ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2160/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2160/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 290 din 15 decembrie 2008 pronunțată în Dosar nr. 611/109/2008,

Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamantul l.S.,

în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Pitești și Primăria

Municipiului Pitești și, în consecință, a anulat în parte dispoziția nr. 1067/2008

emisă de Primarul Municipiului Pitești, în ceea ce privește art. 1 din această

dispoziție și a constatat că reclamantul este îndreptățit să primească în

natură suprafața de 583 mp, astfel cum a fost identificată în raportul de

expertiză planșa nr. 5 B.P. și despăgubiri pentru suprafața de 5,80 ha teren

situat pe raza Municipiului Pitești.

În motivarea sentinței, s-a arătat că, din actul de

donație nr. 2628/1943, rezultă că reclamantul a primit în proprietate suprafața

de 3 10,418 ha teren pe raza Municipiului Pitești iar, din aceasta, i s-a

preluat cu titlu suprafața de 3700 mp, în baza unui decret de expropriere,

restul suprafeței fiind preluat fără titlu, cu excepția suprafeței de 1,4 ha

care a fost înstrăinată chiar de către reclamant unor terțe persoane prin acte

sub semnătură privată.

În baza Legii nr. 18/1991, reclamantului i s-a

reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,8511 ha.

De asemenea, suprafața de 3500 mp. a făcut obiectul

actului de schimb nr. 1342/1943, în sensul că acest teren a fost dat Primăriei

Municipiului Pitești, iar Primăria a dat reclamantului suprafața de 1200 mp,

care, la rândul ei, a făcut obiectul unui act de donație nr. 355/1952, ce nu a

fost desființat până în prezent.

Astfel, reclamantul este îndreptățit să i se

restituie, în temeiul Legii nr. 10/2001, suprafața de 5,853 ha teren, din care

este liberă doar o suprafață de 583 mp., astfel cum a fost identificată în

raportul de expertiză, diferența de teren fiind ocupată de blocuri.

Terenul ocupat de parcarea K. a făcut obiectul unui

act de donație ce nu a fost desființat, așadar, nu se poate considera că acest

teren a fost preluat abuziv.

În ceea ce privește terenul de 980 mp, acesta

aparține domeniului public, fiind afectat bunei funcționări a unei grădinițe de

copii.

Având în vedere caracterul reparator al Legilor nr. 10/2001

și 18/1991, prejudiciul suferit de proprietarul deposedat este acoperit în

totalitate, potrivit jurisprudenței C.E.D.O., prin acordarea despăgubirilor bănești,

și nu prin acordarea de titluri la un fond care nici nu există, iar stabilirea

cuantumului despăgubirilor se realizează ținându-se cont de prețul de

circulație, la data executării, a imobilului în litigiu.

Apelul declarat de către pârâți împotriva sentinței

menționate a fost admis prin Decizia nr. 79/ A 16 aprilie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale și pentru cauze cu minori și de familie, cu consecința schimbării în

parte a sentinței, constatându-se că reclamantul este îndreptățit la

despăgubiri în condițiile legii speciale, pentru suprafața de 3700 mp, în loc

de 5,80 ha; a fost menținută în rest sentința.

Prin aceeași decizie, a fost respins ca nefondat

apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de către moștenitorii

reclamantului inițial, decedat la data de 18 decembrie 2008, respectiv l.M.,

soția supraviețuitoare și l.D.S., ca descendent gradul I, în privința cărora

s-a constatat că au preluat poziția procesuală a autorului lor în cauză.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a

constatat că sunt nefondate criticile reclamanților împotriva hotărârii

instanței care s-a bazat pe raportul de expertiză tehnică, precum și pe

înscrisurile depuse de părți.

Astfel, terenul de 1348 mp. situat între blocul B și

blocul A, este de utilitate publică, fiind necesar bunei funcționări a

construcțiilor.

De asemenea, terenul de 980 mp situat în curtea

Grădiniței nr. X din cartierul Războieni este afectat bunei funcționări a

grădiniței, aflându-se în inventarul bunurilor care aparțin Municipiului

Pitești, potrivit H.G. nr. 447 din 16 mai 2002, poziția nr. 88, ca atare, nu

poate fi restituit în natură.

În ceea ce privește terenul de 1080 mp ocupat de

parcarea K., s-a apreciat că reclamanții nu sunt îndreptățiți la măsuri

reparatorii, deoarece face parte din suprafața de 1200 mp donată de către M.S.I.

în favoarea fostului Sfat Popular al regiunii Argeș, prin actul nr. 355/1992,

neatacat până în prezent.

Pentru aceleași considerente, criticile pârâților

este fondat, reclamanților cuvenindu-li-se despăgubiri doar pentru 3700 mp, în

loc de 5,80 ha, astfel cum s-a acordat de prima instanță.

