ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2895/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin dispoziția nr. 3787 din 24 iulie 2007, Primarul Municipiului Pitești, a respins cererea formulată pe calea notificării - în baza Legii nr. 10/2001 - de I.O.A., vizând restituirea în natură a imobilului, teren în suprafață de 1300 m.p. și construcții, situat în Pitești, ce a constituit proprietatea autoarei I.G., cu motivarea că terenul solicitat nu a fost preluat abuziv de către stat, întrucât autoarei notificatorului i-a fost atribuită, la schimb, suprafața de 936 m.p. situată în intravilanul municipiului Pitești. S-a propus, prin aceeași dispoziție, acordarea despăgubirilor, în condițiile legii speciale, pentru construcțiile în suprafață de 530 m.p.

existente pe teren la data preluării, în prezent demolate, notificarea și documentația aferentă acesteia, fiind înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. La 25 octombrie 2007, persoana îndreptățită a contestat această dispoziție, solicitând instanței - în contradictoriu cu Primăria Municipiului Pitești - să oblige pârâta de a emite o dispoziție motivată prin care să i se acorde despăgubiri bănești în echivalent, la valoarea actuală a imobilului notificat.

Investit în primă instanță, Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința nr. 142 din 19 iunie 2008, a respins ca nefondată contestația, reținând în esență că autoarei notificatorului i s-a atribuit drept despăgubire pentru terenul ce i-a fost naționalizat și pe care urma a se construi un bloc de locuințe, un alt teren în suprafață de 936 m.p., compus din trei parcele alăturate, în Parcelarea „S." cu vecinătățile menționate în cuprinsul acestui înscris - deciziunea nr. 33 din 29 ianuarie 1958 - și identificat în schița anexă (dosar fond). Din cuprinsul adresei din 06 martie 2008, s-a reținut că terenul atribuit autoarei contestatorului în schimbul suprafeței de 1300 mp. este afectat de construcția blocului, zona de siguranță a acestuia și spațiu verde.

În acest context, instanța fondului a apreciat că singurul teren ce intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și pentru care contestatorul ar fi îndreptățit la despăgubiri, este cel în suprafață de 936 mp. primit de autoarea sa în schimbul suprafeței de 1300 mp. și nu acesta din urmă. Întrucât , notificatorul prin cererea formulată a solicitat despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1300 mp., instanța a constatat că în mod corect, prin dispoziția contestată, s-a respins acest capăt de cerere, întrucât așa cum s-a reținut prin această dispoziție, terenul în suprafață de 1300 mp. nu a fost preluat abuziv de la autoarea sa, ci în schimbul terenului de 936 m.p. situat în intravilanul municipiului Pitești.

Apelul declarat împotriva acestei hotărâri de contestatorul I.O.A., a fost admis de Curtea de Apel Pitești, secția I-a civilă care, prin decizia nr. 83 din 22 octombrie 2012, a schimbat sentința, în sensul că, admițând contestația a desființat în parte dispoziția atacată, respectiv art. 1 al acesteia. A obligat intimatul să propună în favoarea contestatorului, acordarea de despăgubiri și pentru suprafața de 1300 m.p., teren situat în Pitești. A menținut în rest dispoziția.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că probele administrate în cauză relevă o nouă situație juridică care, confirmă caracterul preluării abuzive a imobilului și înlătură apărările intimatei, apreciindu-se că dispoziția atacată, prin care s-a respins cererea de plată a despăgubirilor este contrară prevederilor art. 1 și 7 alin. (2) ale Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Astfel, se arată, actul administrativ vizând schimbul a făcut obiectul unei acțiuni în constatarea nulității, soluționată irevocabil prin decizia nr. 1737 din 5 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești.

