nu răspunde motivelor de apel decât în mod

formal, exercitarea controlului judiciar de către instanța de recurs nu este posibilă

și, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (5) coroborat cu art. 314 C. proc.

civ., se impune casarea hotărârii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

În fața instanțelor fondului,

în mod constant, pârâtul a susținut că în mod greșit s-a dispus restituirea în natura

a suprafeței de 153 m.p., omologând un raport de expertiza nelegal efectuat, prin

ignorarea aspectelor pertinente cauzei pendinte.

Astfel, s-a susținut că

identificarea terenului din litigiu și transpunerea acestuia în planul de situație,

cu ocazia efectuării expertizei, s-a făcut fără a se ține cont de planul cadastral

al orașului Pitești din anii 1930-1932 și planul topografic actual, prin măsurători

grafice.

S-a susținut, totodată,

că poziționarea str. T. și str. V.L., față de traseul acestora, așa cum apare în

cadastrul din 1930-1932, nu s-a modificat, traseul fiind același și în prezent,

și nici nu au survenit modificări privind lățimea carosabilului celor două artere

de circulație. Mai mult, la poziționarea în plan a fostei proprietăți nu s-a mai

ținut cont și de distanțele, grafic măsurate, ale fostei proprietăți și imobilelor

existente în zonă, care au fost identificate în planul cadastral 1930-1932 și nu

au fost demolate nici în prezent. În planșa anexă la raport, este figurată fosta

proprietate S.

Toate aceste aspecte au

fost susținute în fața instanței de fond sub formă de obiecțiuni la completarea

raportului de expertiză, însă, acestea au fost respinse în mod neîntemeiat, nefiind

verificate în mod efectiv de către expert. Instanța de fond a înțeles să solicite

expertului că, doar printr-o simplă adresă, să lămurească situația juridică a suprafeței

de teren în litigiu.

Instanța de apel avea

obligația de a suplimenta probatoriul în scopul verificării apărărilor invocate

de pârât, simpla însușire a considerentelor primei instanțe nefiind suficientă,

în raport de criticile formulate, pentru a face dovada unei analize efective a motivelor

de apel.

Concluzia instanței de

apel s-a întemeiat pe un argument strict formal - anume faptul că împotriva completării

la raportul de expertiza întocmită la fond, părțile nu au formulat obiecțiuni -

fără să fie preocupată să se edifice asupra regimului juridic al terenului.

Așa fiind, constatând

că împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite și că instanța

de apel, prin considerentele hotărârii pronunțate, nu analizează în mod efectiv

apărările formulate de pârât, Înalta Curte, în baza art. 314 C. proc. civ., urmează

a admite recursul, a casa decizia și a trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.

În circumstanțele cauzei

pendinte, existența raportului de evaluare întocmit în Dosarul nr. 6322/CC și a

deciziei nr. 9716 din 25 mai 2011 emisă de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor

- prin care s-a decis emiterea titlului de despăgubire în favoarea doamnei S.G.

și a domnului S.F.M. pentru suprafața de 153 m.p., astfel cum s-a propus prin dispoziția

nr. 2221/2008 emisă de Primarul Municipiului Pitești - nu schimbă cu nimic soluția

de casare, față de principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor care

au fost preluate abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte

persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 [alin. (1)], entitatea

deținătoare putând stabili măsuri reparatorii prin echivalent numai în cazul în

care o astfel de măsură nu este posibilă [alin. (2)] - art. 1 din Legea nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul Primarul Municipiului Pitești împotriva deciziei nr. 89/A din 19 octombrie

2011 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Casează decizia recurată

și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2013.