În plus, reclamanții au făcut dovada continuității

dreptului de proprietate numai pentru suprafața de 3700 mp. ce au fost preluați

de stat în baza deciziei de expropriere nr. 643 - 964 din 21 decembrie 1964, pct.

19, în baza căreia s-a emis ulterior H.G. nr. 447 din 16 mai 2002, acte

normative pe temeiul cărora suprafața de 3700 mp. a devenit domeniu public, ca teren

aferent bunei funcționări a grădiniței.

Restul suprafețelor de teren solicitate a fi

restituite în natură sunt afectate de construcții, școli, blocuri de locuințe,

societăți comerciale, după cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în

cauză, astfel încât reclamanții nu sunt îndreptățiți nici la restituirea în

natură, nici la despăgubiri, cu excepția suprafeței de 583 mp., care este

liberă de construcții și poate fi restituită în natură.

Împotriva deciziei menționate, au declarat recurs

reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ. și susținând, în esență, următoarele:

- în mod greșit, a fost respinsă cererea de

restituire în natură a terenului în suprafață de 1348 mp, situat între blocul B

și blocul A, în condițiile în care terenul este liber de construcții și de

orice detalii de sistematizare și nici nu este afectat de rețele de conducte de

gaze sau canalizare, susținerile Primăriei în acest sens nefiind probate.

În acest fel, s-au încălcat dispozițiile Legii nr. 10/2001

referitoare la posibilitatea restituirii în natură a acestei categorii de

terenuri, iar lipsa unei motivări echivalează cu o motivare străină de natura

cauzei.

- în mod greșit, a fost respinsă cererea de

restituire în natură și a terenului în suprafață de 980 mp, ocupat de o

grădiniță de copii: această suprafață nu deservește curtea propriu - zisă și

nici nu se poate considera că este afectată bunei - funcționalități a

grădiniței, pentru care este suficientă diferența până la 3700 mp., trecută

abuziv în domeniul public în anul 2002, așadar, după depunerea notificării.

- Se impunea restituirea în natură și a suprafeței de

1080 mp ocupate de parcarea K., deoarece s-a făcut dovada că terenul a

reprezentat proprietatea autorului reclamanților și că donația este făcută de

un neproprietar, respectiv de soția acestuia, în timp ce autorul era arestat

politic, astfel cum s-a probat cu biletul de eliberare nr. 12191/1953.

Nu era necesară anularea actului, acesta neproducând

efecte în raport de legile de reconstituire a dreptului de proprietate, terenul

fiincl supus restituirii, potrivit Legii nr. 10/2001.

Astfel, în mod greșit nu s-a recunoscut dreptul

reclamanților la măsuri reparatorii pentru acest teren, de asemenea, nici

pentru construcția ce era amplasată pe acesta, demolată ulterior preluării de

către stat.

- Este nelegală respingerea cererii de restituire a

cererii de acordare de despăgubiri pentru suprafața de 5,86 ha, pentru care s-a

reținut, în mod greșit, că nu s-a făcut dovada continuității dreptului de

proprietate.

În perioada 2001 - 2008, reclamanții au făcut

numeroase demersuri la Primăria Municipiului Pitești și la Arhivele Statului,

care au răspuns în sensul că nu se găsește registrul cu rolul agricol din anii

1951 - 1955, unde s-ar fi putut constata că, din 1952, nu mai figura o

suprafață de 6 ha, precum și modalitatea de preluare a acesteia de către stat;

or, atare informație este contrazisă de răspunsul Primăriei dat pe parcursul

judecății, în care se arată că autorul reclamanților nu figurează în evidențele

registrului agricol din anii 1951 - 1955, și nicidecum că nu s-a găsit

registrul.

În cursul judecății recursului, la solicitarea

instanței, recurenții - reclamanți au depus la dosar Decizia nr. 7939 din 11

decembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 7817/109/2006 de Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin care s-a confirmat soluția de respingere a

pretențiilor reclamanților din prezenta cauză în legătură cu terenul în

suprafață de 1200 mp donat statului de către soția autorului reclamanților.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor

formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Motivele de recurs vizează modul de aplicare a Legii nr.

10/2001 în ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate al autorului

reclamanților, I.S., la momentul preluării imobilelor de către stat, de

asemenea, vocația reclamanților la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001,

precum și natura acestor măsuri cuvenite reclamanților pentru imobile,

respectiv pentru suprafețele de teren de: 5,86 ha, 1348 mp, 980 mp, 1080 mp și

pentru construcția de pe acest din urmă teren, în prezent demolată.

S-a pretins, în același timp, că decizia recurată nu

cuprinde motivele pe care se sprijină.