Ca atare, conchide instanța de apel, cum autoarea contestatorului nu și-a exprimat consimțământul la săvârșirea actului de schimb pentru suprafața de 1300 m.p., în lipsa acestei „condiții constitutive" schimbul nu-și poate produce consecințele juridice, preluarea imobilului fiind apreciată ca abuzivă. În cauză, a declarat recurs în termen legal pârâta Primăria Municipiului Pitești care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ., critică decizia dată în apel, după cum urmează: - Primăria nu are calitate procesuală pasivă, pentru susținerea acestei critici, facându-se trimitere la dispozițiile art. 21 al Legii nr. 215/2001, conform căruia în justiție, unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

- Pe fondul cauzei, se susține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre greșită, întrucât din probele administrate nu rezultă că terenul de 1300 m.p. din Pitești, ar fi fost preluat abuziv. Astfel, se arată, în schimbul acestei suprafețe, A.G., mama notificatorului, a primit un tren de 936 m.p., cu acceptul acesteia, compus din trei parcele alăturate, situat în Parcelarea S., a municipiului Pitești. - au fost greșit obligați, la plata cheltuielilor de judecată. Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Cadrul procesual este circumscris obiectului cererii și anume restituirea în natură sau echivalent a unor imobile preluate abuziv care, la data intrării în vigoare a legii erau deținute de una din entitățile enumerate în art. 21 al Legii nr. 10/2001, în redactarea în vigoare la data emiterii dispoziției atacate, printre acestea și autorități ale administrației publice locale, cum este cazul în speță, Primăria municipiului Pitești. Din întreaga economie a legii, rezultă că raporturile juridice se creează între persoanele îndreptățite - în înțelesul art. 3 din lege - și unitățile deținătoare, respectiv cele investite cu soluționarea cererii de restituire.

Prevederea cuprinsă în art. 21 alin. (4) din lege, potrivit căreia în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, nu este de natură a schimba părțile din raportul juridic creat urmare procesului de restituire vizat prin prevederile speciale ale acestui act normativ. Astfel, problema soluționării notificării se raportează, în textele Legii nr. 10/2001, la două aspecte distincte: unitățile deținătoare competente să soluționeze notificarea, - în speță, Primăria - și modalitățile de soluționare a acestei notificări. În acest sens, art. 21 din lege - plasat în capitolul 3 intitulat „Proceduri de restituire" - în alin. (4) prevede o asemenea modalitate și anume „dispoziția motivată" a primarilor, respectiv primarului general al municipiului București.

Ca atare, persoana îndreptățită nu se află în raport procesual direct cu emitentul actului prin care se soluționează cererea de restituire, o astfel de interpretare fiind în contradicție și cu regulile impuse autorităților administrației publice în materie de atribuții, raporturi și reprezentare, prin Legea nr. 215/2001. În consecință, în speță, calitatea procesuală pasivă aparține Primăriei Municipiului Pitești și nu primarului semnatar al actului atacat. Cât privește fondul cauzei, se constată că instanța de apel a dat o interpretare corectă probelor administrate din care rezultă, fără echivoc, că prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat nulitatea absolută a actului de schimb, constând în „Deciziunea nr. 33/1958 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Orașului Pitești" prin care autoarei contestatorului i-a fost impus schimbul terenului de 1300 m.p., proprietatea sa, cu o suprafață de 936 m.p., situată în intravilanul orașului Pitești.

Pentru a se pronunța astfel, instanțele au reținut că în realitate terenul ce a fost oferit în schimb, era cuprins în planul de sistematizare pentru construcția de blocuri de locuințe, autoarea reclamantului neintrând niciodată efectiv, în posesia acestuia. Or, se arată, nu se poate considera că între părți ar fi avut loc un contract de schimb valabil, atâta timp cât acestuia îi lipsește însăși cauza juridică ca element de validitate al consimțământului, viciu care se circumscrie sancțiunii nulității absolute a actului juridic, (a se vedea decizia nr. 44 din 14 februarie 2012 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia nr. 1737/2012 a Curții de Apel Pitești, dosar apel), În consecință, în mod greșit prin decizia atacată, și în contra prevederilor art. 1 și 7 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, s-a respins cererea de acordare a despăgubirilor pentru suprafața de 1300 m.p.

teren ce a făcut obiectul notificării, pe considerentul că nu ar fi fost preluat abuziv, chestiune care a fost ulterior tranșată irevocabil, prin hotărârile judecătorești indicate mai sus. Cât privește obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, dispoziția instanței de apel este de asemenea corectă și în acord cu prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., atâta vreme cât pârâta, urmare admiterii apelului și schimbării sentinței în sensul admiterii contestației, a căzut în pretenții. Așa fiind, față de cele ce preced, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Pitești împotriva deciziei nr. 83 din 22 octombrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Obligă recurenta la 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant I.O.A., reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2013.