Înalta Curte apreciază că nu este întrunit niciunul

dintre cazurile de recurs invocate de către reclamanți, după cum se va arăta în

considerentele ce urmează a fi expuse.

proprietate de la nivelul anului 1943, atât prima instanță, cât și instanța de

apel, au reținut că autorul reclamanților, I.S., a dobândit, prin actul de

donație autentificat sub nr. 2628 din 8 octombrie 1943, dreptul de proprietate

asupra a două suprafețe de teren, de 3,4180 ha și de 7 ha, ambele situate la

marginea Municipiului Pitești, în punctul fosta barieră a Craiovei, apropiate

ca amplasare.

Din totalul de 10,4180 ha, o suprafață de 1,4 ha a

fost înstrăinată chiar de către proprietar unor terți după anul 1947, iar o

suprafață de 2,8511 ha a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, autorul

reclamanților beneficiind de reconstituirea dreptului de proprietate, rămânând,

așadar, o suprafață de aproximativ 6,17 ha.

Prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001,

autorul reclamanților a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru 6,23

ha, rezultată din însumarea a 2 suprafețe de teren provenind din cele două terenuri

dobândite prin donația din 1943, respectiv de 5,86 ha - pretins preluată în

fapt și de 3700 mp - expropriată în anul 1964.

Cu toate acestea, prin hotărârea primei instanțe s-a

recunoscut dreptul la măsuri reparatorii pentru o suprafață mai mare decât cea

care rezulta din actele juridice anterior menționate și chiar decât cea

solicitată prin notificare: astfel, s-au acordat măsuri reparatorii pentru 6,38

ha, în care s-a inclus suprafața de 3700 mp, din care s-au acordat în

echivalent 5,80 ha, iar în natură 583 mp.

Într-un asemenea context, este suficient un simplu

calcul aritmetic pentru a se constata ca instanța de apel â procedat corect

schimbând sentința, din moment ce s-ău acordat masuri reparatorii pentru o

suprafață cu 2100 mp mai mult decât cea care rezulta din actul de donație din

anul 1943 (și chiar cu 1500 mp mai mult decât terenul solicitat prin notificare

ca provenind din actul menționat).

Pe de altă parte, se reține că instanța de apel a

apreciat că nu s-a dovedit întinderea dreptului de proprietate decât pentru

suprafața de 3700 mp, preluată în baza Deciziei nr. 643 - 964 din 21 decembrie 1964,

emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al orașului Pitești în temeiul

Decretului nr. 774/1964 al Consiliului de Stat, pentru care a dispus acordarea

de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2001.

Împrejurarea că a menținut hotărârea primei instanțe

cu privire la restituirea în natură a unei alte suprafețe de 583 mp teren,

distinct de dreptul la măsuri reparatorii asupra suprafeței de 3700 mp, nu

contrazice constatarea anterioară, din moment ce rezultă din considerente

întinderea dreptului pentru care reclamanții au calitatea de persoane

îndreptățite în sensul legii, profitând reclamanților în absența contestării de

către partea adversă prin exercitarea dreptului la recurs împotriva dispoziției

favorabile reclamanților.

Constatarea instanței de apel a dreptului la măsuri

reparatorii doar pentru suprafața de 3700 mp a decurs din situația de fapt

configurată în referatul întocmit de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001,

pe care s-a bazat dispoziția administrativă contestată în prezenta cauză nr. 1067

din 14 ianuarie 2008 emisă de Primarul Municipiului Pitești: astfel, în acel

referat (fila 18 dosar fond) se arată că în anul 1959 notificatorul mai deținea

în proprietate 3,14 ha teren situat în str. C., iar în perioada anilor 1951 -

1955, notificatorul nu figurează în evidențele fiscale ale Primăriei

Municipiului Pitești.

Dată fiind împrejurarea că aceste elemente de fapt

reieșeau chiar din dosarul administrativ întocmit în baza Legii nr. 10/2001,

este suficient, pentru aprecierea legalității deciziei recurate, că instanța de

apel a confirmat dispoziția administrativă contestată - în ceea ce privește

inexistența vocației la măsuri reparatorii pentru diferența pretinsă de 5,80

sau 5,86 ha - fără a fi fost necesară reluarea lor în considerentele deciziei,

situație în care nu se poate reține întrunirea cazului de recurs descris de art.

304 pct. 7 C. proc. civ.

Criticile recurenților vizând suprafața de 5,86 ha

sunt legate de contradicțiile din probatoriul administrat pe aspectul

întinderii dreptului de proprietate.

Or, aceste critici nu pot fi primite, întrucât, deși

sunt formulate din perspectiva aplicării Legii nr. 10/2001 în ceea ce privește

dreptul la măsuri reparatorii pentru suprafața pretinsă de 5,86 ha, în

realitate, tind la reaprecierea situației de fapt pe care s-a bazat soluția în

apel și la reevaluarea probatoriului din cauză, ceea ce echivalează cu

depășirea atribuțiilor acestei instanțe de control judiciar, circumscrise

cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Reaprecierea situației de fapt și a probatoriului

administrat nu se încadrează în vreunul dintre aceste cazuri, corespunzând

fostului motiv din art. 304 pct. 11, abrogat prin O.U.G. nr. 137/2000.

Așadar, constatarea instanței de apel, formulată pe

baza probelor din dosar, în sensul că reclamanții nu au făcut dovada preluării

abuzive de către stat a unei suprafețe de 5,86 ha (sau 5,80 ha, astfel cum se

recunoscuse prin hotărârea primei instanțe), implicit că nu sunt îndreptățiți

la măsuri reparatorii pentru această suprafață, nu poate fi reevaluată în

această fază procesuală, cât timp s-ar impune, în prealabil, reaprecierea

probelor și cercetarea situației de fapt, ceea ce este inadmisibil din

perspectiva art. 304 C. proc. civ.

Ca atare, urmează a fi înlăturate criticile

recurenților privind suprafața de 5,86 ha, ca fiind lipsite de fundament.

În contextul considerentelor deja expuse, se constată

că sunt nefondate și criticile vizând alte suprafețe de teren provenind din

terenurile dobândite prin donație de autorul reclamanților de la tatăl său, M.I.,

în anul 1943.

Prin raportul de expertiză tehnică specialitatea

topografie întocmit în faza judecății în primă instanță de expert B.P., s-a

determinat amplasamentul celor două suprafețe din terenul inițial de 10,4180 ha

ce a făcut obiectul actului de donație, localizare ce nu a fost contestată și a

fost valorificată în considerentele care au stat la baza deciziei recurate.

Astfel, expertul a stabilit că doar suprafața de 3700

mp expropriată în 1964 a reprezentat parte din suprafața de 3,14 ha situată în

str. C., cea pentru care instanța de apel a recunoscut dreptul reclamanților la

măsuri reparatorii.

Celelalte două suprafețe la care recurenții au făcut

referire, provenind din cea de 10,4180 ha, respectiv terenul de 1348 mp, situat

între blocul B și blocul A, precum și cel de 980 mp, ocupat de curtea

Grădiniței nr. X din cartierul Războieni, au fost identificate de expert ca

făcând parte din suprafața de 7 ha (planșa nr. 2 fila 80 dosar fond), în care

s-a încadrat suprafața de 5,80 (5,86) ha solicitată prin notificare, însă

pentru care instanța de apel a considerat că reclamanții nu au calitatea de

persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, după cum s-a arătat deja.

Ca atare, nu sunt relevante susținerile recurenților

cu privire la criteriile de restituire în natură prevăzute de art. 10 din Legea

nr. 10/2001, cât timp nu li s-a recunoscut însăși vocația la vreuna dintre

măsurile reparatorii prevăzute de lege, urmând a fi înlăturate criticile pe

acest aspect.

parcarea K., Înalta Curte constată că instanța de apel, care a confirmat pe

acest aspect hotărârea primei instanțe, a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, care condiționează

aprecierea caracterului abuziv al preluării de către stat a imobilului - cu

consecința recunoașterii vocației la măsuri reparatorii - de pronunțarea unei

hotărâri judecătorești irevocabile de constatare a nulității absolute a actului

de donație în favoarea statului încheiat în formă autentică.

Or, cât timp nu s-a făcut dovada în cauză a

existenței unei asemenea hotărâri în legătură cu actul de donație autentificat

sub nr. 355 din 25 iunie 1952, nu se poate reține o preluare abuzivă a

imobilului.

Prin motivele de recurs s-a susținut că actul de

donație nu produce efecte juridice, în condițiile în care a fost încheiat de o

altă persoană dec|t adevăratul proprietar, respectiv de către M.S.I., nora

proprietarului M.I. și soție a notificâtorului.

Deși reală, împrejurarea în discuție nu conduce la

lipsirea de efecte juridice a actului de donație, ci reprezintă un motiv de

nulitate a actului care ar fi putut fi invocat în cadrul unei acțiuni cu acest

obiect, care nu s-a dovedit a fi fost formulată și soluționată favorabil,

pentru a fi incidente dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Drept urmare, vor fi înlăturate criticile

recurenților și pe acest aspect.

Față de cele expuse, Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, nefiind întrunite cazurile de recurs descrise de art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ., făcând aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE:

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții

l.D.S. și l.M. împotriva Deciziei nr. 79/ A din 16 aprilie 2009 a Curții de

Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie

2010.